ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2937/2015

Decizia nr. 2937/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de revizuire

Prin Decizia nr. 771 din 25 februarie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 4395 din 19 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2013‚ ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut, în esență că, dispozițiile art. 318 C. proc. civ. prevăd că "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."

De asemenea, arată instanța, potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ., "Hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată."

Din interpretarea coroborată a prevederilor anterior citate, rezultă că obiect al unei contestații în anulare îl poate forma numai o hotărâre irevocabilă, prin care s-a soluționat un recurs împotriva unei decizii date în apel, sau o hotărâre a instanțelor de recurs când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Concluzionând, instanța a constatat că nu pot fi atacate cu contestație în anulare nici hotărârile pronunțate de instanțele de recurs după casare cu reținere, nici hotărârile pronunțate în revizuire sau într-o altă contestație în anulare.

Având în vedere cele menționate anterior, în speță, decizia contestată este o hotărâre pronunțată asupra unei cereri de revizuire și nu asupra unei decizii prin care s-a soluționat calea de atac a recursului.

Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire

Împotriva Deciziei nr. 771 din 23 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a formulat cerere de revizuire contestatorul A., înregistrată la data de 25 februarie 2015, prin care s-a solicitat admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată,pentru motive încadrate în dispozițiile art. 322 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

În susținerea cererii de revizuire, în esență, s-a argumentat că, decizia criticată este nelegală și netemeinică, întrucât revizuentului i-a fost încălcat dreptul la apărare, în sensul că instanța nu a administrat proba solicitată, respectiv proba video de la Poliția Rutieră.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire.

În speța de fată, revizuentul a invocat dispozițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.

Motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 din C. proc. civ. vizează situația în care, revizuirea unei hotărâri care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ., se poate cere, dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Într-adevăr, motivul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., constituie o aplicare a principiului disponibilității și a principiului consacrat de art. 129 alin. (final C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a judeca toate pretențiile deduse judecății cu respectarea cadrului procesual fixat de părți.

Însă revizuirea pentru această ipoteză nu este admisibilă dacă instanța a comis o greșeală de judecată, întrucât legiuitorul are în vedere situația în care instanța s-a pronunțat, din eroare, și asupra unor lucruri care nu s-au cerut.

A doua ipoteză, " când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut", cunoscută în doctrină sub denumirea de minus petita, poate fi invocată în situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unei pretenții deduse judecății indiferent că a fost formulată printr-o cerere principală, incidentală sau accesorie .

Așadar, revizuirea nu este admisibilă în situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unei excepții sau asupra unei cereri de încuviințare a probelor ori a unui motiv de apel sau de recurs, după cum nici atunci când nu s-a pronunțat pe fond, rezolvând cauza pe baza unei excepții.

Mai mult decât atât, art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. reglementează: " revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri data de o instanță de recurs, atunci când evoca fondul, se poate cere în următoarele situații: [...]".

Din textul de lege care instituie premisele declarării căii extraordinare de atac, de retractare, a revizuirii, rezultă că nu orice hotărâre judecătorească poate fi atacată cu cerere de revizuire, ci doar " hotărârile ramase definitive în instanța de apel sau prin neapelare " sau " hotărârile date de o instanță de recurs, atunci când evoca fondul".

Or, Decizia nr. 771 din 23 februarie 2015 a Înaltei Curți a fost pronunțată de instanța învestită cu o " contestație în anulare", care la rândul sau reprezintă în dreptul procesual o cale de atac extraordinară de retractare, ce poate fi declanșată doar în anumite situații și doar împotriva anumitor hotărâri judecătorești.

Presupunând ( chiar prin absurd) că decizia atacată cu cererea de revizuire de față ar putea fi calificată ca o " hotărâre pronunțată de o instanță de recurs", chiar și așa cererea de revizuire este inadmisibilă deoarece o atare hotărâre nu evoca fondul, așa cum stabilește, ca o condiție de admisibilitate a cererii, art. 322 alin. (1) teza finală din C. proc. civ.

Hotărârea atacată cuprinde soluția dată unei contestații în anulare (cale extraordinară de atac respinsă ca inadmisibilă), în cuprinsul sau nefiind nicio dispoziție asupra fondului pentru a se putea susține ca este întrunită condiția de admisibilitate privind " evocarea fondului".

Temeiul legal al soluției adoptate

Față de cele expuse, Înalta Curte și ținând seama de prevederile art. 326 și 328 alin. (1) C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de contestatorul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 771 din 23 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2015.

Procesat de GGC - ED