ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 797/2017

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30 decembrie 2013, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Internelor și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la declasificarea anexelor nr. 1 - 29 ale Ordinului MAI nr. I/658 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și a unităților subordonate acestuia, obligarea pârâtului IGSU la declasificarea Ordinului nr. 080211 din 11 iunie 2011 privind intrarea în vigoare cu data de 15 iunie 2011 a noului stat de organizare IGSU, precum și obligarea pârâților la comunicarea acestor documente către reclamanți sau permiterea accesului liber la acestea. 1.

Prin Sentința nr. 1.874 din 12 iunie 2014, Curtea de Apel București a admis excepția tardivității formulării plângerii prealabile, invocată de pârâtul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, și a respins acțiunea reclamanților, ca inadmisibilă. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Recursul Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I, J., K. și L., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. 2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 iunie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Prin Încheierea de ședință din data de 3 noiembrie 2016, Completul de filtru, apreciind incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond la data de 02 martie 2017.

Soluția și considerentele Înaltei Curți, potrivit art. 498 și art. 499 din Noul C. proc. civ. 3.1. Recursul este întemeiat, fiind admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. 3.2. Așa cum s-a menționat la pct. 1.2. al prezentei decizii, instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând, în esență, tardivitatea formulării plângerii prealabile, în raport cu termenul de 30 de zile reglementat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 3.3. În recursul formulat, așa cum s-a menționat în Raportul asupra admisibilității în principiu, pct. 2.1., criticile/susținerile reclamanților au putut fi încadrate în motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea cererii de recurs, reclamanții au susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile legale incidente în cauză. 3.

În întâmpinările depuse, IGSU București și Ministerul Afacerilor Interne au susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat. 3.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, prin cererea adresată celor două autorități la data de 14 august 2013, reclamanții au solicitat: - declasificarea Anexelor nr. 1 - 29 ale Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr. 1/658 din 10 iunie 2011 privind reorganizarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta și a unităților subordonate acestuia; - declasificarea Ordinului nr. 080211 din 11 iunie 2011 al Inspectorului General al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență privind intrarea în vigoare cu data de 15 iunie 2011 a noului stat de organizare al Inspectoratului pentru Situații de Urgenta (...) Teleorman; - ca urmare a declasificării, s-a solicitat comunicarea documentelor și/sau permiterea accesului liber la acestea. Au susținut că au fost trecuți în rezervă în urma disponibilizărilor care au avut loc în anul 2011 în cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta și în prezent au fost atacate în instanță ordinele de trecere în rezerva, cereri ce fac obiectul dosarelor nr. x/87/2011, nr. x/87/2011, nr. x/87/2011, nr. x/87/2011, nr. x/87/2011, nr. x/87/2011, nr. x/87/2011, nr. x/87/2011, nr. x/87/2011, nr. x/87/2011, nr. x/87/2011 și nr. x/87/2011, aflate pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Mai arată că Ordinul nr. 1/658 din 10 iunie 2011 și Ordinul nr. 080211 din 11 iunie 2011 au stat la baza disponibilizărilor efectuate și la baza trecerii în rezervă a reclamanților. Totodată, rezultă că reclamanții s-au adresat instanței de fond la data de 30 decembrie 2013, fără ca, în acest interval de timp, autoritățile să fi dat curs/răspuns solicitărilor făcute de reclamanți. Potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate: "orice persoană fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare". Or, în cererea adresată la data de 14 august 2013 celor două autorități, reclamanții au invocat, ca temei al solicitării lor, prevederile art. 20 din Legea nr. 182/2002, cererea respectivă având natura juridică a unei contestații, așa cum a și fost denumită de legiuitor. Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a calificat fără temei, cererea respectivă ca fiind o plângere prealabilă formulată în procedura recursului grațios reglementat la art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Este adevărat că în fraza a II-a de la art. 20 din Legea nr. 182/20025 s-a prevăzut că "Contestația va fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ", dar acest text trebuie interpretat în sensul că se referă la acțiunea/contestația adresată instanței competente, în urma soluționării/nesoluționării "contestației" depuse la autoritățile care au clasificat informația/documentele/actele respective. Pe de altă parte, din conținutul Legii nr. 182/2002 rezultă că legiuitorul nu a impus/prescris niciun termen pentru formularea contestației prevăzute la art. 20 din Legea nr. 182/2002. În concluzie, rezultă că soluția instanței de fond este greșită, recursul fiind întemeiat, fiind admis, cu consecința casării sentinței pronunțate și trimiterii cauzei la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a contestației cu care a fost învestită.