ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3773/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 163 din 16.02.2016, Tribunalul Galați a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G., Primăria Municipiului Tecuci reprezentată prin primar, Consiliul Local Tecuci reprezentat prin primar, Municipiul Tecuci reprezentat prin primar, Comisia Locală Tecuci pentru aplicarea Legii fondului funciar de pe lângă Primăria Tecuci, Instituția prefectului Galați, Comisia Județeană Galați pentru aplicarea Legii fondului funciar de pe lângă Prefectura Galați.

Împotriva acestei sentinței, reclamanta A. a declarat apel.

Prin Decizia civilă nr. 295/A din 11.01.2011, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, în termen legat a declarat recurs reclamanta A.

Prin Decizia nr. 1483 din 5 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei civile nr. 2/A din data de 11 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a casat decizia atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

În rejudecare. Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin Decizia nr. 295/A din 21 decembrie 2017, a admis apelul declarat de reclamanta A.

A schimbat, în parte, sentința civilă nr. 163 din 16.02.2016 a Tribunalului Galați în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă și în consecință:

A dispus anularea în parte a Titlului de proprietate nr. x din 27.03.1996 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Galați, pârâtului E., în ceea ce privește suprafața de 2.215 mp teren intravilan situat în T 160, P-494/1 și P-494/2 Tecuci.

A dispus anularea în parte și numai în ceea ce privește suprafața de 2.215 mp teren intravilan, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25.05.2006 încheiat între pârâții vânzători E. și G. și pârâții cumpărători B. și F.

A obligat pârâtele Comisia locală Tecuci și Comisia Județeană Galați pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să-i atribuie în proprietate reclamantei suprafața de 1.671 mp teren situată în str. x Tecuci, astfel cum este delimitată în schița Anexa 1 la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul H. raport ce face parte din prezenta hotărâre.

A obligat pârâții B. și F. să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamantei suprafața de 1.671 mp astfel cum este delimitată în schița Anexa 1 la raportul de expertiză întocmit de expert H.

A obligat în solidar pe pârâții Comisia locală Tecuci, Comisia Județeană Galați pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și pe pârâtul Municipiul Tecuci să-l plătească reclamantei eu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 554 mp teren imposibil de restituit în natură, suma de 39.119,04 euro.

A obligat în solidar pe pârâții Municipiul Tecuci, Comisia locală Tecuci și Comisia Județeană Galați pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor precum și pe pârâții E., G., B. și F. să plătească reclamantei suma de 48.410 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale. A menținut restul dispozițiilor sentinței civile apelate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tecuci, Consiliul Local Tecuci și Comisia de punere în posesie a Municipiului Tecuci și pârâta Comisia Județeană Galați pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.

Față de împrejurarea că, prin motivele de recurs, se contestă dispoziția de obligare în solidar a pârâților la plata sumei de 39.119,04 euro, cu titlu de despăgubiri pentru suprafața de 554 mp, teren imposibil de restituit în natură, cerere evaluabilă în bani, Înalta Curte a constatat incidența dispozițiilor art. 11 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a dispus citarea pârâților recurenți cu obligația timbrării căii de atac exercitate, cu suma de 2.619,17 RON, în solidar, sub sancțiunea anulării căii de atac ca netimbrată .

Prin Decizia civilă nr. 1346 din 19 aprilie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a anulat, ca netimbrate, recursurile declarate de pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tecuci, Consiliul Local Tecuci și Comisia de punere în posesie a Municipiului Tecuci și de pârâta Comisia Județeană Galați pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor împotriva Deciziei civile nr. 295/A din data de 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, fiind obligați recurenții să plătească suma de 7.500 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, către intimata reclamantă A.

Împotriva acestei din urmă decizii a instanței supreme au formulat contestații în anulare Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tecuci, Comisia de Punere în Posesie a Municipiului Tecuci (fosta Comisia Locală pentru aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria Tecuci), Comisia Județeană Galați pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor (fosta Comisia Județeană pentru aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Prefectura Galați) și Consiliul Local Tecuci, înregistrate ca dosare distincte, dar conexate la cauza de față prin încheierile pronunțate la data de 25 octombrie 2038.

