ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2194/2016

Obiectul acțiunii Contestatoarea SC A. SRL, în calitate de ofertant în cadrul procedurii de licitație deschisă pentru atribuirea contractului de achiziție publică având ca obiect "Achiziționarea și instalarea de echipamente necesare pentru creșterea siguranței și prevenirea criminalității (sisteme de supraveghere video)", a învestit, la data de 22 iulie 2014, Curtea de Apel Constanța, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Măcin, în calitate de autoritate contractantă, cu plângere împotriva Deciziei Consiliului Național de Soluționare Contestațiilor nr. 2103/C3/2706 din 11 iunie 2014, plângere înregistrată pe rolul instanței, conform prevederilor art. 283 din O.U.G. nr. 34/2006, sub nr. x/36/2014. S-a solicitat desființarea în totalitate a Deciziei CNSC; admiterea excepției de neconstituționalitate a art. 4 din O.U.G. nr. 51 din 28 iunie 2014 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii; admiterea criticilor formulate de A. și declararea ca admisibilă a ofertei depuse de A. și ca inacceptabila a ofertei depuse de Asocierea B. SRL - C. SRL; suspendarea procedurii în conformitate cu art. 283 1 din O.U.G. nr. 34/2006.

Soluția instanței de fond Prin Decizia civilă nr. 137/CA din data de 02 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare a procedurii ca inadmisibilă. A fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 1 pct. 4 din O.U.G. nr. 51/2014 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 34/2006. A fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea promovată în contencios administrativ de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Măcin și Asocierea SC B. SRL - C. SRL prin SC B. SRL împotriva Deciziei nr. 2103/C3/2706 din 11 iunie 2014 emisă de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A solicitat recurenta admiterea recursului, desființarea Deciziei nr. 137/CA din 03 septembrie 2014 și admiterea cererii de suspendare a executării contractului în conformitate cu dispozițiile art. 283 1 din O.U.G. nr. 34/2006. Prin motivele de recurs depuse ulterior cererii de recurs, privind capătul de cerere privind suspendarea executării recurenta a considerat că, în mod eronat, instanța a examinat cererea de suspendare a procedurii formulată de aceasta în conformitate cu prevederile art. 283 1 din O.U.G. nr. 34/2006, prin raportare la art. 275 1 care face parte din Secțiunea a 4-a Procedura de soluționare a contestațiilor în fața Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, deși cauza privește faza prevăzută de Secțiunea a 8-a Căi de atac împotriva deciziilor Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 283 1 din O.U.G. nr. 34/2006. S-a apreciat, prin raportare la dispozițiile art. 413 C. proc. civ. și având în vedere că judecarea prezentei cauze depinde de existența unui drept cu privire la care a fost sesizată Curtea Constituțională, că devine admisibilă suspendarea întregii judecăți, iar nu doar suspendarea contractului. Prin precizările depuse la dosar la data de 27 octombrie 2014, recurenta a indicat temeiul de drept al recursului, respectiv art. 283 și urm. din O.U.G. nr. 34/2006 și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Apărările intimatelor Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială a Orașului Măcin a invocat excepția inadmisibilității formulării recursului împotriva Deciziei civile nr. 137/CA/2014 raportat la dispozițiile imperative ale O.U.G. nr. 34/2006, care prevăd la art. 285 alin. (5) că "Hotărârea prin care instanța soluționează plângerea este definitivă". Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii recurate, ca fiind legală și temeinică. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă B. SRL Constanța a invocat, de asemenea, inadmisibilitatea căii de atac a recursului, având în vedere că au fost parcurse toate căile de atac prevăzute de lege împotriva rezultatului procedurii de achiziție publică, respectiv contestația la Consiliul Naționale de Soluționare a Contestațiilor și Plângerea la Curtea de Apel, decizia acestei din urmă instanțe fiind definitivă. Pe fondul litigiului a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, având în vedere și soluția pronunțată de Curtea Constituțională a României în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 4 din O.U.G. nr. 51/2014 invocată de recurentă.

Procedura în fața instanței de recurs Prin declarația depusă la dosar la data de 14 martie 2016, recurenta-reclamantă SC A. SRL, prin administrator, a precizat că înțelege să renunțe la acțiunea promovată, declarație reiterată prin cererea depusă la data de 3 august 2016. Cererea de renunțare a fost comunicată intimatelor care nu au formulat un punct de vedere în acest sens. Considerentele și soluția instanței de recurs Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta - reclamantă a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la judecata recursului. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Totodată, se constată că, în lipsa unui răspuns din partea intimaților, există un acord tacit cu privire la renunțarea la judecată. Înalta Curte reține că, cererea de renunțare formulată de către reclamantă la data de 14 martie 2016, astfel cum a fost ea motivată și precizată, reprezintă în fapt o achiesare la hotărârea primei instanțe, reglementată de dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora achiesarea reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre. În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de declarația reclamantei SC A. SRL de renunțare la judecarea recursului.