ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1660/2016

Decizia nr. 1660/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2010, astfel cum a fost precizată, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române și Academia de Poliție B. București a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr. 81 din 23 septembrie 2010 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul MAI, anularea Hotărârii nr. 93562 din 22 iulie 2010 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor, anularea Deciziei de imputare nr. 151474 din 20 mai 2010 a I.G.P.R. și suspendarea executării acesteia până la soluționarea irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată, în subsidiar solicitând reducerea cheltuielilor imputate.

Ulterior, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art. 9 alin. (2) și 3 din H.G. nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție, motiv pentru care s-a dispus la termenul din 18 martie 2011 introducerea în cauză a Guvernului României, ca emitent al hotărârii contestate.

Prin Încheierea de ședință din 18 martie 2011, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de imputare nr. 151474 din 20 mai 2010 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Prin Încheierea de ședință din 1 aprilie 2011, s-a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și s-a respins excepția de nelegalitate a disp. art. 9 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 137/1991.

Prin înscrisul de la dosar, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a O.M.A.I. nr. II/2387 din 11 martie 2010, iar prin încheierea din 25 noiembrie 2011 a Curții de Apel București s-a respins ca neîntemeiată această excepție de nelegalitate.

Prin Încheierea din 2 martie 2012, s-a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea recursului formulat împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2011.

La data de 17 septembrie 2015, reclamantul A. a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale, iar în subsidiar cerere de lămurire și înlăturare a dispozițiilor potrivnice privind Încheierea de ședință din 02 martie 20112, prin care s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei până la soluționarea recursului formulat împotriva Încheierii din 25 noiembrie 2011.

Încheierile recurate

Prin Încheierea din 09 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca inadmisibilă cererea de repunere pe rol privind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Academia de Poliție "B." și Guvernul României.

De asemenea, prin Încheierea din 09 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-au respins ca nefondate cererea de îndreptare eroare materială și cererea de lămurire și înlăturare a dispozițiilor potrivnice formulate de reclamantul A.

Calea de atac exercitată

Împotriva Încheierilor din 09 octombrie 2015 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

În ceea ce privește Încheierea din 09 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins ca nefondată cererea de îndreptare eroare materială și, respectiv, cererea de lămurire și înlăturare a dispozițiilor potrivnice, recurentul a solicitat admiterea recursului și, în principal casarea, iar în subsidiar, modificarea acesteia, cu consecința admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale, respectiv de lămurire a dispozitivului, în sensul înlocuirii termenului de recurs cu termenul de irevocabil.

În ceea ce privește Încheierea din 09 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins ca nefondată cererea de repunere pe rol a cauzei, recurentul a solicitat admiterea recursului și, în principal casarea, iar în subsidiar modificarea acesteia cu consecința admiterii cererii de repunere pe rol și trimiterea cauzei Curții de Apel București în vederea continuării soluționării dosarului.

În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Considerentele și soluția Înaltei Curți

Examinând încheierile atacate prin prisma criticilor formulate de recurent, dar și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele arătate în continuare.

În ceea ce privește Încheierea din 09 octombrie 2015 prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, se constată că prin Decizia nr. 2666 din 30 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul formulat împotriva încheierii din 25 noiembrie 2011, care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 29 august 2012, sub nr. x/2/2010*, instanța de fond dispunând administrativ repunerea cauzei pe rol și acordând termen pentru soluționare 19 octombrie 2012, pentru anulare act administrativ.

Din cuprinsul încheierii de ședință din data de 19 octombrie 2012 reiese că pe rol este soluționarea acțiunii în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ", astfel încât în mod corect Curtea de Apel București a reținut că cererea de repunere pe rol nu este admisibilă, dispunând respingerea acesteia.

În ceea ce privește Încheierea din 09 octombrie 2015 prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, respectiv de lămurire a dispozitivului încheierii, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Încheierea din data de 02 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2010 s-a dispus suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea recursului formulat împotriva încheierii din data de 25 noiembrie 2011, reținându-se că dezlegarea cererii atârnă în tot sau în parte de soluționarea, printr-o decizie irevocabilă a excepției de nelegalitate, însă această menține a fost făcută cu referire la dispozitivul încheierii de ședință, în sensul de soluționare a recursului împotriva încheierii din data 25 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2010 al Curții de Apel București, prin care a fost soluționată excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr. II/2387 din 11 martie 2010.

Se constată, de asemenea, că prin încheierea din 19 octombrie 2012 s-a dispus amânarea judecății cauzei la data de 14 decembrie 2012, dată la care s-a hotărât înaintarea dosarului către grefierului șef al Secției de Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Curții de Apel București, în vederea repartizării ciclice aleatorii către unul dintre completele ce dețin certificat ORNISS corespunzător nivelului de secretizare al actelor ce fac obiectul prezentei cauze.

Ulterior, la data de 19 februarie 2013, prin încheierea de la acea dată, în temeiul art. XXIII alin. (3) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, cauza a fost trimisă la Tribunalul București, secția a IX-a, pe rolul căreia s-a format Dosarul nr. x/3/2013.

Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 "Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând ca de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauza."

Astfel, Tribunalul București a considerat că este competent să judece cauza, inclusiv cu privire la excepția de nelegalitate a ordinului de încetare a raporturilor de serviciu, în baza art. IV și art. XXIII din Legea nr. 2/2013, iar prin Sentința civilă nr. 4462 din 17 iunie 2014 a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Academia de Poliție B., a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Ordinului MAI nr. II/2387 din 11 martie 2010 și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A.

În acest context, este evident că solicitarea reclamantului de îndreptare a erorii materiale, respectiv de lămurire a dispozitivului apare ca fiind nefondată, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită Curtea de apel, reflectând, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Încheierilor din 9 octombrie 2015 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2016.

Procesat de GGC - NN