ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3594/2016

Decizia nr. 3594/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 12 mai 2011 pe rolul Tribunalului Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/118/2011, reclamanții Comuna Adamclisi, prin Primar, și Primarul Comunei Adamclisi, în contradictoriu cu pârâta Camera de Conturi a Județului Constanța, au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea executării deciziei nr. 14 din 05 aprilie 2011, prin care, în urma examinării deficiențelor consemnate în raportul de control nr. 781 din 11 martie 2011 încheiat în urma acțiunii de control asupra modului de respectare a prevederilor legale privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor publice la unitatea administrativ-teritorială controlată, potrivit art. 43 din Legea nr. 94/1992 și pct. 174 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010”), Camera de Conturi Constanța a decis înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă și/sau fiscală.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată se arată că, prin încheierea nr. 1 din 02 mai 2011 a Camerei de Conturi Constanța, a fost respinsă contestația administrativă formulată de Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Adamclisi împotriva măsurilor dispuse la pct. II-1, 2 și 3 din decizia nr. 14 din 05 aprilie 2011 emisă de Camera de Conturi Constanța.

În finalul încheierii nr. 1 din 02 mai 2011 se menționează că împotriva încheierii se poate formula contestație la Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1154 din 28 iunie 2011, Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, reținând că, potrivit art. 1 alin. (4) din Legea nr. 94/1992 și pct. 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, sesizarea instanței specializate de contencios administrativ în raport cu activitatea de audit financiar desfășurată de Curtea de Conturi se poate face doar cu privire la încheierea emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor. În consecință, în raport cu dispozițiile art. 3 C. proc. civ. și ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că sesizarea instanței poate viza doar încheierea emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor, iar Curtea de Conturi este un organ al administrației publice centrale, actele emise de pârâtă urmează a fi supuse controlului de legalitate efectuat de curtea de apel.

2.2. Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 143 din 15 Septembrie 2016, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, orice altă procedură fiind suspendată.

În esență, Curtea de apel a reținut aspectele arătate în continuare.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă este suspendarea executării deciziei nr. 14 din 05 aprilie 2011.

În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și art. 204 și art. 210 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, actul administrativ care produce efecte juridice, fiind supus obligației executării, este decizia structurii teritoriale a Curții de Conturi prin care se materializează activitatea de audit.

Prevederile pct. 227 și 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, potrivit cărora revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, inclusiv în ceea ce privește competența instanțelor de contencios administrativ, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În speță, decizia nr. 14 din 05 aprilie 2011 a cărei suspendare se solicită a fost emisă de Camera de Conturi Constanța, obiectul acțiunii neconstituindu-l încheierea nr. 1 din 02 mai 2011 prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei nr. 14 din 05 aprilie 2011, astfel că, fără a avea în vedere și argumentele referitoare la actul susceptibil de a produce efecte juridice, în raport cu actul atacat, competența aparține tribunalului, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În sensul celor expuse la pct. I.1, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie suspendarea executării deciziei nr. 14 din 05 aprilie 2011 emisă de Camera de Conturi Constanța.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este definit ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.

În speță, actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, act care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ este decizia structurii teritoriale a Curții de Conturi, respectiv decizia emisă de Camera de Conturi Constanța.

Întrucât obiectul litigiului este un act administrativ emis de o structură județeană a Curții de Conturi, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 revine Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ, competența materială de soluționare a cauzei, în sensul celor statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (cu titlu de exemplu: deciziile nr. 5657/2011, nr. 5658/2011, nr. 6112/2011, nr. 498/2012 și nr. 499/2012).

Se cuvine a fi menționat faptul că, în jurisprudența menționată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a reținut că dispozițiile pct. 227 și 228 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, potrivit cărora revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel competența de soluționare a sesizării formulate de conducătorul entității verificate împotriva încheierii emise de comisia de soluționare a contestațiilor, sunt contrare prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, de la care se poate deroga doar prin dispoziții speciale cuprinse într-o lege organică, categorie din care nu face parte Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010.

În consecință, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în raport cu actul administrativ ce formează obiectul litigiului și revine, în speță, Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ, în speță fiind avut în vedere că atât decizia nr. 14 din 05 aprilie 2011, cât și încheierea nr. 1 din 02 mai 2011, prin care a fost soluționată contestația administrativă, au fost emise de Camera de Conturi Constanța, ca structură teritorială a Curții de Conturi a României.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C.proc.civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Primarul Comunei Adamclisi și Comuna Adamclisi, prin primar, și pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Județului Constanța în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2016.