ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2726/2015

Decizia nr. 2726/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1103/2013 din 20 mai 2014, emis de Judecătoria Roman, județul Neamț; plata de daune-interese de 800.000.000 de euro și plata de daune morale de 600.000.000 euro.

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii din 28 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost anulată cererea de chemare în judecată, pe motiv că reclamantul A. nu și-a îndeplinit obligațiile de regularizare a cererii de chemare în judecată.

Prin Rezoluția din 5 septembrie 2014, comunicată reclamantului la data de 18 septembrie 2014 și cu termen de complinire până la data de 29 septembrie 2014, Curtea de Apel București, în temeiul art. 200, alin. (2) din Noul C. proc. civ., a pus în vedere reclamantului să indice numele/denumirea pârâtului/pârâților, sediul și celelalte date de identificare ale acestuia/acestora, conform art. 194 lit. a) C. proc. civ.; precizarea obiectului cererii, conform art. 194 lit. c) C. proc. civ. (obiectul cererii nefiind clar conturat, existând discordanțe între cele două pretenții (singurele) formulate explicit, anume anularea mandatului de executare și plata de daune, și motivele de fapt invocate, diferitele persoane la care se face referire în întreaga acțiune, temeiurile de drept ale pretențiilor reclamantului), sub sancțiunea anulării cererii, potrivit art. 200 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva încheierii din 26 noiembrie 2014, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, pentru motive ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 mai 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere asupra raportului întocmit în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru considerentele ce succed.

Recurentul-reclamant a atacat cu recurs încheierea din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin care, în temeiul art. 200 alin. (6) C. proc. civ., a fost respinsă cererea de reexaminare a încheierii din 28 octombrie 2014, prin care s-a dispus anularea cererii de chemare în judecată pentru omisiunea părții reclamante de a se conforma obligației de regularizare a cererii.

Art. 200 alin. (4) C. proc. civ., republicat, prevede că împotriva încheierii de anulare reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, care, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, se va soluționa prin încheiere definitivă, dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie.

Prevederile art. 634 alin. (1) C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive, „hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului”.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., „hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege sunt supuse recursului”.

Încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare a încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată nu mai poate face obiectul recursului, întrucât are caracter definitiv.

Față de împrejurarea că reclamantul a declarat recurs împotriva unei încheieri definitive, ce nu avea deschisă această cale de atac conform legii, în temeiul art. 493 alin. (5), Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iulie 2015.

Procesat de GGC - LM