ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1781/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1781/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1781/2016
Asupra cauzei de față,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I
civilă, sub nr. x/64/2016 la data de 11 iulie 2016 (urmare a declinării
de competență dispusă prin decizia nr. 838/Ap din 08 iunie 2016 de
către Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în considerarea
cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc.
civ.) astfel cum a fost precizată la data de 06 iunie 2016 revizuentul A.
a solicitat,. în contradictoriu
cu intimatul Spitalul de Psihiatrie și Neurologie Brașov, în temeiul dispozițiilor
art. 509 pct. 5 și 8 C. proc. civ., anularea deciziei nr. 446/Ap din 21
martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă,
în Dosar nr. x/62/2015, ca fiind contradictorie cu decizia nr. 1486/Ap din 09
noiembrie 2015 pronunțată în Dosar nr. x/62/2015 de către aceeași
instanță.
În motivare, revizuentul a arătat
că prin decizia nr. 446/Ap din 21 martie 2016 a fost respinsă, în mod
nelegal, cererea de anulare a dispoziției de desfacere disciplinară a
contractului de muncă nr. 108 din 10 martie 2015 emisă de către angajatorul
intimat, instanța de judecată analizând cauza numai din perspectiva argumentelor
și apărărilor formulate de către acesta, procedând la interpretarea
și aplicarea dispozițiilor C. muncii exclusiv în favoarea intimatului.
Revizuentul a mai arătat că
instanțele anterioare nu au analizat termenele și motivele ce au determinat
desfacerea disciplinară a contractului de muncă, măsură abuzivă
luată de către intimat, în lipsa vreunui prejudiciu sau a unei situații
care să justifice o atare sancțiune.
Revizuentul face ample referiri
și la litigiile în cadrul cărora au fost contestate în instanță
alte două dispoziții ale angajatorului, respectiv dispoziția nr.
238 din 09 august 2013 de punere în executare a organigramei, statului de funcționare
și regulamentului de organizare și funcționare a intimatului pe anul
2013 prin care revizuentul a fost reîncadrat, anulată prin decizia nr. 766/Ap
din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, precum și dispoziția
nr. 831 din 29 decembrie 2014 emisă de către intimat în executarea acestei
hotărâri judecătorești, anulată în parte prin decizia nr. 1486/Ap
din 09 noiembrie 2015 a aceleiași instanțe.
De asemenea, reiterează, în
prezenta cale extraordinară de atac, critici de fond privind nelegalitatea
celor trei dispoziții emise de angajator mai sus menționate. În contextul
arătat, revizuentul concluzionează că decizia nr. 446/Ap din 21
martie 2016 este potrivnică deciziilor nr. 1486/2015 și nr. 766/2014.
Prin precizarea formulată
Ia data de 6 iunie 2016, revizuentul arată că prima hotărâre prin
care se încalcă autoritatea de lucru judecat o reprezintă decizia nr.
1486/2015.
Analizând cauza, Înalta Curte constată
următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1)
pct. 8 noul C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există
hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade
diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.
Cazul de revizuire prevăzut
de art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ. are în vedere situația în care,
prin cea de-a doua hotărâre, se încalcă autoritatea de lucru judecat a
primei hotărâri, pronunțată în una și aceeași pricină,
între aceleași persoane și având aceeași calitate, aspect ce semnifică
faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă
„constatarea cu întârziere a autorității lucrului judecat”.
Revizuirea întemeiată pe textul
legal anterior menționat presupune întrunirea cumulativă a următoarelor
condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive,
hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și
să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză între
litigiile finalizate prin hotărârile pretins contrare. În acest sens, tripla
identitate, condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, trebuie analizată
în raport cu dispozițiile art. 431 alin. (1) noul C. proc. civ., conform cămia
„nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate,
în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
Revizuentul pretinde că decizia
nr. 466/Ap din 21 martie 2016 pronunțată de Curtea de Ape! Brașov,
secția civilă, în Dosar nr. x/62/2015 (prin care s-a respins apelul acestuia
împotriva soluției de respingere a contestației împotriva deciziei de
concediere disciplinară nr. 108 din 10 martie 2015 emisă de pârât) este
contradictorie și încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr.
1486/Ap din 09 noiembrie 2015 pronunțată de aceeași instanță
în Dosar nr. x/62/2015 (prin care s-a anulat în parte dispoziția nr. 831
din 29 decembrie 2014 emisă de către intimat în executarea deciziei
nr. 766/Ap din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, în privința
drepturilor salariale, fiind menținută dispoziția referitoare la
funcția deținută potrivit hotărârii judecătorești).
Contrarietatea susținută
de către revizuent ar consta în faptul că nu a fost sancționat disciplinar
raportat la calitatea și funcția deținute potrivit deciziei nr. 831/2014,
ci raportat la atribuțiile avute în calitatea anterioară.
Înalta Curte reține că
deciziile a căror contrarietate se invocă au fost date în pricini diferite,
astfel încât nu se poate reține că a fost încălcată autoritatea
de lucru judecat a unei hotărâri prin pronunțarea celei de-a doua.
Astfel, prin decizia nr. 1486/Ap
din 09 noiembrie 2015 pronunțată în Dosar nr. x/62/2015, prin efectul
admiterii apelului declarat de reclamant împotriva hotărârii de primă
instanță, a fost anulată, numai în privința drepturilor salariale,
dispoziția nr. 831 din 29 decembrie 2014 emisă de către Spitalul
de Psihiatrie și Neurologie Brașov, prin care s-au pus în executare dispozițiile
unei hotărâri judecătorești pronunțate anterior, de anulare
a unei decizii a angajatorului de reîncadrare, decizia nr. 238 din 09 august 2013,
fiind menținută dispoziția referitoare la funcția ocupată
de angajat.
Prin dispoziția nr. 108
din 10 martie 2015 contestată în cadrul Dosarului nr. x/62/2015 în care s-a
pronunțat decizia nr. 466/Ap din 21 martie 2016, revizuentui a fost sancționat
disciplinar prin desfacerea contractului individual de muncă, reținându-se
că acesta a absentat nemotivat de la serviciu mai mult de 5 zile lucrătoare
consecutive, și anume în perioada 29 decembrie 2014-08 ianuarie 2015.
Față de cele arătate,
rezultă în mod evident că nu este îndeplinită condiția triplei
identități prevăzută de lege pentru a exista contrarietate de
hotărâri, respectiv obiectul și cauza litigiilor sunt distincte, prin
raportare atât la natura juridică diferită a dispozițiilor de reîncadrare/de
concediere emise de către angajator, ce au constituit obiect al litigiilor,
cât și la consecințele pe care aceste acte le implică în ceea ce
privește persoana angajatului.
Ca atare, nu poate fi reținută
în cauză incidența dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 noul
C. proc. civ. întrucât nu există identitate de elemente între judecăți,
astfel încât sâ se pună problema nesocotirii autorității de lucru
judecat.
Pentru aceste considerente, cererea
de revizuire formulată de revizuentui A. va fi respinsă, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, cererea
de revizuire formulată de revizuentul A., domiciliat în Brașov, județul
Brașov, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat B., cu sediul în
Brașov, județul Brașov, împotriva deciziei nr. 466/Ap din 21 martie
2016 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, în contradictoriu
cu intimatul Spitalul de Psihiatrie și Neurologie, cu sediul în Brașov,
județul Brașov.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 05 octombrie 2016.