ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2215/2015

Decizia nr. 2215/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Brașov sub nr. 48/64/2014 reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu suspendarea executării deciziei de impunere nr. 211 din 29 noiembrie 2013 emisă de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu în temeiul raportului de Inspecția Fiscală din 29 noiembrie 2013 întocmit de Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Fondului pentru Mediu.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 23/F din 24 februarie 2014, Curtea de

Apel Brașov

, s

ecția contencios administrativ și fiscal,

a admis

cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu și, în consecință a dispus suspendarea executarea deciziei de impunere nr. 211 din 29 noiembrie 2013 emisă de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu în temeiul raportului de Inspecția Fiscală din 29 noiembrie 2013 întocmit de Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul Administrației Fondului pentru Mediu.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel

Brașov

, s

ecția contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs

Administrația Fondului pentru Mediu

,

criticând-o pentru motive de nelegalitate.

În susținerea recursului recurenta invocă un singur motiv de nelegalitate, reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv greșita aplicare a legii, cu referire la aplicarea în cauză a dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate invocat, se arată, în esență că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea executării

deciziei de impunere.

Cu privire la existența unui caz bine justificat, recurenta susține că, în cauză, reclamanta nu a făcut dovada că acestă condiție, prevăzută de lege, este îndeplinită, iar instanța de fond în mod greșit a constatat îndeplinită această condiție pe baza unor simple susțineri făcute de reclamantă în conținutul cererii de suspendare a executării actului administrativ.

În ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, recurenta susține că motivele invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare nu sunt de natură să facă dovada îndeplinirii nici a acestei condiții, întrucât prin executarea deciziei de impunere nu s-ar crea intimatei-reclamante nici un prejudiciu ireparabil,

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 februarie 2014, Completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2 Cu privire la fondul recursului

4.2.1 Analiza motivului de casare invocat

Analizând sentința recurată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu subzistă motive de casare a hotărârii primei instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție instituit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

În cadrul procedurii sumare a suspendării executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei, motiv pentru care, nici probatoriului administrat pentru stabilirea existenței unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, nici analizei efectuate de instanță nu li se poate pretinde amploarea și profunzimea probelor și raționamentelor pe care se fundamentează o soluție pronunțată cu privire la acțiunea în anularea actului.

Pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ca rezidând în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege, ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Criticile recurentei-pârâte vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material nu sunt întemeiate.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond, în raport de susținerile părților dar și de înscrisurile depuse la dosar, a realizat o examinare sumară a situației de fapt și de drept invocate de reclamantă pe care le-a considerat, în mod justificat, ca fiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului în privința căruia s-a solicitat suspendarea executării, așa încât, nu va fi primit argumentul recurentei referitor la soluționarea cauzei doar în baza unor simple susțineri neînsoțite de dovezi în susținerea îndeplinirii celor două condiții impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Examinând sumar actele dosarului, în limitele acestei proceduri în care nu este îngăduită prejudicierea fondului, judecătorul fondului a reținut în mod judicios, ca fiind îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat, în condițiile în care, a constatat

că decizia de impunere a fost emisă în urma unui nou control al pârâtei la societatea reclamantă, al cărui obiect este contestat ca fiind identic cu controlul efectuat cu câteva luni mai devreme, pentru aceeași perioadă, fiind contestată și existența obligațiilor stabilite, întrucât din adresa pârâtei din 18 februarie 2011 rezultă că ecotaxa se datorează în situații prevăzute de lege, altele decât cea reținută ulterior de organul fiscal.

Concluzia existenței unor indicii de nelegalitate a fost de altfel confirmată și cu ocazia judecării cauzei pe fond și pronunțării sentinței nr.

67/2015 din data 01 iulie 2015

în Dosarul nr.

x/64/2014,

Curtea de Apel Brașov a anulat parțial decizia nr.

5/2014 emisă de către Direcția Generală Economică Financiară - Compartimentul de Soluționare a Contestațiilor și decizia de impunere nr. 211/2013 emisă de Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice - Administrația Fondului pentru Mediu în ceea ce privește creanța fiscală constând în ambalaje bunuri ambalate în cuantum de 192.359 RON obligație fiscală principală și 121.099,66 RON accesorii și în ecotaxa în cuantum de 1.159.290 RON obligație principală, 194.551,89 RON dobânzi de întârziere și 173.893,50 RON penalități de întârziere.

De asemenea, se impune a fi subliniat faptul că iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.

Așadar, aprecierea instanței de fond, în sensul că executarea deciziei de impunere constituie o sarcină serioasă pentru patrimoniul reclamantei, de natură a-i perturba ireversibil activitatea, reprezintă un argument suficient pentru a se dispune măsura prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care vor fi înlăturate și criticile referitoare la neîndeplinirea condiției existența pagubei iminente, în sensul art. 2 lit. ș) din același act normativ.

P

rin urmare, criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (fostul Minister al Mediului și Schimbărilor Climatice) prin Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței nr. 23/F din 24 februarie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2015.