ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2361/2016

Decizia nr. 2361/2016 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: Prin decizia nr. 2969 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 30.10.2014, a fost anulată, ca netimbrată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea pricinii care formează obiectul Dosarului nr. x/93/2014 al Curții de Apel București. La data de 03.04.2015, a fost înregistrată cererea petentei A. de revizuire a deciziei nr. 2969/2014, cu precizarea că motivele de revizuire vor fi depuse ulterior. La data de 13.05.2015, a fost înregistrată la dosarul cauzei cererea revizuentei de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței judiciare din oficiu, formându-se dosarul asociat x/1/2015/a1.

Prin încheierea de ședință din 28 mai 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins acordarea acestui beneficiu. La data de 10.06.2015, revizuenta a solicitat reexaminarea soluției dispuse de instanță prin încheierea de ședință din data de 28 mai 2015. La data de 17 iunie 2015, revizuenta a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare la cererea de revizuire, prin care a solicitat recalcularea pensiei de serviciu în raport de documentele și adeverințele depuse la angajator, de actele depuse în dosarul cauzei și conform cererii nr. 5085 din 17 februarie 2014 depusă la Casa Județeană de pensii Ilfov. Prin încheierea de ședință din 24 septembrie 2015 a fost suspendată cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de ședință din 28 mai 2015, în dosarul asociat nr. x/1/2015/a1, pentru lipsa părților.

La data de 10.11.2016, petenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând și judecata cauzei în lipsă, iar prin încheierea de ședință din data de 17 noiembrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat perimată cererea de reexaminare în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Încheierea prin care a fost constată perimarea nu a fost atacată cu recurs. La data de 15 decembrie 2016, Înalta Curte a luat în examinare cererea de revizuire a deciziei nr. 2969 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 30.10.2014, pe care o găsește neîntemeiată pentru următoarele considerente: Prin decizia a cărei revizuire se solicită, respectiv decizia nr. 2969 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 30.10.2014, a fost soluționat incidentul procedural al strămutării judecării litigiului ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/93/2014 al Curții de Apel București.

În cadrul soluționării unei cereri de strămutare se pune în discuție imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor raportat la bănuiala legitimă pe care o poate avea o parte că judecătorii ar putea fi părtinitori datorită împrejurării pricinii, calității părților ori vrăjmășiilor locale. Prin urmare, soluționarea unei cereri de strămutare nu privește „fondul” litigiului, ci doar faptul dacă soluționarea cauzei respective poate fi realizată în condiții de imparțialitate și obiectivitate la instanța inițial sesizată. Dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerură în situațiile enumerate la pct. 1-11, iar potrivit alin. (2) se poate solicita revizuirea și a unei hotărâri care nu evocă fondul pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10.

Termenul de exercitare a cererii de revizuire se socotește potrivit dispozițiilor art. 511 C. proc. civ. Situațiile premise sunt următoarele: - cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., când un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză; - cazul prevăzut de art. 509 pct. 4 C. proc. civ., când un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză; - cazul prevăzut de art. 509 pct. 7 C. proc.

civ., când statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere; - cazul prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri; - cazul prevăzut de art. 509 pct. 9 C. proc. civ., când partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa; - cazul prevăzut de art. 509 pct. 10 C. proc. civ., când Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă; - cazul prevăzut de art. 509 pct. 11 C. proc.

civ., când după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții. Așa cum rezultă din expunerea rezumată a cauzei, revizuenta nu a indicat niciunul din motivele de revizuire prevăzute de art. 509 C. proc. civ. și nu a depus motivele căii de atac. Prin cererea precizatoare din data de 17 iunie 2015, revizuenta a făcut referiri generice la aspecte ce țin de fondul litigiului și care nu pot fi subsumate vreuneia din ipotezele avute în vedere de dispozițiile art. 509 alin. (2) C. proc. civ. Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Aceasta deoarece această cale de retractare a hotărârii judecătorești nu implică realizarea unui control judiciar, ci determinarea unei noi judecății, întemeiată pe unele elemente, ce nu au putut forma obiectul judecății ce a condus la pronunțarea hotărârii care face obiectul caii de atac. Revizuenta își exprimă nemulțumirea în raport de fondul cauzei, dar nu menționează în ce constă eroarea instanței în legătură cu starea de fapt stabilită în hotărârea atacată, fie în raport cu materialul existent la data pronunțării hotărârii, fie în raport cu noile împrejurări, apărute ulterior pronunțării hotărârii. În consecință, constatând că nu se pot identifica argumente care să permită instanței configurarea vreunei critici în cazurile de retractare prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 C. proc.

civ. sau care să-i permită să cerceteze dacă revizuirea a fost exercitată și motivată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de petenta A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 2969 din 30 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuenta A. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2016.