ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.06.2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2868/2014

HOTĂRÂRE
18.06.2014
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2868/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 14 noiembrie 2012, sub nr. 1344/36/2012,

reclamantul P.G.C., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate

a solicitat instanței să dispună anularea raportului de evaluare din 30

octombrie 2012 întocmit de pârâtă.

În motivarea contestației,

reclamantul a arătat că în mod greșit a fost reținută starea de incompatibilitate

în condițiile în care mandatul de consilier local a încetat de drept la data încheierii

primului contract de achiziție publică. Astfel, prin Ordinul Prefectului, mandatul

de consilier local a încetat la data de 19 noiembrie 2010, iar restul contractelor

de achiziție publică au fost încheiate după încetarea mandatului.

La data de 5 februarie

2013, reclamantul a formulat o precizare și completare a contestației, invocând

excepția lipsei de interes a pârâtei și excepția inadmisibilității cercetării stării

de incompatibilitate.

Ulterior, respectiv la

termenul de judecată din data de 6 iunie 2013, reclamantul a invocat excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 privind

integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea

și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea și funcționarea Agenției Naționale

de Integritate.

Hotărârea instanței de

fond

Prin sentința civilă

nr. 216 din 12 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, a fost admisă cererea de sesizare

a Curții Constituționale și în consecință s-a dispus sesizarea Curții Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Legea

nr. 176/2010 în raport de prevederile art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2), art.

21 alin. (4), art. 116 alin. (2) și art. 126 alin. (1) din Constituție.

Au fost respinse ca nefondate

excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității cercetării stării de incompatibilitate,

excepții invocate de reclamant, iar pe fondul cauzei s-a respins ca nefondată contestația

formulată de reclamantul P.G.C. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de

Integritate privind anularea raportului de evaluare din 30 octombrie 2012 întocmit

de pârâtă.

În motivarea sentinței,

instanța a reținut cu privire la cererea de sesizare a Curții de Constituționale

cu excepția de neconstituționalitate că Agenția Națională de Integritate nu realizează

o activitate jurisdicțională, ci doar de evaluare a unor situații în care se pot

afla persoanele care au obligația declarării averii sau intereselor acestora, cuprinse

în categoriile reglementate de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Cu privire la excepția

lipsei de interes și a inadmisibilității, s-a reținut că cercetarea stării de incompatibilitate,

realizată de Agenția Națională de Integritate și expusă în raportul de evaluare

contestat, a vizat perioada 18 iunie 2008 – 27 ianuarie 2011, existând astfel interesul

verificării, în toată această perioadă, în cauză fiind aplicabile și dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 176/2010 potrivit cărora „Activitatea de evaluare a declarației

de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor

patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților

publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților

se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât

și în decursul a 3 ani după încetarea acestora”.

Ca urmare, nu poate fi

interzisă efectuarea unei cercetări de către pârâta Agenția Națională de Integritate

în perioada de timp reglementată de lege, iar încetarea mandatului de consilier

local dispusă prin ordinul prefectului, nu poate fi asimilată unei sancțiuni de

natura celor realizate în urma constatării stării de incompatibilitate de către

Agenția Națională de Integritate.

Pe fondul cauzei, contestația

a fost apreciată ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 90 din Legea nr. 161/2003 „consilierii locali și consilierii județeni care

au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator,

membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere,

precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital

privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale

nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări,

de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației

publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes

local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv

ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene

respective.

(2) Prevederile alin.

(1) se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute

de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local”.

Instanța de fond a reținut

că în perioada 19 noiembrie 2010 – 13 decembrie 2010 au fost încheiate 5 contracte

de execuție lucrări între Municipiul Tulcea și SC P. SRL, reprezentată prin administrator

P.G.I., rudă de gradul I cu reclamantul, respectiv tatăl lui P.C., ce deținea în

acea perioadă calitatea de consilier local.

Susținerile reclamantului

potrivit cărora acesta nu s-ar afla în stare de incompatibilitate datorită faptului

că prin Ordinul nr. 25 din 24 ianuarie 2011 emis de Prefectul Județului Tulcea s-a

luat act de încetarea calității sale de consilier local de la data încheierii contractului

din anul 2010, respectiv data de 19 noiembrie 2010, nu a fost apreciată ca fondată,

interpretarea dată de reclamant nefiind conformă legii.

