ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2361/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2361/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 2361/2016
Asupra cauzei
de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ.,
constată următoarele:
Prin decizia
nr. 2969 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă, la data de 30.10.2014, a fost anulată, ca
netimbrată, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea
pricinii care formează obiectul Dosarului nr. x/93/2014 al Curții de
Apel București.
La data de 03.04.2015,
a fost înregistrată cererea petentei A. de revizuire a deciziei nr.
2969/2014, cu precizarea că motivele de revizuire vor fi depuse ulterior.
La data de 13.05.2015,
a fost înregistrată la dosarul cauzei cererea revizuentei de acordare a
ajutorului public judiciar sub forma asistenței judiciare din oficiu,
formându-se dosarul asociat x/1/2015/a1.
Prin
încheierea de ședință din 28 mai 2015, Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția I civilă, a respins acordarea acestui
beneficiu.
La data de
10.06.2015, revizuenta a solicitat reexaminarea soluției dispuse de instanță
prin încheierea de ședință din data de 28 mai 2015.
La data de 17
iunie 2015, revizuenta a depus la dosarul cauzei o cerere precizatoare la
cererea de revizuire, prin care a solicitat recalcularea pensiei de serviciu în
raport de documentele și adeverințele depuse la angajator, de actele
depuse în dosarul cauzei și conform cererii nr. 5085 din 17 februarie 2014
depusă la Casa Județeană de pensii Ilfov.
Prin
încheierea de ședință din 24 septembrie 2015 a fost
suspendată cererea de reexaminare formulată împotriva încheierii de ședință
din 28 mai 2015, în dosarul asociat nr. x/1/2015/a1, pentru lipsa părților.
La data de
10.11.2016, petenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând și
judecata cauzei în lipsă, iar prin încheierea de ședință
din data de 17 noiembrie 2016 Înalta Curte de Casație și Justiție,
secția I civilă, a constatat perimată cererea de reexaminare în
temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Încheierea
prin care a fost constată perimarea nu a fost atacată cu recurs.
La data de 15
decembrie 2016, Înalta Curte a luat în examinare cererea de revizuire a
deciziei nr. 2969 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția I civilă, la data de 30.10.2014, pe care o
găsește neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin decizia
a cărei revizuire se solicită, respectiv decizia nr. 2969 pronunțată
de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I
civilă, la data de 30.10.2014, a fost soluționat incidentul
procedural al strămutării judecării litigiului ce a făcut
obiectul Dosarului nr. x/93/2014 al Curții de Apel București.
În cadrul
soluționării unei cereri de strămutare se pune în discuție
imparțialitatea și obiectivitatea judecătorilor raportat la
bănuiala legitimă pe care o poate avea o parte că
judecătorii ar putea fi părtinitori datorită împrejurării
pricinii, calității părților ori vrăjmășiilor
locale. Prin urmare, soluționarea unei cereri de strămutare nu privește
„fondul” litigiului, ci doar faptul dacă soluționarea cauzei
respective poate fi realizată în condiții de imparțialitate și
obiectivitate la instanța inițial sesizată.
Dispozițiile
art. 509 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că revizuirea unei
hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate
fi cerură în situațiile enumerate la pct. 1-11, iar potrivit alin.
(2) se poate solicita revizuirea și a unei hotărâri care nu
evocă fondul pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct.
3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10.
Termenul de
exercitare a cererii de revizuire se socotește potrivit dispozițiilor
art. 511 C. proc. civ.
Situațiile
premise sunt următoarele:
- cazul
prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., când un
judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost
condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau
dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în
cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat
soluția pronunțată în cauză;
- cazul
prevăzut de art. 509 pct. 4 C. proc. civ., când un judecător a fost
sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu
rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste
împrejurări au influențat soluția pronunțată în
cauză;
- cazul
prevăzut de art. 509 pct. 7 C. proc. civ., când statul ori alte persoane
juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție
judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost
apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei
însărcinați să îi apere;
- cazul
prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., când există hotărâri
definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade
diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
- cazul
prevăzut de art. 509 pct. 9 C. proc. civ., când partea a fost
împiedicată să se înfățișeze la judecată și
să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare
mai presus de voința sa;
- cazul
prevăzut de art. 509 pct. 10 C. proc. civ., când Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților
fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar
consecințele grave ale acestei încălcări continuă să
se producă;
- cazul
prevăzut de art. 509 pct. 11 C. proc. civ., când după ce
hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a
pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând
neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
Așa cum
rezultă din expunerea rezumată a cauzei, revizuenta nu a indicat
niciunul din motivele de revizuire prevăzute de art. 509 C. proc. civ. și
nu a depus motivele căii de atac.
Prin cererea
precizatoare din data de 17 iunie 2015, revizuenta a făcut referiri
generice la aspecte ce țin de fondul litigiului și care nu pot fi
subsumate vreuneia din ipotezele avute în vedere de dispozițiile art. 509
alin. (2) C. proc. civ.
Revizuirea,
fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o
reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că
exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile
prevăzute în mod expres de lege. Aceasta deoarece această cale de
retractare a hotărârii judecătorești nu implică realizarea
unui control judiciar, ci determinarea unei noi judecății,
întemeiată pe unele elemente, ce nu au putut forma obiectul judecății
ce a condus la pronunțarea hotărârii care face obiectul caii de atac.
Revizuenta își
exprimă nemulțumirea în raport de fondul cauzei, dar nu menționează
în ce constă eroarea instanței în legătură cu starea de
fapt stabilită în hotărârea atacată, fie în raport cu materialul
existent la data pronunțării hotărârii, fie în raport cu noile
împrejurări, apărute ulterior pronunțării hotărârii.
În consecință,
constatând că nu se pot identifica argumente care să permită
instanței configurarea vreunei critici în cazurile de retractare
prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3, dar numai în
ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 C. proc. civ. sau care să-i
permită să cerceteze dacă revizuirea a fost exercitată și
motivată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1)
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de
petenta A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
cererea de revizuire a deciziei nr. 2969 din 30 octombrie 2014 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția I civilă,
formulată de revizuenta A.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2016.