ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1071/2017

Decizia nr. 1071/2017

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

I.

Obiectul cauzei;

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Galați sub nr. x/121/2016 la data de 1 februarie

2016, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pârâta

Primăria Tecuci prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se îndrepte abuzul săvârșit de Comisia

locală de retrocedare în baza Legii nr. 10/2001.

În motivarea

cererii, în esență, reclamantele au arătat că sun! victime,

întrucât comisia a aplicat în mod incorect legea și a reținui

nejustificat 3/4 din imobilul naționalizat situat în Tecuci, județul

Galați, imobil restituit parțial prin dispoziția nr. 3339 din

data de 20 septembrie 2006 a primarului municipiului Tecuci.

Au

arătat că solicită restituirea întregului teren liber și

reținut nejustificat, respectiv 7.267,25 mp, precum și faptul că

retrocedarea dispusă nu este legală întrucât hotărârile

anterioare se referă la un alt autor fals, respectiv C., care nu a

deținut acte de proprietate pentru acest imobil.

În drept,

cererea nu a fost motivată.

Pentru

termenul de judecată din data de 5 octombrie 2016, instanța a pus în

vedere reclamantelor să indice obiectul cererii de chemare în

judecată, iar prin notele depuse la dosar, acestea au precizat că

obiectul cererii îl reprezintă o contestație formulată în baza

Legii nr. 10/2001.

pronunțată de tribunal:

Prin

sentința civilă nr. 1163 din data de 5 octombrie 2016,

pronunțată în Dosarul nr. x/121/2016,

Tribunalul Galați a admis

excepția tardivității și a respins acțiunea ca tardiv

formulată.

3

. Hotărârea

pronunțată de curtea de apel:

Prin Decizia

nr. 7/A din data de 18 ianuarie 2017,

Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a

confirmat sentința tribunalului prin respingerea, ca nefondat, a apelului

declarat de reclamantele A. și B.

de recurs:

Împotriva

deciziei pronunțate de instanța de apel, au declarat recurs reclamantele

A. și B., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei ia fond pentru rejudecare.

derulată în recurs:

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație la data de

1 februarie 2016.

În temeiul

art. 493 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus întocmirea raportului

asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport

reținându-se că recursul nu este admisibil, fiind promovat împotriva

unei decizii definitive.

S-a

arătat și că, prin cererea de recurs și prin completarea

cererii de recurs, recurente le-rec! am ante au solicitat și

„strămutarea procesului întrucât la Galați nu-și

găsește rezolvarea dreaptă și cinstită",

solicitare cu privire la care s-a apreciat că se circumscrie

dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. referitoare la soluțiile pe care

le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție

asupra recursului, în sensul ca, în caz de casare a hotărârii recurate,

pricina să nu fie trimisă spre rejudecare instanțelor din

județul Galați.

Raportul

întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a

fost analizat în complet de filtru și a fost comunicat părților

în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Recurentele-reci

am ante, în termen legal, la data de 13 aprilie 2017 (data poștei), au

formulat punct de vedere la raportul întocmit cu privire la admisibilitatea în

principiu a recursului, care le-a fost comunicat la data de 12 aprilie 2017,

astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate Ia filele nr. 32

și 33 din dosar.

Prin

punctul de vedere depus la dosar, recurentele-reclamante au arătat că

nu au cunoștințe juridice și că doresc doar să li se

facă dreptate.

Intimata-pârâtă

Primăria Tecuci prin primar, în termen legal, nu a depus punct de vedere

la raportul ce i-a fost comunicat la data de 13 aprilie 2017, potrivit dovezii

de comunicare aflate la fila nr. 37 din dosar.

Constatându-se

încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C.

proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data

de 16 iunie 2017, fără citarea părților.

6.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

Analizând

recursul, în condițiile art. 493 alin (5) Cod procedura civilă, în

raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul

întocmit în cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Dosarul

are ca obiect contestația formulată de reclamantele A. și B.

împotriva dispoziției nr. 3339 din data de 20 septembrie 2006 emisă

de primarul municipiului Tecuci, prin care s-a dispus restituirea în

natură a imobilului situat în Tecuci, județul Galați, compus din

construcții în suprafață totală de 290 mp și teren în

suprafață de 2.640 mp către numitele B., A. și C., pentru

cota de 1/2 și pentru numiții D. și E., pentru cota de ½.

Legea

nr. 10/2001, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acțiune

(astfel cum a fost aceasta precizată de către recurentele™ reclamante

prin notele depuse la dosar), în art. 26 alin. (3) teza a II-a, astfel cum a

fost modificat prin art. 12 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri

pentru accelerarea soluționării proceselor, prevede că „Hotărârea

tribunalului este supusă recursului, care este de competența

curții de apel."

Rezultă

deci, că potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, hotărârea

tribunalului de soluționare a contestației împotriva deciziei

sau a dispoziției motivate de

respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură este

supusă recursului de competența curții de apel

.

De

asemenea, art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat

prin Legea nr. 202/2010, se aplică și proceselor aflate în curs de

soluționare, în primă instanță, dacă nu s-a

pronunțat o hotărâre în cauză până la data de 25 noiembrie

2010.

Or, în

cauză hotărârea tribunalului a fost pronunțată ulterior

acestei date, respectiv la 5 octombrie 2016. Ca atare, prezentei cauze, îi sunt

pe deplin aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

în forma modificată de Legea nr. 202/2010.

În cauză,

sunt incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și

alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., intrată în vigoare ulterior Legii nr. 202/2010,

care a modificat Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „ Dacă prin

prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială

se prevede că hotărârea judecătorească de primă

instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a

C. proc. civ., aceasta va fi supusă mimai apelului la instanța

ierarhic superioară.

(2)

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o

lege specială se prevede că hotărârea judecătorească

de primă instanță este supusă recursului sau că poate

fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă

expresie similară."

Dispozițiile

art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. statuează că sunt

hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de

recurs.

Față

de cele sus-menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin.

(1) pct. 4 C. proc. civ. cu prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

și ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012,

rezultă ca Decizia nr. 7/A din data de 18 ianuarie 2017 a Curții de

Apel Galați, secția I civilă, recurată în speță,

nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, fiind

pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui

apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea

căilor de atac presupune făptui că o hotărâre

judecătorească nu poate fi supusa decât căilor de atac

prevăzute de lege.

Prin

urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot

folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această

regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile

art. 129 din Constituția României arătând că mijloacele

procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre

judecătorească sunt cele prevăzute de

lege, dar și că exercitarea

acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea

acesteia.

În consecință,

față de considerentele arătate, Înalta Curte, în aplicarea

dispozițiilor art. 493 alin, (5) C. proc. civ., va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de recurentele-reclamante B. și A.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele B. și A. împotriva Deciziei

nr. 7/A din 18 ianuarie 2017 a Curții de Apel Galați, secția I

civilă.

Fără

nicio cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 16 iunie 2017.