ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2719/2016

Decizia nr. 2719/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin cererea înregistrată, la data de 08.04.2014, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele Confederația Sindicală A. și Federația Sindicală B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, anularea, în parte, a Ordinului Ministrului Sănătății nr. 613 din 09 mai 2013 publicat în M. Of., Partea I, nr. 285/21.05.2013, sub aspectul înlocuirii art. 19 lit. d) și art. 20 lit. d) din ordin, având următorul conținut, la art. 19 lit. d), „observator: un reprezentant al organizațiilor sindicale din domeniul sanitar reprezentative potrivit legii” și art. 20 lit. d), „observator: un reprezentant al filialei județene/municipiului București din cadrul organizațiilor sindicale din domeniul sanitar reprezentative potrivit legii”.

Curtea de Apel București, prin sentința nr. 2475 din 24 septembrie 2014, a respins acțiunea, ca fiind rămasă fără obiect.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe reclamanta Federația Sindicală B. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Referitor la motivul întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta apreciază că nu au fost respectate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, pentru că pârâtul Ministerul Sănătății nu a formulat întâmpinare, ci doar concluzii scrise.

În ceea ce privește motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține recurenta că instanța de fond nu a cuprins, în hotărâre, motivele de drept pentru care a înlăturat normele de drept invocate în acțiune.

La motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată recurenta că instanța a încălcat art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor în fața instanțelor judecătorești, având dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege.

Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precizând că, prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 573/2014, Ordinul Ministrului Sănătății nr. 613/2013 a fost modificat în sensul precizat de reclamantă.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 19 mai 2016, completul de filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Cu privire la fondul recursului

Analiza motivelor de casare invocate

Înalta Curte, examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat.

În cauză, instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu cererea reclamantelor Confederația Sindicală A. și Federația Sindicală B. de obligare a pârâtului Ministerul Sănătății la modificarea Ordinului Ministrului Sănătății nr. 613/2013, în sensul posibilității de participare în comisia centrală de examen, în calitate de observator, a unui reprezentant al organizațiilor sindicale din domeniul sanitar reprezentative potrivit legii, și, respectiv, în comisia locală de examen, în calitate de observator, a unui reprezentant al filialei județene/municipiului București din cadrul organizațiilor sindicale din domeniul sanitar reprezentative potrivit legii.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se referă la încălcarea, prin hotărârea dată, a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Recurenta-reclamantă susține că instanța ar fi încălcat normele de procedură prevăzute de art. 205 alin. (1) și de art. 201 și 208 C. proc. civ., pentru că singurele apărări ale pârâtului au fost aduse prin concluzii scrise, acesta neformulând întâmpinare.

Articolele la care recurenta face trimitere reglementează procedura de fixare a primului termen de judecată și termenul în care pârâtul trebuie să depună întâmpinarea. Astfel, dacă pârâtul nu formulează întâmpinare în termenul prevăzut de lege este sancționat prin decăderea din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

Deci, pârâtul poate să nu formuleze întâmpinare, fiind, în această situație, decăzut din dreptul de a solicita administrarea de probe și de a invoca excepții.

În cauză, pârâtul Ministerul Sănătății nu a înțeles să formuleze întâmpinare în termenul de 25 de zile prevăzut de art. 201 alin. (1) C. proc. civ., ci a formulat concluzii scrise prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii. În fața instanței de judecată, pârâtul nu a înțeles să propună alte probe sau să invoce alte excepții.

Nu sunt întemeiate nici susținerile recurentei privind încălcarea principiului contradictorialității, pentru că excepția invocată de pârât prin concluziile scrise a fost comunicată reclamantelor, acestea formulând și răspuns asupra excepției, prin care au solicitat respingerea acesteia.

Excepția rămânerii fără obiect a acțiunii este o excepție de fond, peremptorie și absolută, care poate fi invocată oricând, aspectul privind neformularea întâmpinării de către pârâtul Ministerul Sănătății neavând nicio relevanță, neputându-se reține încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., contrar susținerilor recurentei, instanța de control judiciar apreciază că hotărârea recurată, în raport cu soluția dată, îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., prima instanță expunând argumentele care a a admis excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.

Nici motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat. Recurenta susține că ar fi fost încălcat art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, referitor la atribuțiile și la dreptul organizațiilor sindicale, însă nu motivează în ce fel instanța de fond ar fi încălcat acest articol.

În ceea ce privește susținerile recurentei privind fondul cauzei, Înalta Curte constată, în ceea ce privește reprezentativitatea organizațiilor sindicale, că, potrivit art. 51 din Legea nr. 62/2011, condițiile de reprezentativitate la nivel de sector de activitate sau grup de unități sunt aceleași. La data de 26.05.2014, anterior pronunțării hotărârii instanței de fond, prin Ordinul Ministrului Sănătății nr. 573/2014, Norma din 9 mai 2013, de organizare și desfășurare a programelor de pregătire pentru obținerea specializărilor în domenii complementare specialității de bază de către asistenții medicali generaliști și asistenții medicali de pediatrie, a fost modificată, în sensul că, la art. 19 lit. d), s-a prevăzut „observator: câte un reprezentant al organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate potrivit legii, iar, la art. 20 lit. d), s-a prevăzut „observator: câte un reprezentant al filialei județene/a municipiului București din cadrul organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate potrivit legii”.

Prin urmare, în mod corect s-a reținut că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Federația Sindicală B. împotriva sentinței nr. 2475 din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 octombrie 2016.