Astfel, art. 92 din

Legea nr. 161/2003 prevede că „1) Încălcarea dispozițiilor

art. 90

atrage încetarea de drept a mandatului de ales

local la data încheierii contractelor.

(2) Consilierii locali

și consilierii județeni care au contracte încheiate cu încălcarea

art. 90

au obligația ca, în termen de 60 de zile de la

intrarea în vigoare a prezentei legi, să renunțe la contractele încheiate. Orice

persoană poate sesiza secretarul unității administrativ-teritoriale.

(3) Încălcarea obligației

prevăzute la alin. (2) atrage încetarea de drept a mandatului de ales local.

(4) Constatarea încetării

mandatului de consilier local sau consilier județean se face prin ordin al prefectului,

la propunerea secretarului unității administrativ-teritoriale”.

Distinct de această constatare

a încetării calității de consilier local prin ordin al prefectului, legea conferă

Agenției Naționale de Integritate prerogativa întocmirii unui raport de evaluare

pentru verificarea stării de incompatibilitate, acest raport putând ulterior fundamenta

declanșarea unei proceduri disciplinare asupra celui care încalcă regimul incompatibilităților.

Prin urmare, emiterea

ordinului de către prefect în raport de prevederile art. 92 din Legea nr. 161/2003

nu stopează activitatea pe care pârâta Agenția Națională de Integritate ar putea

să o deruleze față de cel căruia i-a încetat mandatul de drept, pentru constatarea

incompatibilității reglementate de art. 90 din aceeași lege, cele două proceduri

completându-se reciproc, una având ca scop imediat sancționarea cu încetarea funcției

publice, iar cealaltă propunând sancționarea pe viitor, pe o durată de 3 ani, cu

interzicerea unor drepturi electorale.

Față de situația expusă,

instanța de fond a apreciat că raportul de evaluare întocmit în cauză asupra celui

care a deținut funcția de consilier local, respectiv a reclamantului P.G.C., este

legal și temeinic, starea de incompatibilitate a acestuia existând la momentul semnării

unui număr de 5 contracte de prestări servicii încheiate între Municipiul Tulcea

și SC P. SRL, la care au calitatea de asociați rudele sale de gradul I, respectiv

părinții acestuia.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 216/CA din 12 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, a declarat recurs, reclamantul

P.G.C., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul

admiterii acțiunii și anularea raportului de evaluare din 30 octombrie 2012 întocmit

de pârâta Agenția Națională de Integritate.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304

1

recurentul a prezentat pe larg situația de fapt reținută în raportul de evaluare

contestat, arătând că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei de

interes a pârâtei și a inadmisibilității în cercetarea și declararea stării de incompatibilitate.

Mandatul de consilier

local a încetat prin Ordinul Prefectului începând cu data de 19 noiembrie 2010,

iar contractele de achiziție publică în discuție nu au fost încheiate pe perioada

exercitării mandatului, astfel că Agenția Națională de Integritate nu mai putea

constata starea de incompatibilitate, fiind lipsită de interes o nouă cercetare,

iar o nouă cercetare a stării de incompatibilitate și aplicarea unei noi sancțiuni

era inadmisibilă. Aceeași sancțiune – aplicabilă pentru aceeași faptă nu poate fi

dispusă de două ori, fiind nu numai lipsit de interes, dar mai mult, inadmisibilă

în sistemul de drept românesc și european.

De asemenea, în raportul

de evaluare contestat, nu se precizează perioada în care a existat starea de incompatibilitate

lăsând să se înțeleagă faptul că starea de incompatibilitate a existat pe toată

perioada derulării mandatului adică în perioada 18 iunie 2008 – 19 noiembrie 2010.

Instanța de fond a „înțeles

să ocolească” această critică adusă actului administrativ, iar din considerentele

sentinței rezultând că judecătorul fondului nu a analizat această apărare.

