ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.09.2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2240/2016

HOTĂRÂRE
22.09.2016
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2240/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 2240/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 martie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, anularea Ordinului nr. 7 din 24 ianuarie 2014 prin care a fost trecut în rezervă.

La termenul din 27 mai 2016, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 86 alin. (1) lit. n) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995.

Prin Încheierea de ședință din 30 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 85 alin. (1) lit. n) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995.

Împotriva acestei soluții reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea încheierii recurate și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995.

A arătat recurentul-reclamant că, prin cererea de chemare în judecată, a criticat nelegalitatea actelor pregătitoare emiterii ordinului de trecere în rezervă, nelegalitatea actelor pregătitoare ale unui act administrativ determinând nelegalitatea actului însuși, dacă este consecința acestora și dacă, fără acele acte pregătitoare, nu sunt îndeplinit procedurile prealabile emiterii actului.

Astfel, a invocat critici vizând procedurile ulterioare punerii la dispoziție, proceduri a căror nelegalitate afectează legalitatea ordinului de trecere în rezervă, textele legale invocate, obiect al excepției, având, nu doar o legătură aparentă, recunoscută chiar de prima instanță, ci chiar o strânsă legătură cu ordinul atacat.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât Ministerul Apărării a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate, susținând, în esență, că admiterea excepției de neconstituționalitate nu poate avea înrâurire asupra cauzei.

Înalta Curte constată că se impune casarea încheierii recurate, pentru considerentele ce urmează.

În prealabil, instanța constată că recurentul, prin cererea de recurs, a indicat, în mod expres, dispozițiile legale ce constituie obiectul cererii de sesizare a Curții Constituționale, solicitând sesizarea instanței de contencios constituțional cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.

Dispozițiile contestate, în cauză, sub aspectul constituționalității, au următorul conținut:

"Art. 85 - (1) Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații:

(...)

n) după punerea la dispoziție, potrivit legii, ca urmare a limitării nivelului de acces la informații clasificate, atunci când nu se identifică o funcție corespunzătoare gradului deținut cu o prevedere a nivelului de acces la informații clasificate înscrisă în fișa postului, la nivelul acordat după limitare.

(...)".

Înalta Curte reține că, în considerentele încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor menționate, Curtea de Apel București a reținut că nu este întrunită una dintre condițiile prevăzute cumulativ de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, cea referitoare la legătura excepției cu soluționarea cauzei, deși, aparent, declararea neconstituționalității art. 85 alin. (1) lit. n) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995 ar avea consecințe asupra ordinului de trecere în rezervă a reclamantului.

Astfel, motivul de nelegalitate a ordinului de trecere în rezervă invocat de reclamant este nelegalitatea deciziei ORNISS, astfel că instanța este obligată să soluționeze cauza în limita învestirii, orice alte motive de nelegalitate a ordinului de trecere în rezervă nu pot face obiectul cenzurii acesteia.

Din perspectiva îndeplinirii acestei condiții de admisibilitate, Înalta Curte constată că art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, prevede ca dispozițiile pretins neconstituționale să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Prin urmare, legea prevede condiția ca dispozițiile legale contestate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, dar nu într-un sens atât de restrictiv după cum a apreciat prima instanță.

Astfel, prin raportare la obiectul acțiunii, anulare ordin de trecere în rezervă pentru retragere aviz ORNISS, la conținutul dispozițiilor criticate redat mai sus și la criticile formulate de reclamant - în sensul că dispozițiile legale atacate ar fi contrare art. 1 alin. (5) din Constituție, fiind neclare și lipsite de previzibilitate, art. 41 alin. (1) din Constituție, permițând îngrădirea dreptului la muncă, și art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât ar institui o inegalitate între drepturile celor trecuți în rezervă pentru motive imputabile și ale celor trecuți în rezervă pentru motive neimputabile -, dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995 au legătură cu soluționarea cauzei.

De altfel, și prima instanță a reținut că, aparent, declararea neconstituționalității articolului menționat ar avea consecințe asupra ordinului de trecere în rezervă a reclamantului.

Opinia Înaltei Curți asupra excepției de neconstituționalitate este în sensul că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 41 alin. (1) și art. 16 alin. (1) din Constituție.

În consecință, pentru considerentele expuse, și reținându-se că celelalte condiții de admisibilitate au fost constatate îndeplinite de prima instanță, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea recurată și va restitui dosarul Curții de Apel București, pentru înaintarea cererii privind excepția de neconstituționalitate invocată precum și a celorlalte dovezi depuse de părți, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.

Admite recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 30 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea recurată.

Admite cererea reclamantului de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 85 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare.

Restituie dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a pentru înaintarea cererii privind excepția de neconstituționalitate invocată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2016.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-02-16
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 602/2018
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data d
ÎCCJ 2019-05-29
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2854/2019
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive de exercițiu a pârâtului B. și a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradicto
ÎCCJ 2016-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3002/2016
. 35 din noul C. proc. civ.). Prin completarea de precizare depusă la data de 9 februarie 2015 reclamantul a arătat că nu se poate reține "incidența" Legii nr. 554/2004, iar "temeiul juridic" asupra căruia trebuie să se aplece instanța este
ÎCCJ 2013-12-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1226/2016
cu titlu de ajutorare și plăți compensatorii la trecerea în rezervă, a căror restituire se solicită în conf. cu prev. O.U.G. nr. 230/2009; acordarea unor daune materiale și morale; având în vedere și faptul că, așa cum se menționează în cer
ÎCCJ 2016-02-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 220/2016
respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul apreciază sentința de fond ca fiind dată cu aplicarea greșită a art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, întrucât, în temeiul acestui text, pârâtul
Sursă