ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1932/2016

Decizia nr. 1932/2017 După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 77 A din 10 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva Sentinței civile nr. 949F din 16 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în contradictoriu cu pârâții B. și Spitalul Municipal "C." Fetești. A schimbat, în tot, sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea. Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 16.946 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 5.000 lei daune morale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Spitalul Municipal "C." Fetești, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 22 martie 2016, dosarul fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 12 filtru.

Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. În condițiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din 17 iunie 2016 s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că hotărârea recurată nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. Prin rezoluția din 23 iunie 2016, Completul nr. 12 filtru a analizat conținutul raportului și, constatând că acesta întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru a formula, în scris, un punct de vedere, conform prevederilor art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurentului-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești și intimatului-reclamant A. la data de 30 iunie 2016, iar intimatului-pârât B. la data de 6 iulie 2016. La data de 7 iulie 2016, recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești și-a exprimat poziția procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport. Acesta a învederat că, prin raportul întocmit, au fost interpretate în mod defectuos dispozițiile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, întrucât prezenta cauză se încadrează în dispozițiile art. 94 lit. k) din actul normativ menționat, și nu în art. 94 pct. 1 lit. a) - i), așa cum s-a reținut.

Totodată, recurentul-pârât a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru achitată prin ordinul de plată din 4 aprilie 2016, în cuantum de 601,15 lei. Prin rezoluția din 19 septembrie 2016, Completul nr. 12 filtru a stabilit termenul de judecată pentru soluționarea recursului la data de 14 octombrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. Pentru calea de atac formulată, recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată, potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) raportat la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în cuantum de 601,15 lei (ordinul de plată din 4 aprilie 2016 - dosar recurs).

Examinând recursul, Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea acestuia, în raport de prevederile art. 246 alin. (1) și 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act normativ, față de care constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, secția I civilă, sub nr. x/98/2013, la data de 21 noiembrie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Spitalul Municipal Fetești și B., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului B. să completeze în mod corect documentarul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, precum și obligarea pârâților la plata unor despăgubiri morale și materiale în cuantum de 400.000 euro în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 703 din 9 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița a fost disjuns capătul 2 al cererii reclamantului privind răspunderea civilă delictuală și s-a dispus formarea unui nou dosar cu acest obiect, respectiv dosarul nr. x/98/2014 în care, prin Sentința civilă nr. 707/F din 9 aprilie 2014, a fost admisă excepția necompetenței funcționale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița, secția civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor civile având ca obiect acțiuni în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999, 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ.

La data de 15 mai 2014, reclamantul a depus o cerere intitulată "de precizare și modificare a acțiunii", prin care a arătat că valoarea totală a pretențiilor solicitate în urma angajării în solidar a celor doi pârâți, este de 79.434,35 lei din care 39.434,35 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele materiale înregistrate și 40.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale aduse demnității. Prin Sentința civilă nr. 1272 F din 2 iulie 2014, Tribunalul Ialomița a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești, care, la rândul ei, a invocat excepția necompetenței materiale și, prin Sentința civilă nr. 1623 din 1 septembrie 2014, a declinat competența Tribunalului Ialomița.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, cauza a fost trimisă Curții de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență. Urmare a soluționării conflictului negativ de competență, prin Sentința civilă nr. 96 din 8 octombrie 2014 Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița. Prin Sentința nr. 949 F din 16 iunie 2015, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a respins, ca nefondată, cererea precizată prin care reclamantul a solicitat obligarea, în solidar, a celor 2 pârâți la plata sumei de 79.434,35 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și morale; a dispus plata onorariului suplimentar de 300 lei către avocatul D., desemnat ca urmare a cererii de acordare a ajutorului public; în baza art. 19 din O.U.G.

nr. 51/2008 în ceea ce privește sumele pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de - 2.693,68 lei, expertiză contabilă - 541,50 și onorariu avocat - 300 lei s-a dispus să rămână în sarcina statului. Prin Decizia nr. 77 A din 10 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de reclamantul A., împotriva Sentinței civile nr. 949F din 16 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în contradictoriu cu pârâții B. și Spitalul Municipal "C." Fetești. A schimbat, în tot, sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea.

Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 16.946 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 5.000 lei daune morale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Spitalul Municipal "C." Fetești prin care a solicitat admiterea căii de atac. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac în privința hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Litigiul de față are ca obiect acțiunea reclamantului A., astfel cum a fost precizată și modificată la data de 15 mai 2014, privind obligarea pârâților Spitalul Municipal Fetești și B. la plata sumei de 79.434,35 lei din care 39.434,35 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele materiale cauzate și 40.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale aduse demnității. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform alin. (2) din același cod, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.

De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G.

nr. 62/2015 a fost extins până la data de 31 decembrie 2016) nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Față de cele ce preced, în speță, decizia instanței de apel a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani, valoarea obiectului acesteia fiind de 79.434,35 lei, formulată la data de 21 noiembrie 2013, astfel încât, față de dispozițiile legale menționate, Decizia nr. 77A din 10 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea extraordinară de atac a recursului. Sunt nefondate susținerile recurentului-pârât din cadrul poziției procesuale exprimate prin punctul de vedere, cu privire la faptul că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 94 lit. k) C. proc.

civ., întrucât acestea reglementează competența materială a judecătoriilor, astfel că norma invocată nu este incidentă în această fază procesuală. În consecință, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești împotriva Deciziei nr. 77A din 10 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibil. Cât privește cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești la data de 7 iulie 2016, Înalta Curte reține următoarele: Completul legal învestit a constatat că pentru calea de atac formulată, recurentul-pârât datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 601,15 lei, potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) raportat la art. 24 alin. (2) din O.U.G.

nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în M. Of., Partea I, nr. 392/29.06.2013. Potrivit rezoluției din data de 25 martie 2016, recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești a fost înștiințat că are obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 601,15 lei, în termen de 10 zile, sub sancțiunea anulării cererii. Dovada achitării taxei judiciare de timbru s-a făcut prin ordinul de plată din 4 aprilie 2016, aflat la dosarul de recurs. Deși prin punctul de vedere exprimat asupra raportului privind admisibilitatea recursului, recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești a susținut că, potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, este scutit de plata taxei judiciare de timbru, fiind o unitate bugetară, acesta nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilită de instanță.

Potrivit art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru". În speță, Înalta Curte constată că deși recurentul-pârât nu a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilită de instanță, acesta a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru achitată pentru calea de atac formulată. Procedura restituirii taxei judiciare de timbru este reglementată de dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Astfel, din interpretarea art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru rezultă că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului când, fie taxa plătită nu era datorată, fie în alte cazuri prevăzute de lege. Cum recurentul-pârât nu se află în niciuna dintre situațiile prevăzute de actul normativ sus evocat, urmează a se respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești împotriva Deciziei nr. 77A din 10 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibil. Respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești. Decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2016. Procesat de GGC - CL