ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1932/2016

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1932/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1932/2017

După deliberare, asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

Decizia nr. 77 A din 10 februarie 2016, Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelul declarat de apelantul-reclamant A., împotriva

Sentinței civile nr. 949F din 16 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul

Ialomița, secția civilă, în contradictoriu cu pârâții B.

și Spitalul Municipal "C." Fetești. A schimbat, în tot,

sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea.

Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamant a

sumei de 16.946 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 5.000 lei

daune morale.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Spitalul Municipal "C." Fetești, înregistrat pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la data de 22 martie 2016, dosarul fiind repartizat aleatoriu,

spre soluționare, Completului nr. 12 filtru.

Recursul a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În condițiile reglementate de

art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din 17 iunie 2016 s-a

procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a

recursului, prin raport constatându-se că hotărârea recurată nu

este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, potrivit

dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 23 iunie 2016,

Completul nr. 12 filtru a analizat conținutul raportului și,

constatând că acesta întrunește condițiile prevăzute de

art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia

părților, pentru a formula, în scris, un punct de vedere, conform

prevederilor art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Din procesele-verbale de înmânare

aflate la dosarul de recurs rezultă că raportul privind

admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat recurentului-pârât

Spitalul Municipal "C." Fetești și intimatului-reclamant A.

la data de 30 iunie 2016, iar intimatului-pârât B. la data de 6 iulie 2016.

La data de 7 iulie 2016,

recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești și-a

exprimat poziția procesuală prin formularea, în scris, a unui punct

de vedere la raport.

Acesta a învederat că, prin

raportul întocmit, au fost interpretate în mod defectuos dispozițiile art.

XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru

pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de

procedură civilă, întrucât prezenta cauză se încadrează în

dispozițiile art. 94 lit. k) din actul normativ menționat, și nu

în art. 94 pct. 1 lit. a) - i), așa cum s-a reținut.

Totodată, recurentul-pârât a

solicitat restituirea taxei judiciare de timbru achitată prin ordinul de

plată din 4 aprilie 2016, în cuantum de 601,15 lei.

Prin rezoluția din 19 septembrie

2016, Completul nr. 12 filtru a stabilit termenul de judecată pentru

soluționarea recursului la data de 14 octombrie 2016, în conformitate cu

dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pentru calea de atac formulată,

recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești a făcut

dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată, potrivit art. 3

alin. (1) lit. c) raportat la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind

taxele judiciare de timbru, în cuantum de 601,15 lei (ordinul de plată din

4 aprilie 2016 - dosar recurs).

Examinând recursul, Înalta Curte

urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea acestuia, în raport de

prevederile art. 246 alin. (1) și 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate

cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act normativ, față de

care constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului Ialomița, secția I civilă, sub nr. x/98/2013,

la data de 21 noiembrie 2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe

pârâții Spitalul Municipal Fetești și B., solicitând

instanței să dispună obligarea pârâtului B. să completeze

în mod corect documentarul de expertiză medicală și recuperare a

capacității de muncă, precum și obligarea pârâților la

plata unor despăgubiri morale și materiale în cuantum de 400.000 euro

în temeiul art. 18 alin. (4) lit. e) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 703

din 9 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița a fost

disjuns capătul 2 al cererii reclamantului privind răspunderea

civilă delictuală și s-a dispus formarea unui nou dosar cu acest

obiect, respectiv dosarul nr. x/98/2014 în care, prin Sentința civilă

nr. 707/F din 9 aprilie 2014, a fost admisă excepția

necompetenței funcționale și s-a dispus declinarea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Ialomița, secția civilă, complet specializat în

soluționarea litigiilor civile având ca obiect acțiuni în

răspundere civilă delictuală, întemeiată pe

dispozițiile art. 998 - 999, 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ.

La data de 15 mai 2014, reclamantul a

depus o cerere intitulată "de precizare și modificare a

acțiunii", prin care a arătat că valoarea totală a

pretențiilor solicitate în urma angajării în solidar a celor doi

pârâți, este de 79.434,35 lei din care 39.434,35 lei reprezentând

despăgubiri pentru daunele materiale înregistrate și 40.000 lei

reprezentând despăgubiri pentru daunele morale aduse demnității.

Prin Sentința civilă nr.

1272 F din 2 iulie 2014, Tribunalul Ialomița a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești, care, la

rândul ei, a invocat excepția necompetenței materiale și, prin

Sentința civilă nr. 1623 din 1 septembrie 2014, a declinat

competența Tribunalului Ialomița. Constatându-se ivit conflictul

negativ de competență, cauza a fost trimisă Curții de Apel

București pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Urmare a soluționării

conflictului negativ de competență, prin Sentința civilă

nr. 96 din 8 octombrie 2014 Curtea de Apel București a stabilit

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Ialomița.

Prin Sentința nr. 949 F din 16

iunie 2015, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a respins, ca

nefondată, cererea precizată prin care reclamantul a solicitat

obligarea, în solidar, a celor 2 pârâți la plata sumei de 79.434,35 lei,

reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și morale; a dispus

plata onorariului suplimentar de 300 lei către avocatul D., desemnat ca

urmare a cererii de acordare a ajutorului public; în baza art. 19 din O.U.G.

nr. 51/2008 în ceea ce privește sumele pentru care reclamantul a

beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei

judiciare de timbru de - 2.693,68 lei, expertiză contabilă - 541,50

și onorariu avocat - 300 lei s-a dispus să rămână în

sarcina statului.

