ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1617/2017

Decizia nr. 1617/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 29.03.2016 și înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Nord-Vest, a solicitat anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului înregistrată la pârât sub nr. 2370 din 26 august 2015 și a Hotărârii Comisiei de soluționare a contestațiilor nr. 7498 din 30 septembrie 2015.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1755/PI din data de 21 septembrie 2016, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea hotărârii, tribunalul a reținut că actul administrativ analizat în cauză are drept obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă, fiind necesar a se stabili poziția organului emitent, în vederea verificării competenței instanței de judecată.

Raportat la dispozițiile art. 13 din H.G. nr. 457/2008, art. 59 din Regulamentul CE 1083/2006 și art. 14 din Regulamentul CE 1080/2006, Tribunalul Timiș a constatat că, în urma Acordului de Delegare de Competență, pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Nord-Vest acționează în numele și pentru Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse - A.M.P.O.S.D.R.U., organismul responsabil pentru gestionarea programului operațional, toate actele încheiate de pârâtă fiind considerate a fi încheiate chiar de M.M.F.E.S. - A.M.P.O.S.D.R.U.

2.2. Prin sentința civilă nr. 27 din data de 19 ianuarie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Timiș, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

În argumentarea hotărârii astfel pronunțate, instanța a reținut că cele doua acte administrative contestate sunt întocmite și avizate de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Nord-Vest.

Referitor la delegarea de funcții, Curtea nu constată intervenită această delegare între M.M.F.E.S. - A.M.P.O.S.D.R.U. și pârât, întrucât, pe de-o parte, Tribunalul Timiș, preluând argumentele pârâtei, a făcut trimitere la un acord de delegare de funcții care nu se regăsește la dosarul cauzei, iar, pe de altă parte, argumentele pârâtului sunt contradictorii, acesta susținând, deopotrivă, și existența delegării și exercitarea atribuțiilor în mod direct.

Curtea de Apel Timișoara a reținut că în cauză nu operează nici o delegare de competență potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2001, nefiind aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (4) din acest act normativ.

Pentru toate aceste motive, Curtea de Apel Timișoara, constatând că pârâtul este o autoritate publică regională, și nu o autoritate publică centrală, ca emitent al actului administrativ contestat, apreciază că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”

Dispozițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004 prevăd: „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.”

Problema ce a generat conflictul de competență între cele două instanțe se referă la instituția emitentă a actului administrativ atacat și poziția centrală sau locală ocupată de această instituție în sistemul instituțional administrativ.

În cauza de față, obiect al contestării îl reprezintă Hotărârea Comisiei de soluționare a contestațiilor nr. 7498 din 30 septembrie 2015, act administrativ atacat potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011: „Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.”

Analizând actul administrativ contestat, Înalta Curte reține că acesta emană de la Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Nord-Vest și privește o neregulă referitoare la utilizarea fondurilor nerambursabile, pârâtul nerecunoscând caracterul eligibil al unor cheltuieli privind plata drepturilor salariale pentru experții pe termen scurt și pentru expertul de informare și recrutare grup țintă.

Așdar, instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată este, în acest caz, Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de calitatea de autoritate publică regională a pârâtului Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Nord-Vest, emitentul Hotărârii nr. 7498 din 30 septembrie 2015.

În acest sens este și soluția de principiu adoptată în ședința judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 19 octombrie 2015, potrivit căreia: „În litigiile având ca obiect deciziile de soluționare a contestațiilor, atacate în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța competentă se determină în raport cu prevederile art. 10 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 554/2004, după cum urmează: conform art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel; conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice locale, se soluționează în fond de secția de contencios administrativ a tribunalului.”

În raport de aceste considerente, Înalta Curte reține că organul emitent al actului administrativ atacat este pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Nord-Vest, autoritate publică regională, astfel încât, în condițiile art. 10 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă să soluționeze prezentul litigiu este Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația A. și pe pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Nord-Vest, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mai 2017.