Nici fondul cauzei nu

a fost analizat riguros de prima instanță, având în vedere că mandatul de consilier

local a început la data de 18 iunie 2008 și a încetat la data de 19 noiembrie 2010,

când prin Ordinul Prefectului s-a dispus încetarea de drept a mandatului începând

cu data de 19 noiembrie 2010, iar contractele au fost încheiate de societatea comercială

unde părinții reclamantului aveau calitatea de asociați și administratori după această

dată.

Este de menționat faptul

că toate contractele s-au derulat prin intermediul SEAP, independent de orice activitate

a reclamantului în consiliul local, iar desemnarea ofertei câștigătoare a avut la

bază obținerea celui mai bun punctaj dintre toate ofertele depuse.

Consecutiv încheierii

contractelor de executare lucrări cu SC P. SRL, în baza art. 92 alin. (4) din Legea

nr. 161/2013, Prefectul Județului Tulcea, la sesizarea Municipiului Tulcea, a emis

Ordinul nr. 25 din 24 ianuarie 2011 de constatare a încetării de drept a calității

de consilier local începând cu data încheierii primului contract de achiziție publică

dintre SC P. SRL și Municipiul Tulcea.

Față de această împrejurare,

este evident că Agenția Națională de Integritate nu mai putea constata starea de

incompatibilitate, iar contractele de achiziție publică, nemaiputând fi calificate

ca fiind încheiate în perioada exercitării mandatului de consilier local al Municipiului

Tulcea.

Față de considerentele

expuse, în opinia recursului, se impune modificarea sentinței pronunțate de prima

instanță în sensul admiterii acțiunii și anularea raportului de evaluare contestat.

Intimata Agenția Națională

de Integritate prin „întâmpinare - concluzii scrise” solicită în esență, respingerea

recursului ca nefondat pentru aceleași considerente expuse în întâmpinare și concluziile

scrise din primul ciclu procesual.

Hotărârea instanței de

recurs

Analizând sentința recurată

în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale incidente

se constată că recursul este nefondat.

Astfel, recurentul – reclamant

a avut calitatea de consilier local în perioada 18 iunie 2008 când s-a validat mandatul

prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Tulcea nr. 2 din 18 iunie 2008,

până la data de 27 ianuarie 2011, când a fost adoptată Hotărârea nr. 1 din 27

ianuarie 2011 emisă de Consiliul Local, privind încetarea mandatului de consilier

local.

Intimata Agenția Națională

de Integritate, în temeiul art. 12 alin. (1), alin. (1) și (2) lit. b) din Legea

nr. 176/2010 pentru modificarea Legii nr. 144/2007, s-a sesizat din oficiu cu privire

la faptul că reclamantul P.G.C., în calitate de consilier local în cadrul Consiliului

Local al Municipiului Tulcea, nu a respectat regimul juridic al conflictelor de

interese și al incompatibilităților, iar prin raportul de evaluare din 30 octombrie

2012 s-a stabilit starea de incompatibilitate, întrucât în perioada exercitării

mandatului de consilier local, nu a respectat prevederile dispozițiilor art. 90

din Legea nr. 161/2003 privind exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice,

având în vedere că o societate comercială cu capital privat, la care rudele de gradul

I ale acestuia dețin calitatea de asociați și administratori, a încheiat contracte

de execuție lucrări cu Municipiul Tulcea în valoare totală de 2.424.630,86 RON fără

TVA.

Prima critică formulată

în recurs de către recurent vizează faptul că în raportul de evaluare nu se precizează

perioada în care s-a aflat în stare de incompatibilitate, susținere inexactă, având

în vedere că în raportul contestat se precizează că în raport de dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 „activitatea de evaluare a conflictelor

de interes și a incompatibilității s-a efectuat pentru perioada 18 iunie 2008 –

27 ianuarie 2011”.

Activitatea de evaluare

presupune verificarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese

și incompatibilitatea, iar incompatibilitatea în cauză a fost stabilită în raport

de dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, incompatibilitățile fiind reglementate

expres de Constituție și lege.

Ca urmare, critica recurentului

în sensul că la pct. IV din raportul de evaluare nu se precizează perioada în care

s-a aflat în stare de incompatibilitate nu poate fi reținută ca motiv de nulitate

a actului atacat, evaluarea și incompatibilitatea fiind noțiuni distincte.

