ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2296/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2296/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 august 2016 pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. - Sucursala Pitești și B. S.A., obligarea pârâtelor la plata sumei de 300.000 RON, cu titlu de daune morale, în temeiul dispozițiilor art. 1349 C. civ..
Prin Sentința civilă nr. 172 din 9 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Argeș.
Învestit prin declinare, Tribunalul Specializat Argeș a pronunțat Sentința civilă nr. 715 din 2 noiembrie 2017, prin care a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel Pitești, secția a II a civilă, în vederea emiterii regulatorului de competență.
Prin Sentința civilă nr. 24/F- C. civ., pronunțată la 8 februarie 2018 de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă.
S-a reținut în motivare că, în raport de obiectul dedus judecății și având în vedere data intrării în vigoare a Noului C. proc. civ., competența de soluționare a litigiilor evaluabile în bani se raportează exclusiv la criteriul valoric, criteriu care este prevăzut cu caracter unitar, indiferent de caracterul ori calitatea persoanelor între care se poartă litigiul.
S-a mai reținut că delimitarea dintre cele două instanțe, Tribunalul Argeș și Tribunalul Specializat Argeș, se face în raport de dispozițiile art. 226, art. 227 și art. 228 din Legea nr. 71/2011, iar potrivit art. 226 din actul normativ anterior menționat, tribunalul specializat are în competență materială cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad-hoc, cererile în materia societăților comerciale întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 31/1990, precum și în materia Registrului Comerțului, petite care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței și cererile privind titlurile de valoare ori alte instrumente financiare.
În considerentele sentinței pronunțate s-a reținut și incidența Deciziei nr. 18 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căreia, în cazul tribunalelor specializate, competența materială nu se determină în funcție de calitatea de profesioniști a uneia dintre părți, ci în raport de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.
Prin Sentința civilă nr. 427 din 27 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de S.C. A. S.R.L. și obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 150.000 EURO, echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, reprezentând daune morale.
Apelul formulat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș, secția civilă a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin încheierea din 31 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția de necompetență materială funcțională a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Pitești și a fost transpusă cauza privind apelul declarat de pârâta B. S.A. - prin Serviciul Litigii Judiciare - Biroul Regional de Litigii și Insolvență Pitești, în contradictoriu cu intimații B. - Sucursala Pitești și S.C. A. S.R.L., la secția I civilă a Curții de Apel Pitești.
S-a reținut, în esență, că natura litigiului este pur civilă, pârâtele fiind chemate să răspundă delictual ca orice persoană fizică sau juridică pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activității comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul cu profesioniști, în sensul legii, pentru a se putea da eficiență celor stabilite prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016 emisă de Colegiul de Conducere a Curții de Apel Pitești prin care s-a dispus ca, începând cu 15 martie 2016, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal să preia toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști.
Învestită prin declinare, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin încheierea din 10 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 427 din 27 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului de competență.
S-a reținut că, prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, s-a stabilit că, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții, începând cu 15 martie 2016, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, judecă toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond.
Se arată că, prin această Hotărâre, s-a urmărit echilibrarea volumului de activitate al secțiilor și nu delimitarea competenței între secții, în funcție de natura civilă/cu profesioniști a cauzelor.
Se mai arată că secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal nu este o secție specializată, cum este cazul Tribunalului Specializat Argeș, sens în care nu pot fi avute în vedere prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și nici interpretarea acestor prevederi dată prin Decizia nr. 18/2016, pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea încheierii se mai reține că, și dacă s-ar analiza în concret natura litigiului dedus judecății, obiectul acțiunii este răspundere civilă delictuală prin care pârâtele, care au calitatea de profesioniști, sunt chemate să răspundă în această calitate pentru fapte în directă legătură cu specificul activității comerciale, presupus a fi săvârșite în cadrul acestei activități, fiind vorba de drepturi și obligații decurgând din activitatea lor comercială, de creditare, aspecte în raport de care, văzând și prevederile art. 3 alin. (2) C. civ., respectiv ale art. 8 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a C. civ., natura litigiului este aceea a unuia cu profesioniști, fără a avea relevanță în stabilirea acestui aspect faptul că analiza vizează răspunderea contractuală sau delictuală.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. care a solicitat, în contradictoriu cu B. - Sucursala Pitești și B. S.A., obligarea pârâtelor la plata sumei de 300.000 RON, cu titlu de daune morale, în temeiul dispozițiilor art. 1349 C. civ..
