ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1208/2015

R O M N I A

Decizia nr. 1208/2015

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3221 din 11 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. Dolj împotriva sentinței nr. 1612 din 22 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, A. Dolj a formulat contestație în anulare, reiterând apărări de fond și critici care nu se încadrează în niciunul dintre motivele prevăzute de art. 503 C. proc. civ., republicat.

Astfel, în motivarea contestației se arată, în esență, că se impune anularea deciziei contestate, deoarece nu este semnată de judecătorii care au format completul de judecată, pe de o parte, și că în mod greșit a reținut instanța de recurs că dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/2007, în temeiul cărora s-a interpretat noțiunea de „partid politic ce are membri în Parlamentul European”, nu au fost modificate în cursul anului 2014 - data alegerilor euro-parlamentare, pe de altă parte.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ., republicat.

Potrivit acestor dispoziții legale, „

Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata” (alin. (1)) și „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză” (alin. (2)).

Or, prin invocarea acelorași motive și argumente ca și în fața instanței de recurs, contestatorul și-a întemeiat numai în mod formal cererea sa pe dispozițiile art. 503-508 C. proc. civ., republicat, în realitate urmărind reiterarea căii de atac a recursului, ceea ce nu este admisibil, potrivit principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Cum, în speță, contestatorul nu invocă niciunul din cazurile prevăzute de art. 503 C. proc. civ., republicat, iar criticile aduse hotărârii atacate nu se încadrează în niciunul din aceste cazuri, textul legal fiind de strictă interpretare și aplicare, constatându-se întemeiată excepția inadmisibilității, contestația în anulare va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. Dolj împotriva Deciziei nr. 3221 din 11 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 martie 2015.