Prin Decizia nr. 77 A din 10 februarie

2016, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de

reclamantul A., împotriva Sentinței civile nr. 949F din 16 iunie 2015

pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, în

contradictoriu cu pârâții B. și Spitalul Municipal "C."

Fetești. A schimbat, în tot, sentința apelată, în sensul că

a admis în parte acțiunea. Au fost obligați pârâții, în solidar,

la plata către reclamant a sumei de 16.946 lei, reprezentând

despăgubiri materiale și 5.000 lei daune morale.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Spitalul Municipal "C." Fetești prin care a

solicitat admiterea căii de atac.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârea judecătorească este supusă numai

căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și

termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul

ei.

O hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele

expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac în

privința hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara

legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile

art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de

atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege,

iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Litigiul de față are ca

obiect acțiunea reclamantului A., astfel cum a fost precizată și

modificată la data de 15 mai 2014, privind obligarea pârâților

Spitalul Municipal Fetești și B. la plata sumei de 79.434,35 lei din

care 39.434,35 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele materiale

cauzate și 40.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daunele morale

aduse demnității.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C.

proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

dispune că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii,

fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile

expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform alin.

(2) din același cod, "Nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în

cele privind navigația civilă și activitatea în porturi,

conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de

expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori

judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de

până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului

hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea

prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse

numai apelului."

Potrivit art. XVIII alin. (1) din

Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în

aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

"Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul

de procedură civilă, republicată, se aplică proceselor

pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar, conform alin. (2) al

aceluiași articol, "În procesele pornite începând cu data

intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) și până

la data de 31 decembrie 2015 (termen care prin O.U.G. nr. 62/2015 a fost extins

până la data de 31 decembrie 2016) nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1

lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură

civilă, republicată, în cele privind navigația civilă

și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de

asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De

asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai

apelului."

Față de cele ce preced, în

speță, decizia instanței de apel a fost pronunțată

într-o acțiune evaluabilă în bani, valoarea obiectului acesteia fiind

de 79.434,35 lei, formulată la data de 21 noiembrie 2013, astfel încât,

față de dispozițiile legale menționate, Decizia nr. 77A din

10 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, nu este

susceptibilă de a fi atacată pe calea extraordinară de atac a

recursului.

Sunt nefondate susținerile

recurentului-pârât din cadrul poziției procesuale exprimate prin punctul

de vedere, cu privire la faptul că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 94 lit. k) C. proc. civ., întrucât acestea

reglementează competența materială a judecătoriilor, astfel

că norma invocată nu este incidentă în această fază

procesuală.

În consecință, Înalta Curte

va respinge recursul formulat de recurentul-pârât Spitalul Municipal

"C." Fetești împotriva Deciziei nr. 77A din 10 februarie 2016 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibil.

Cât privește cererea de

restituire a taxei judiciare de timbru formulată de recurentul-pârât

Spitalul Municipal "C." Fetești la data de 7 iulie 2016, Înalta

Curte reține următoarele:

Completul legal învestit a constatat

că pentru calea de atac formulată, recurentul-pârât datorează

taxă judiciară de timbru în cuantum de 601,15 lei, potrivit art. 3

alin. (1) lit. c) raportat la art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind

taxele judiciare de timbru, publicată în M. Of., Partea I, nr.

392/29.06.2013.

Potrivit rezoluției din data de

25 martie 2016, recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești

a fost înștiințat că are obligația de a face dovada

achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 601,15 lei, în termen de

10 zile, sub sancțiunea anulării cererii. Dovada achitării taxei

judiciare de timbru s-a făcut prin ordinul de plată din 4 aprilie

2016, aflat la dosarul de recurs.

Deși prin punctul de vedere

exprimat asupra raportului privind admisibilitatea recursului, recurentul-pârât

Spitalul Municipal "C." Fetești a susținut că,

potrivit art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, este scutit de plata taxei judiciare

de timbru, fiind o unitate bugetară, acesta nu a formulat cerere de

reexaminare a taxei de timbru stabilită de instanță.

Potrivit art. 39 alin. (1) din O.U.G.

nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "Împotriva modului de

stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de

reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data

comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la

plata taxei judiciare de timbru".

În speță, Înalta Curte

constată că deși recurentul-pârât nu a formulat cerere de

reexaminare a taxei de timbru stabilită de instanță, acesta a

solicitat restituirea taxei judiciare de timbru achitată pentru calea de

atac formulată.

Procedura restituirii taxei judiciare

de timbru este reglementată de dispozițiile art. 45 din O.U.G. nr.

80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Astfel, din interpretarea art. 45

alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru rezultă

că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie,

după caz integral, parțial sau proporțional, la cererea

petiționarului când, fie taxa plătită nu era datorată, fie

în alte cazuri prevăzute de lege.

Cum recurentul-pârât nu se află

în niciuna dintre situațiile prevăzute de actul normativ sus evocat,

urmează a se respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru

formulată de recurentul-pârât Spitalul Municipal "C."

Fetești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de

recurentul-pârât Spitalul Municipal "C." Fetești împotriva

Deciziei nr. 77A din 10 februarie 2016 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, ca inadmisibil.

Respinge cererea de restituire a taxei

judiciare de timbru formulată de recurentul-pârât Spitalul Municipal

"C." Fetești.

Decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2016.

Procesat

de GGC - CL