În motivarea contestațiilor în anulare, întemeiate pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., s-a susținut că recurenții erau scutiți de la plata taxei judiciare de timbru atât în baza art. 16

1

și art. 17 din Legea nr. 146/1997, cât și a dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Analizând contestațiile în anulare deduse judecății, Înalta Curte constată că nu pot fi primite pentru următoarele considerente:

În drept, contestația în anulare al cărei regim juridic este reglementat prin dispozițiile art. 338 C. proc. civ., este o cale extraordinară de atac, admisibilă doar în condițiile restrictive prevăzute de aceste dispoziții legale, anume: când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Ipoteza prevăzuta de art. 318 prima teza C. proc. civ. - ipoteză al cărui conținut a fost foarte clar conturat in doctrina de specialitate si jurisprudența instanțelor naționale - vizează doar erorile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este însa necesară o reexaminare/reapreciere a probelor administrate in cauza (cum se pretinde în prezenta contestație) sau o verificare a modului de interpretare și de aplicare a legii de drept substanțial sau procedural.

Prin dispoziția legală menționată ca temei juridic expres al contestației in anulare, legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de către aceeași instanță, sub pretextul unei greșite interpretări a legii - de drept material si/sau substanțial - știut fiind că anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile pentru un astfel de motiv ar echivala cu o nesocotire a puterii lucrului judecat, prezumție de care se bucură astfel de hotărâri.

Pe de altă parte, este util a se observa că, pronunțându-se în Cauza Mitrea contra României la 29 iulie 2008, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv ca instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental" care poale conduce la arbitrariu.

Totodată, în mod constant se afirmă în cadrul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului principiul supremației dreptului reprezintă un element de patrimoniu comun al statelor semnatare ale convenției în ansamblul valorilor pe care Ie protejează, iar între acestea, din perspectiva art. 6 paragraf 1, securitatea rapturilor juridice este o dimensiune esențială.

Acest concept presupune că o soluție definitivă pronunțată de instanțe cu privire la orice controversă, să nu mai fie rejudecată (Cauza Brumărescu).

În virtutea acestui principiu, nicio parte nu este autorizată să solicite controlul unei hotărâri definitive și executorii numai cu scopul de a obține reexaminarea cauzei și o nouă hotărâre în privința sa. Instanțele superioare nu trebuie să folosească puterea de control decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare și nu pentru a proceda la o nouă examinare. Controlul nu trebuie să devină un apel mascat și simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere asupra aceleiași probleme, nu este un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză, principii reafirmate în numeroase cauze examinate de instanța de contencios european (Cauza Stan și Rosemberg, Belasin, Blidarii, SC Sefer SA, Cornif, Cârstoiu., SC Editura Orizonturi SRL, Crețu, Caracaș, Ionescu, Pușcaș, Tripon II, Savu, etc).

În speță, având în vedere că prin motivele de recurs s-a contestat dispoziția de obligare în solidar a pârâților la plata sumei de 39.13 9,04 euro, Înalta Curte a constatat incidența dispozițiilor art. 11 alin. (1) teza a II-a, raportat la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și a dispus citarea pârâților recurenți cu obligația timbrării căii de atac exercitate, cu suma de 2.619,17 RON, în solidar, însă recurenții nu s-au conformat acestei obligații și nici nu au formulat cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

În cadrul contestațiilor în anulare formulate în cauză, contestatoarele nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății, ci critică modul în care instanța a interpretat și aplicat dispozițiile legale în materia taxelor judiciare de timbru, ceea ce poate constitui o eventuală greșeală de judecată, a cărei analizare și remediere nu este posibilă pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare.

Așa fiind, cum soluția instanței de recurs nu este rezultatul unei greșeli materiale în accepțiunea prescrisa de art. 318 teza I din C. proc. civ., contestațiile în anulare deduse judecății nu pot fi primite, sens în care acestea urmează a fi respinse.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a fi obligați contestatorii din cele patru dosare conexate să plătească intimatei A. suma totală de 10.000 RON (fiecare la plata a câte 2.500 RON), cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, contestațiile în anulare formulate de contestatorii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tecuci, Comisia de Punere în Posesie a Municipiului Tecuci (fosta Comisia Locală pentru aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria Tecuci), Comisia Județeană Galați pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor (fosta Comisia Județeană pentru aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Prefectura Galați) și Consiliul Local Tecuci împotriva Deciziei nr. 1346 din 19 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2011* de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Obligă pe contestatorii Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Tecuci, Comisia de Punere în Posesie a Municipiului Tecuci (fosta Comisia Locală pentru aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Primăria Tecuci), Comisia Județeană Galați pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor (fosta Comisia Județeană pentru aplicarea Legii Fondului Funciar de pe lângă Prefectura Galați) și Consiliul Local Tecuci, fiecare la plata a câte 2.500 RON către intimata A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25.10.2018.