Cauza a fost soluționată în fond prin sentința civilă nr. 427 din 27 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, instanță competentă, astfel cum s-a stabilit prin Sentința civilă nr. 24/F- C. civ., pronunțată la 8 februarie 2018 de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Argeș și Tribunalul Specializat Argeș.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta B. S.A. - prin Serviciul Litigii Judiciare - Biroul Regional de Litigii și Insolvență Pitești, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. civ. dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.
În speță, condițiile prevăzute de textul de lege anterior menționat sunt îndeplinite având în vedere că dezînvestirea reciprocă a operat între două secții cu specializări diferite din cadrul Curții de Apel Pitești.
Astfel, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, care soluționează toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, a considerat că litigiul se soluționează de instanța de drept civil, dat fiind că pârâtele sunt chemate să răspundă delictual ca orice persoană fizică sau juridică pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activității comerciale, iar litigiul nu poate fi calificat ca fiind unul cu profesioniști, în sensul legii.
Secția I civilă, instanța în fața căreia s-a ivit conflictul, a apreciat că este vorba de un litigiu cu profesioniști, în competența funcțională a secției a II-a, invocând atât art. 3 C. civ., cât și Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești.
Prin Decizia nr. 18/2016, pronunțată de completul de recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, referitoare la reorganizarea unor secții sau complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în cadrul secțiilor civile, că pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, nu după calitatea de profesionist a uneia dintre părți, criteriu ce nu are acoperire în dreptul pozitiv.
Dispozițiile deciziei menționate anterior au fost avute în vedere de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în considerentele Sentinței civile nr. 24/F- C. civ., pronunțată la 8 februarie 2018 ca regulator de competență, fiind astfel stabilită instanța civilă ca instanță competentă să soluționeze litigiul pendinte.
Articolul 431 alin. (2) reglementează prezumția legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a principiului autorității de lucru judecat ce corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanței a chestiunii litigioase deja rezolvate.
Prin urmare, instanța investită cu soluționarea unei cereri are obligația de a respecta chestiunile litigioase care au fost deja tranșate printr-o altă hotărâre, înzestrată cu autoritate de lucru judecat, situație în care nu mai poate face evaluări proprii asupra acestei chestiuni, ci ea constituie premisa demonstrată de la care trebuie să pornească și pe care nici nu o poate ignora.
În acest caz, este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă această rezolvare a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente, date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) noul C. proc. civ.
În raport de elementele de determinare a competenței materiale procesuale și de dispozițiile legale anterior menționate, Înalta Curte constată că prin Sentința civilă nr. 24/F- C. civ., pronunțată la 8 februarie 2018 de Curtea de Apel Pitești, s-a statuat, cu putere de lucru judecat, că aparține secției civile competența de soluționare a cauzei întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este răspunderea civilă delictuală a pârâtelor pentru o faptă ilicită care nu are legătură cu specificul activității comerciale pentru a putea fi calificat drept un litigiu între profesioniști, în sensul art. 3 alin. (2) C. civ. și ale art. 8 din Legea nr. 71/2011.
Este adevărat că, prin Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești, s-a stabilit că, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secții, începând cu 15 martie 2016, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, judecă toate dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, dar în speța de față, deja s-a stabilit printr-o hotărâre definitivă că prezentul litigiu nu are natura unui litigiu cu profesioniști.
Prin urmare, având în vedere natura și obiectul pricinii, competența de soluționare a apelului revine instanței de drept comun, acesta fiind un litigiu esențialmente civil.
Față de considerentele arătate, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 427 din 27 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.