Incompatibilitățile privind

aleșii locali sunt reglementate expres în Capitolul III – Secțiunea a 4-a din Legea

nr. 161/2003, iar potrivit art. 90 din Legea nr. 161/2003, consilierii locali și

consilierii județeni care au calitatea de acționar sau administrator la societățile

reglementate de Legea nr. 31/1990 nu pot încheia contracte comerciale de prestări

servicii, de executare lucrări cu autoritățile administrației publice locale din

care face parte.

Dispozițiile menționate

se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile arătate sunt deținute de

soțul sau rudele de gradul I ale alesului local.

În cauza de față incompatibilitatea

a fost stabilită în raport de dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 161/2003,

având în vedere că în perioada 19 noiembrie 2010 – 13 decembrie 2010 SC P. SRL,

societate la care părinții recurentului au calitatea de asociați/administratori,

a încheiat cinci contracte de execuție lucrări cu Municipiul Tulcea, respectiv contractul

din 19 noiembrie 2010; contractul din 2 decembrie 2010; din 12 decembrie 2010;

din 13 decembrie 2010.

Dispozițiile art. 92 din

Legea nr. 161/2003 arată că încălcarea dispozițiilor art. 90 atrage încetarea de

drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.

Ordinul nr. 25 din 24

ianuarie 2011 al Prefectului județului Tulcea a fost emis în raport de dispozițiile

art. 92 alin. (4) din același act normativ, la propunerea înaintată de Municipiul

Tulcea la data de 17 ianuarie 2011.

Ca urmare, starea de incompatibilitate

în raport de cele cinci contracte încheiate în perioada 19 noiembrie 2010 – 13

decembrie 2010 a fost corect analizată de prima instanță, criticile recurentului

fiind nefondate.

Nu trebuie omise nici

dispozițiile art. 1 pct. 30 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea

funcțiilor și demnitățile publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007

privind înființarea organizării și funcționării Agenției Naționale de Integritate,

potrivit căreia dispozițiile prezentei legi se aplică și aleșilor locali.

Art. 11 alin. (1) din

același act normativ, stabilește că activitatea de evaluare se efectuează atât pe

o durată exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și pe o durata de

3 ani după încetarea acestuia.

Ca urmare în mod corect,

a fost respinsă excepția inadmisibilității și a lipsei de interes în verificarea

efectuată de Agenția Națională de Integritate, pentru considerentele expuse pe larg

de prima instanță, considerente însușite de instanța de recurs.

Încetarea mandatului de

ales local, în temeiul dispozițiilor art. 92 din Legea nr. 161/2003 pentru nerespectarea

dispozițiilor art. 90 alin. (2) din acest act normativ nu înlătură aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 176/2010 în temeiul căreia Agenția Națională de Integritate a verificat

și evoluat respectarea regimului juridic al conflictelor de interese și incompatibilităților

de către recurentul P.G.C. în perioada de valabilitate a mandatului de consilier

local, dispozițiile stabilite de cele două acte normative stabilind sancțiuni distincte,

respectiv: încetarea funcției publice și interzicerea unor drepturi pentru viitor.

Ca urmare, se constată

că instanța de fond a analizat și aplicat corect dispozițiile legale incidente,

probatoriul administrat în cauză și a expus pe larg situația de fapt și drept reținută,

motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va

respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul P.G.C. împotriva sentinței

civile nr. 216/CA din 12 iulie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul declarat

de P.G.C. împotriva sentinței civile nr. 216/CA din 12 iulie 2013 a Curții de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-04-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1468/2018
, astfel că i-au fost încălcate interesele procesuale și dreptul la apărare. Pe fondul cauzei, constestatorul A. a solicitat să se constate că recursul formulat de către pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr.
ÎCCJ 2014-05-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2437/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 6287 din 6 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acț
ÎCCJ 2019-04-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1780/2019
a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatei-pârâte și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este fondat, în c
ÎCCJ 2012-05-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2674/2012
ța a reținut că în fapt, postul de consilier local a fost vacantat doar în februarie 2010, după ce reclamantul a formulat cerere de demisie. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul M.B.S., criticând-o pentru nelegalitate și neteme
ÎCCJ 2015-06-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2256/2015
Decizia nr. 2256/2015 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de
Sursă