ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 687/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Academia de Științe Agricole și Silvice "A." a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând anularea în parte a încheierii nr. x din 15 februarie 2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și a Deciziei nr. 19 din 19 decembrie 2012 a Curții de Conturi Departamentul III Direcția 2 în ceea ce privește punctele I.3., II.1, II.2, II.3, II.4 și II.5 din Decizie și corelativ, a măsurilor de respingere a contestației dispuse prin încheierea atacată. De asemenea, a solicitat suspendarea executării deciziei atacate nr. x/2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 2173 din 9 iulie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Academia de Științe Agricole și Silvice "A.", în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a dispus anularea parțială a Încheierii nr. 16/2013 și a Deciziei nr. 19 din 19 decembrie 2012 cu privire la pct. I.3, II.2, II.3, II.4 și parțial a pct. II.1, menținând pentru acesta din urmă doar obligația de plată a accesoriilor în sumă de 215 lei, a omologat raportul de expertiză și a respins în rest, acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că susținerea reclamantei în sensul că trebuie aplicată legea specială care derogă de la prevederile Legii nr. 500/2002 este corectă, deoarece chiar dacă finanțarea reclamantei este asigurată atât din venituri proprii cât și din subvenții acordate de la bugetul de stat conform art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 500/2002 și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 45/2009, totuși nu sunt aplicabile dispozițiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 500/2002.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând casarea în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, invocând motivul de casare prevăzut în art. 488 pct. (8) C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele: - în virtutea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Curtea de Conturi are o competență generală de control, prin exercitarea acestuia asupra modului de formare, de administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. - susținerile instanței de fond sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că Legea nr. 45/2009 nu derogă de la dispozițiile Legii nr. 500/2002. - consideră că nu poate fi acceptată concluzia instanței de fond cu privire la constatările de la punctul II.2, deoarece această majorare a fost stabilită printr-un act adițional care a fost pus la dispoziția echipei de audit fără să aibă stabilită data intrării în vigoare. - ASAS nu avea competența de a acorda aceste împrumuturi deoarece nu avea calitatea de ordonator principal de credite, ci de ordonator secundar, iar împrumuturile au fost acordate în lipsa unei convenții prin care să se stabilească termene și condiții de acordare, respectiv restituire. - contrar celor susținute de expert și însușite de instanța de fond, toate sumele acordate de ASAS cu titlu de împrumut unităților din subordine, au determinat nelegal excedentul raportat prin contul de execuție și implicit veniturile care se cuveneau bugetului de stat ca urmare a regularizărilor ce trebuiau făcute.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că: - prin recursul formulat, recurenta își fundamentează motivarea pe aceeași solicitare de ignorare a aplicării unei dispoziții legale, respectiv a dispozițiilor speciale, derogatorii, prevăzute la art. 11 alin. (11) din Legea nr. 45/2009, cu modificările și completările ulterioare ce reglementează regimul juridic și financiar al veniturilor obținute de subscrisa din administrarea patrimoniului privat și a căror destinație este stabilită de prezidiul ASAS în conformitate cu obiectivele fundamentale ale acestei instituții. Evidențierea acestor venituri proprii se face în conturi distincte, purtătoare de dobânzi, deschise la bănci comerciale. Veniturile proprii realizate și neutilizate la finele anului se reportează în anul următor. - recursul astfel cum a fost formulat în temeiul art. 488 pct. 8 nu se încadrează motivelor de nelegalitate prevăzute de acest text care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material ce vizează ignorarea cu desăvârșire a unui text legal special edictat de legiuitor în sensul stabilirii regimului derogator de la legea bugetului de stat al acestor venituri, ceea ce atrage inadmisibilitatea în principiu a recursului formulat.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 12 mai 2016, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 20 iulie 2016, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva Curții de Conturi a României, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea în parte a Încheierii nr. 16 din 15 februarie 2013 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și a Deciziei nr. 19 din 19 decembrie 2012 a Curții de Conturi Departamentul III Direcția 2, respectiv a punctelor I.3, II.1, II.2, II.3, II.4 și II.5 din decizie și a măsurilor de respingere a contestației pe aceste puncte. Prima instanță a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Academia de Științe Agricole și Silvice "A.", a dispus anularea parțială a încheierii nr. x/2013 și a Deciziei nr. 19 din 19 decembrie 2012 cu privire la punctele I.3, II.2, II.3, II.4 și parțial a punctului II.1, menținând pentru acesta din urmă doar obligația de plată a accesoriilor