ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1932/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1932/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1932/2017
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii și procedura derulată în fața primei instanțe sesizate
Prin cererea înregistartă inițial pe rolul Tribunalului Argeș și disjunsă din Dosarul nr. x/109/2016* la Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C., au solicitat în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâților în solidar la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal contractual la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni, iar prin hotărâri judecătorești irevocabile pârâții au fost obligați să le plătească mai multe sume având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială.
Hotărârile care au generat conflictul de competență materială și funcțională
Prin încheierea din 17.10.2016, Tribunalul Argeș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 132 noul C. proc. civ., a scos cauza de pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, și a trimis secției pentru conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul aceluiași tribunal, apreciind că obiectul acțiunii formulate de reclamanți, ce nu se află în raport de serviciu cu pârâții ci evocă un conflict de drepturi conform art. 231 C. muncii.
Învestit cu soluționara cauzei, Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința nr. 41 din 11 ianaurie 2017, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Argeș, în cauza privind pe reclamanții D., E., F., A., B. și C., cu domiciliul ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Topoloveni, în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor Publice și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel Pitești.
În argumntele prezentae, instanța a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, relamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului.
A mai reținut că nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale, astfel că a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, dat fiind domiciliul ales (la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni).
Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 36/F-CONT din 23 februarie 2017 și încheierea din data de 27 februarie 20 (îndreptarea erorii materile, din oficiu, strecurată în sentință), a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Pitești și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanți în favoarea Tribunalului Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență.
Argumentând soluția, instanța a reținut că potrivit art. 266 C. muncii rezultă că „Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”.
De asemenea, art. 267 lit. a) și d) din același act normativ stipulează că „Pot fi părți în conflictele de muncă: a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă; (…) d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă”.
Totodată, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, rezultă că pricinile care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența Secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Așadar, reține instanța ,din interpretarea dispozițiilor menționate și aplicarea acestora la raporturile juridice deduse judecății, se concluzionează că obiectul acțiunii formulate de reclamanți nu se circumscrie în sfera raportului de serviciu cu pârâții, ci evocă un conflict de drepturi, conform art. 231 C. muncii, în privința căruia raportat la art. 269 C. muncii competența de soluționare revine Tribunalului Argeș, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
Așa cum reiese din actele și lucrările dosarului, prin cererea dijunsă din Dosarul nr. x/109/2016* reclamanții au învestit instanța cu o acțiune formulată în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor Publice, prin care au solicitat obligarea pârâților în solidar la restituirea sumelor reprezentând impozit și contribuții individuale reținute cu ocazia achitării despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin plata eșalonată a titlurilor executorii, până la remedierea stării de fapt.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că au calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal contractual la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni, iar prin hotărâri judecătorești irevocabile pârâții au fost obligați să le plătească mai multe sume având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială.
În raport cu obiectul acțiunii, expus în prealabil și astfel cum în mod corect a reținut și Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte reține că reclamanții în calitate de personal auxiliar de specialitate și personal contractual la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni, astfel că în cauză devin incidente prevederile art. 269 alin. (2) C. muncii care potrivit cărora cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, astfel că instanța competentă în soluționarea prezentei cauze este Tribunalul Argeș, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Nu în ultimul rând este de precizat că drepturile în discuție sunt elemente de remunerație, acestea fiind, pe lângă salariul propriu-zis, atât cauză, cât și obiect al raportului de muncă/de serviciu.
Tot în acest sens este interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în deciziile nr. 2965 din 7 martie 2013 și nr. 61 din 7 ianuarie 2011.
Temeiul legal al regulatorului de competență
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și C. și pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și Ministerul Finanțelor Publice în favoarea Tribunalul Argeș, secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 mai 2017.