ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1048/2015

Decizia nr. 1048/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3.707 din 9 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 5.493 din 30 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție Înalta Curte a reținut că revizuentul în cuprinsul cererii de revizuire, a reiterat susținerile privind reglementarea drepturilor salariale și a pensiei de serviciu în raport de dreptul comunitar, precum și trimiterile la Legea contabilității nr. 82/1991 și alte acte normative, considerând că sunt întrunite condițiile impuse de dispoziții legale ale art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Instanța a mai reținut că potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ. condițiile trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Astfel s-a constat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire în raport cu prevederile art. 322 C. proc. civ., întrucât hotărârile judecătorești invocate sunt pronunțate în cereri diferite de revizuire și nu sunt date în aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, nefiind îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză pentru a se pretinde de către revizuent o încălcare a principiului autorității de lucru judecat.

Împotriva Deciziei nr. 3.707 din 9 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, revizuentul A. a formulat contestație în anulare.

S-a învederat, prin motivele contestației în anulare, că instanța a omis să examineze condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, întemeiate pe dispozițiile art. 322 teza I pct. 7 C. proc. civ., deși trebuia să o facă.

S-a mai arătat că dispozitivul hotărârii este imperfect atâta vreme cât informații necesare identificării sentințelor civile, lipsesc și că, în cauză, condiția de admisibilitate a contestației în anulare prevăzută expres și limitativ de dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. este îndeplinită pe deplin atâta timp cât, dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

Înalta Curte, examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, constată că prezenta contestație în anulare este nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

În cadrul contestației în anulare este necesar ca eroarea materială gravă să privească o problemă de procedură, o eroare evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.

Prin greșeală materială se înțelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârșește instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului și care este determinantă pentru soluția pronunțată.

În sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., greșeala materială trebuie să fie esențială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei, situația ar fi fost alta.

De asemenea, trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, fiind săvârșită de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.

Astfel, noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv.

Calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ. este deschisă atunci când instanța s-a pronunțat minus petita, fără a analiza toate motivele cu care a fost învestită.

Deși contestatorul invocă formal nepronunțarea instanței asupra motivelor cererii de revizuire, în realitate reia criticile formulate anterior, nesusceptibile de valorificare pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare specială.

Prin urmare instanța constată că suspiciunile și criticile contestatorului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 3.707 din 9 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2015.

Procesat de GGC - N