în sumă de 215 lei, fiind omologat raportul de expertiză. Pârâta Curtea de Conturi a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față, aceste motive nu sunt incidente, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale. Astfel, răspunzând punctual fiecărei critici a recurentei, Înalta Curte constată că privitor la măsura I.3, din decizie: "se vor analiza și identifica posturile de conducere de la unitățile din subordinea ASAS ocupate de persoane numite temporar care au depășit perioada de 6 luni stabilită prin lege și se vor lua măsuri pentru organizarea concursului în vederea ocupării funcțiilor de conducere", recurenta susține că are o competență generală de control, prin exercitarea acestuia asupra modului de formare, de administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, în virtutea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 94/1992. Critica este nefondată, având în vedere că numirea în funcții și organizarea concursurilor pentru ocuparea unor posturi de conducere nu constituie activități financiar-contabile sau fiscale în sensul art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992 ce a constituit temei al verificării. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că intimata-reclamantă se află într-un proces de reorganizare, fapt ce rezultă și din Sentința nr. 2529 din 29 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, casată în parte prin Decizia nr. 586 din 17 februarie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul obligării pârâtei Agenția Domeniilor Statului să efectueze toate demersurile în vederea promovării H.G. de reorganizare a unităților de cercetare, dezvoltare prevăzute în Anexa 6 a Legii nr. 45/2009, modificată și completată prin Legea nr. 72/2011, astfel încât nu se impune organizarea altor concursuri până la definitivarea organigramei. Potrivit art. 28 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "A." și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare: "(1) Prin derogare de la prevederile art. 17 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 57/2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările și completările ulterioare, unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 1 se reorganizează ca institute naționale de cercetare-dezvoltare în domeniul agricol, cu personalitate juridică, în subordinea ASAS, cu finanțare din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat. (2) Institutele de cercetare-dezvoltare de ramură prevăzute în anexa nr. 2, instituții de drept public cu personalitate juridică, în subordinea ASAS, care nu sunt organizate ca institute naționale de cercetare-dezvoltare, se pot organiza ca institute naționale de cercetare-dezvoltare după obținerea certificării prin clasificare la nivelurile A+, A sau A-. (3) Unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 3 se reorganizează ca instituții de drept public, cu personalitate juridică, în subordinea ASAS. (4) Stațiunile și centrele de cercetare-dezvoltare pot fi reorganizate ca baze experimentale, fără personalitate juridică, ale institutelor naționale de cercetare-dezvoltare sau ale institutelor de profil. (5) Unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 4 se preiau și se integrează în cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat, al Academiei Române și al Academiei Oamenilor de Știință din România, după caz. (6) Unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 5 se reorganizează, prin fuziune, ca instituții de cercetare-dezvoltare de drept public, în subordinea ASAS. (7) Unitățile de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexa nr. 6 trec în subordinea Agenției Domeniilor Statului și se reorganizează ca societăți comerciale pe acțiuni cu capital integral de stat sau se desființează, după caz. Acțiunile societăților comerciale rezultate din reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare se preiau de Agenția Domeniilor Statului. Patrimoniul unităților de cercetare-dezvoltare care se desființează, format din bunuri mobile și imobile proprietate publică și privată a statului, se preia de Agenția Domeniilor Statului, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare. (8) Reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare se va face în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, la propunerea ASAS, pentru anexele nr. 1 - 3, 5 și 6, și de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, pentru anexa nr. 4. (9) Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare - I.B.A. București, Societatea Comercială "Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură" - S.A. București, Societatea Națională "Institutul Pasteur" - S.A. București, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Mașini și Instalații destinate Agriculturii și Industriei Alimentare - INMA, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, Institutul de Diagnostic și Sănătate Animală, Institutul de Igienă și Sănătate Publică Veterinară, Centrul Național de Geodezie, Cartografie, Fotogrammetrie și Teledetecție, Institutul Național pentru Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului - I.C.P.A. București și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Îmbunătățiri Funciare - I.N.C.D.I.F. - "ISPIF" București sunt în coordonarea științifică a ASAS. De asemenea, potrivit Art. III din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "A." și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare: "(1) Reorganizarea unităților de cercetare-dezvoltare ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "A." și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, cu modificările ulterioare, se face de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâre a Guvernului inițiată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la propunerea Academiei de Științe Agricole și Silvice "A." pentru anexele nr. 1 - 3 și 5, și la propunerea Agenției Domeniilor Statului, pentru anexa nr. 6, iar pentru anexa nr. 4, prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de Academia Română, după caz. (2) Agenția Domeniilor Statului are obligația ca, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, să încheie cu unitățile de cercetare pentru care nu a fost adoptată hotărârea de Guvern prevăzută de Legea nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "A.", cu modificările și completările ulterioare, protocoale de predare-preluare în administrare a suprafețelor de teren situate în perimetrul acestor unități, indispensabile cercetării-dezvoltării-inovării și multiplicării materialului biologic, cu datele de identificare pe categorii de folosință, potrivit hotărârilor prezidiului Academiei de Științe Agricole și Silvice "A.", precum și pentru completarea suprafețelor de teren date în administrarea unităților și instituțiilor de cercetare-dezvoltare prevăzute în anexele nr. 1 - 5 la Legea nr. 45/2009, cu modificările ulterioare, dacă acestea au fost diminuate. Or, unitățile de cercetare dezvoltare reorganizate de drept, în temeiul Legii nr. 45/2009 și respectiv prin textele de modificare a acesteia din Legea nr. 72/2011, dar nu și efectiv, pe baza unei hotărâri de guvern, așa cum prevede art. III din Legea nr. 72/2011, se află într-o situație de anomalie organizatorică în sensul că, deși s-a dispus reorganizarea lor această procedură este condiționată de adoptarea hotărârilor de guvern de reorganizare, menționate mai sus. Prin hotărârea de guvern de reorganizare sunt prevăzute funcțiile de conducere conform organigramei propuse pentru fiecare dintre acestea, însă ceea ce este esențial este faptul că toate posturile din organigramă urmează să fie recunoscute ca atare în raport de legea bugetului de stat și implicit de Ministerul de Finanțe pentru a putea beneficia de orice alocație bugetară, și în plus posturile de conducere care pot fi înregistrate ori pentru care se poate face numirea în condițiile legii în vigoare sunt numai pentru unitățile pentru care s-a adoptat hotărârea de guvern de reorganizare. Cea de-a doua critică a recurentei vizează anularea în parte a măsurii de la punctul II.1 din Decizia nr. 19/2012 prin care s-a dispus că "se va restitui la bugetul de stat excedentul de 452.301,2 lei rezultat din execuția bugetului instituției pe anul 2011 finanțată în condițiile art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 500/2002 (actualizată) privind finanțele publice, direct în bugetul din care a fost finanțată sau se va regulariza, prin diminuare cu aceeași valoare a sumelor alocate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de la bugetul de stat în baza bugetului aprobat, pană la închiderea și depunerea contului de execuție pe anul 2012. Totodată se vor vira la bugetul de stat accesoriile aferente, calculate în timpul controlului la nivelul sumei de 55.181 lei". Recurenta susține că Legea nr. 45/2009 nu derogă de la dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice. Potrivit dispozițiilor art. 66 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, "excedentele rezultate din execuția bugetelor instituțiilor publice, finanțate în condițiile art. 62 alin. (1) lit. b), se regularizează la sfârșitul anului cu bugetul din care sunt finanțate, în limita sumelor primite de la acestea, dacă legea nu dispune astfel". Conform art. 11 alin. (11) din Legea nr. 45/2009, "ASAS realizează venituri proprii din administrarea patrimoniului privat, iar destinația acestora este stabilită de prezidiul ASAS în conformitate cu obiectivele fundamentale ale acestei instituții. Evidențierea acestor venituri proprii se face în conturi distincte, purtătoare de dobânzi, deschise la bănci comerciale. Veniturile proprii realizate și neutilizate la finele anului se reportează în anul următor". Or, în condițiile în care printr-o lege specială sunt prevăzute dispoziții derogatorii de la norma generală, critica recurentei apare ca nefondată, prima instanță reținând în mod corect că veniturile proprii ale ASAS sunt realizate exclusiv din exploatarea patrimoniului privat al instituției obținut prin revendicare în temeiul Legii nr. 247/2005 și a Legii nr. 49/2009, acest patrimoniu fiind distinct de bunurile din domeniul public sau privat al statului. Așadar, prin introducerea acestui text de lege, legiuitorul a făcut o distincție expresă între veniturile proprii ale ASAS și care nu se pot confunda și nici nu se pot comasa cu veniturile bugetare ale ASAS aferente activităților de interes public pe care le desfășoară în calitate de for științific tutelar și care sunt destinate finanțării cheltuielilor curente și de capital, pentru activității specifice în domeniu, numai această categorie de venituri se subscriu Legii nr. 500/2002. O altă critică a recurentei vizează anularea măsurilor de la pct. II.2 prin care s-a dispus că "se va recupera în condițiile legii suma de 12.348 lei, reprezentând plată nelegală fără documente justificative legal