ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2729/2015

Decizia nr. 2729/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, în insolvență, prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat anularea Deciziei nr. 42 înregistrată sub nr. 1313 din 27 mai 2013 de respingere a contestației înregistrate sub nr. x din 18 ianuarie 2011, precum și anularea Deciziei de impunere nr. 218/96265 din 15 noiembrie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 237/96264 din 15 noiembrie 2010 emisă de pârâtă.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 40/CA din 27 februarie 2014 a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 218/96265 din 15 noiembrie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 237/96264 din 15 noiembrie 2010 și a respins acest capăt de cerere pentru autoritate de lucru judecat.

Totodată, a respins capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei nr. 42/1313 din 27 mai 2013 emisă de Administrația Fondului pentru Mediu, ca nefondat.

Împotriva Sentinței nr. 40/CA din 27 februarie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs SC A. SRL, în insolvență, prin administrator judiciar B., criticând-o pentru nelegalitate, pentru motive ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția autorității de lucru de judecat în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 218/96265 din 15 noiembrie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 237/96264 din 15 noiembrie 2010, întrucât anterior, judecata a vizat doar soluționarea excepției de decădere a SC A. SRL din dreptul de a formula contestație, astfel că în prezenta cauză se impunea soluționarea pe fond a acesteia, respectiv examinarea legalității Deciziei de impunere nr. 218/96265 din 15 noiembrie 2010 și a Raportului de inspecție fiscală nr. 237/96264 din 15 noiembrie 2010.

De asemenea, a arătat că sentința recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece numai în cazul în care se desfășoară activitatea de vânzare a deșeurilor metalice feroase și neferoase este datorată contribuția prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 196/2005.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Nu au fost formulate, de către părți, puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

III. Hotărârea instanței de recurs

Examinând cererea de recurs formulată de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar B., în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru constată următoarele:

Conform art. 485 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.

În speță, sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora hotărârea prin care s-a soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentei - reclamante la data de 15 aprilie 2014 și că aceasta a declarat recurs la data de 7 mai 2014, așa cum rezultă din mențiunea efectuată pe prima pagina a cererii de recurs, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile.

Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Având în vedere aspectele prezentate, ce rezultă din actele dosarului, se constată că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, în cauză lipsa cerințelor de formă prevăzute de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) din același cod, în temeiul cărora recursul va fi respins ca tardiv formulat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 40 din 27 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iulie 2015.

Procesat de GGC - LM