ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1781/2016

Decizia nr. 1781/2016

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, sub nr. x/64/2016 la data de 11 iulie 2016 (urmare a declinării

de competență dispusă prin decizia nr. 838/Ap din 08 iunie 2016 de

către Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în considerarea

cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc.

civ.) astfel cum a fost precizată la data de 06 iunie 2016 revizuentul A.

a solicitat,. în contradictoriu

cu intimatul Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov, în temeiul dispozițiilor

art. 509 pct. 5 și 8 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 446/Ap din 21

martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă,

în Dosar nr. x/62/2015, ca fiind contradictorie cu decizia nr. 1486/Ap din 09

noiembrie 2015 pronunțată în Dosar nr. x/62/2015 de către aceeași

instanță.

În motivare, revizuentul a arătat

că prin decizia nr. 446/Ap din 21 martie 2016 a fost respinsă, în mod

nelegal, cererea de anulare a dispoziției de desfacere disciplinară a

contractului de muncă nr. 108 din 10 martie 2015 emisă de către angajatorul

intimat, instanța de judecată analizând cauza numai din perspectiva argumentelor

și apărărilor formulate de către acesta, procedând la interpretarea

și aplicarea dispozițiilor C. muncii exclusiv în favoarea intimatului.

Revizuentul a mai arătat că

instanțele anterioare nu au analizat termenele și motivele ce au determinat

desfacerea disciplinară a contractului de muncă, măsură abuzivă

luată de către intimat, în lipsa vreunui prejudiciu sau a unei situații

care să justifice o atare sancțiune.

Revizuentul face ample referiri

și la litigiile în cadrul cărora au fost contestate în instanță

alte două dispoziții ale angajatorului, respectiv dispoziția nr.

238 din 09 august 2013 de punere în executare a organigramei, statului de funcționare

și regulamentului de organizare și funcționare a intimatului pe anul

2013 prin care revizuentul a fost reîncadrat, anulată prin decizia nr. 766/Ap

din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, precum și dispoziția

nr. 831 din 29 decembrie 2014 emisă de către intimat în executarea acestei

hotărâri judecătorești, anulată în parte prin decizia nr. 1486/Ap

din 09 noiembrie 2015 a aceleiași instanțe.

De asemenea, reiterează, în

prezenta cale extraordinară de atac, critici de fond privind nelegalitatea

celor trei dispoziții emise de angajator mai sus menționate. În contextul

arătat, revizuentul concluzionează că decizia nr. 446/Ap din 21

martie 2016 este potrivnică deciziilor nr. 1486/2015 și nr. 766/2014.

Prin precizarea formulată

Ia data de 6 iunie 2016, revizuentul arată că prima hotărâre prin

care se încalcă autoritatea de lucru judecat o reprezintă decizia nr.

1486/2015.

Analizând cauza, Înalta Curte constată

următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1)

pct. 8 noul C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există

hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade

diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Cazul de revizuire prevăzut

de art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. are în vedere situația în care,

prin cea de-a doua hotărâre, se încalcă autoritatea de lucru judecat a

primei hotărâri, pronunțată în una și aceeași pricină,

între aceleași persoane și având aceeași calitate, aspect ce semnifică

faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă

„constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat”.

Revizuirea întemeiată pe textul

legal anterior menționat presupune întrunirea cumulativă a următoarelor

condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive,

hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și

să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză între

litigiile finalizate prin hotărârile pretins contrare. În acest sens, tripla

identitate, condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, trebuie analizată

în raport cu dispozițiile art. 431 alin. (1) noul C. proc. civ., conform cămia

„nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate,

în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.

Revizuentul pretinde că decizia

nr. 466/Ap din 21 martie 2016 pronunțată de Curtea de Ape! Brașov,

secția civilă, în Dosar nr. x/62/2015 (prin care s-a respins apelul acestuia

împotriva soluției de respingere a contestației împotriva deciziei de

concediere disciplinară nr. 108 din 10 martie 2015 emisă de pârât) este

contradictorie și încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr.

1486/Ap din 09 noiembrie 2015 pronunțată de aceeași instanță

în Dosar nr. x/62/2015 (prin care s-a anulat în parte dispoziția nr. 831

din 29 decembrie 2014 emisă de către intimat în executarea deciziei

nr. 766/Ap din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, în privința

drepturilor salariale, fiind menținută dispoziția referitoare la

funcția deținută potrivit hotărârii judecătorești).

Contrarietatea susținută

de către revizuent ar consta în faptul că nu a fost sancționat disciplinar

raportat la calitatea și funcția deținute potrivit deciziei nr. 831/2014,

ci raportat la atribuțiile avute în calitatea anterioară.

Înalta Curte reține că

deciziile a căror contrarietate se invocă au fost date în pricini diferite,

astfel încât nu se poate reține că a fost încălcată autoritatea

de lucru judecat a unei hotărâri prin pronunțarea celei de-a doua.

Astfel, prin decizia nr. 1486/Ap

din 09 noiembrie 2015 pronunțată în Dosar nr. x/62/2015, prin efectul

admiterii apelului declarat de reclamant împotriva hotărârii de primă

instanță, a fost anulată, numai în privința drepturilor salariale,

dispoziția nr. 831 din 29 decembrie 2014 emisă de către Spitalul

de Psihiatrie și Neurologie Brașov, prin care s-au pus în executare dispozițiile

unei hotărâri judecătorești pronunțate anterior, de anulare

a unei decizii a angajatorului de reîncadrare, decizia nr. 238 din 09 august 2013,

fiind menținută dispoziția referitoare la funcția ocupată

de angajat.

Prin dispoziția nr. 108

din 10 martie 2015 contestată în cadrul Dosarului nr. x/62/2015 în care s-a

pronunțat decizia nr. 466/Ap din 21 martie 2016, revizuentui a fost sancționat

disciplinar prin desfacerea contractului individual de muncă, reținându-se

că acesta a absentat nemotivat de la serviciu mai mult de 5 zile lucrătoare

consecutive, și anume în perioada 29 decembrie 2014-08 ianuarie 2015.

Față de cele arătate,

rezultă în mod evident că nu este îndeplinită condiția triplei

identități prevăzută de lege pentru a exista contrarietate de

hotărâri, respectiv obiectul și cauza litigiilor sunt distincte, prin

raportare atât la natura juridică diferită a dispozițiilor de reîncadrare/de

concediere emise de către angajator, ce au constituit obiect al litigiilor,

cât și la consecințele pe care aceste acte le implică în ceea ce

privește persoana angajatului.

Ca atare, nu poate fi reținută

în cauză incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 noul

C. proc. civ. întrucât nu există identitate de elemente între judecăți,

astfel încât sâ se pună problema nesocotirii autorității de lucru

judecat.

Pentru aceste considerente, cererea

de revizuire formulată de revizuentui A. va fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea

de revizuire formulată de revizuentul A., domiciliat în Brașov, județul

Brașov, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat B., cu sediul în

Brașov, județul Brașov, împotriva deciziei nr. 466/Ap din 21 martie

2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în contradictoriu

cu intimatul Spitalul de Psihiatrie și Neurologie, cu sediul în Brașov,

județul Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 05 octombrie 2016.