întocmite - 3.000 lei și diferență de preț achitată prestatorului fără justificare legală - 9.348 lei. Totodată se vor calcula și recupera foloasele nerealizate de unitate ca urmare a plăților nelegal efectuate, inclusiv de la persoanele care nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu stabilite prin fișa postului, dacă va fi cazul, și se va stabili întinderea prejudiciului. Sumele recuperate se vor vira la bugetul statului". Consideră recurenta că nu poate fi acceptată concluzia instanței de fond, deoarece această majorare a fost stabilită printr-un act adițional care a fost pus la dispoziția echipei de audit fără să aibă stabilită data intrării în vigoare. Din actele dosarului, rezultă că la data de 16 noiembrie 2010 s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. x între ASAS și PFA B. În baza acestui contract, remunerația convenită a fost de 3.000 lei net/lună, ASAS obligându-se să rețină și să vireze impozitul și contribuțiile aferente prevăzute de lege. În condițiile în care dl. B. era pensionar, acesta nu datora decât impozitul pentru venitul realizat, respectiv 572 de lei, pe care ASAS i-a virat, conform obligației contractuale. La nivelul anului 2011, în baza modificării C. fisc. privind obligațiile ce revin plătitorului de venit referitoare la reținerea sau nu la sursă a impozitului pe venit și a contribuțiilor aferente, precum și cele privind contribuțiile propriu-zise datorate de prestatorul pensionar. Prin Actul adițional nr. 1, ASAS a convenit cu PFA B. modificarea art. 2.1 din contract, în sensul că ASAS, în calitate de beneficiar, va achita prestatorului suma de 3.779 lei brut/lună, în loc de 3.000 lei net/lună, cum era inițial prevăzut în contract, precum și modificarea art. 5 și eliminarea art. 11 care stipulau obligativitatea reținerii și virării impozitului și contribuțiilor prevăzute de lege pentru venitul realizat de prestator. Potrivit dispozițiilor art. 97 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, pe parcursul îndeplinirii contractului, prețul poate fi ajustat dacă au avut loc modificări legislative, modificări ale normelor tehnice sau au fost emise de către autoritățile locale acte administrative care au ca obiect instituirea, modificarea sau renunțarea la anumite taxe/impozite locale, al căror efect se reflectă în creșterea/diminuarea costurilor pe baza cărora s-a fundamentat prețul contractului. În aceste condiții, nu se poate reține o majorare nejustificată a contractului de prestări servicii, actul adițional fiind încheiat pentru acoperirea cheltuielilor cu contribuția de asigurări de sănătate, astfel încât valoarea netă neimpozabilă a contractului să fie 3.000 lei, după cum s-a stipulat inițial în contract. A mai criticat recurenta anularea de către prima instanță a măsurii de la pct. II.3 prin care s-a dispus: "se va urmări, încasa și vira la bugetul statului suma de 1.470.222,26 lei acordată de ASAS cu titlu de "împrumuturi", "ajutoare" și/sau "sprijin financiar" unor stațiuni de cercetare și institute de cercetare din subordine. Totodată se vor calcula și recupera accesoriile aferente sumelor nerecuperate la termenele legale, inclusiv de la persoanele care nu și-au îndeplinit sarcinile de serviciu stabilita prin fișa postului, dacă va fi cazul, și se va stabili întinderea prejudiciului". Critica este nefondată, având în vedere că aceste sume provin din veniturile proprii ale ASAS, iar potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (11) al Legii nr. 45/2009 modificată și completată, ASAS realizează venituri proprii din administrarea patrimoniului privat propriu al instituției, iar destinația acestora este stabilită de prezidiul ASAS în conformitate cu obiectivele fundamentale ale acestei instituții. Din actele dosarului rezultă că aceste sume au fost virate cu titlu de plăți către instituțiile de cercetare care administrează terenurile proprietatea ASAS, sumele reprezentând plata contribuțiilor la bugetul de stat aferente cheltuielilor de personal pentru care nu mai existau fonduri în activitatea de producție. Ultima critică a recurentei se referă la anularea de către prima instanță a măsurii de la pct. II.4 prin care s-a dispus: "se va recupera și vira la bugetul statului suma de 547.967,30 lei reprezentând soldul debitor al contului 4611 "Debitori", înregistrat nelegal pe cheltuieli la sfârșitul anului 2010 și reactivat în anul 2012 cu N.C. 27 din 22 octombrie 2012. Totodată se vor calcula și recupera accesoriile aferente sumelor nerecuperate la termenele legale, inclusiv de la persoanele care nu și-au îndeplinit sarcinile de serviciu stabilite prin fișa postului, dacă va fi cazul, și se va stabili întinderea prejudiciului". Și aceste sume provin din veniturile proprii ale ASAS, fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. (1) ind. 1 din Legea nr. 45/2009. Astfel, din suma totală de 547.967 lei reținută de recurentă, suma de 297.967 lei reprezintă cheltuieli de administrare pentru proprietățile ASAS aflate în perimetrul SC C. Drăgășani (148,6417 ha), SC C. Murfatlar (108,34 ha) și SC C. Fălticeni (51,5 ha), iar diferența de 250.000 lei reprezentând ajutor acordat SC C. Bujorul a fost integral restituită. În aceste condiții, și această critică este nefondată, sumele de bani reținute urmând regimul derogatoriu prevăzut de Legea nr. 45/2009.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinței civile nr. 2173 din 9 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.