ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 381/2017

Decizia nr. 381/2017

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 septembrie 2016, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul B., anularea Hotărârii nr. 950 din 23 august 2016, adoptată de Plenul B., obligarea intimatului la valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție din data de 3 aprilie 2016 și promovarea sa la Tribunalul Dolj, la oricare dintre secțiile civile, cu emiterea unei noi hotărâri în acest sens; obligarea intimatului să aibă în vedere la soluționarea cererii de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare și posturile de judecător alocate suplimentar prin H.G. nr. 328/2016 și eliberate ca urmare a distribuirii și a măsurilor luate după alocarea acestor posturi, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin hotărârea atacată s-a dispus respingerea cererii sale de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, desfășurat la data de 3 aprilie 2016, deși în perioada de valorificare, s-au vacantat două posturi la Tribunalul Dolj, fiind admise două cereri de transfer. A susținut că pe site-ul B. nu s-a precizat specializarea posturilor vacante.

Cu privire la reglementarea dreptului de valorificare și la concursul dintre soluționarea cererilor de transfer și a celor de valorificare, contestatoarea a apreciat că regulile edictate și modificate în timp de către intimat cu privire la concursul dintre dreptul de transfer și dreptul de valorificare, care trebuie să se compare, precum și cu privire la perioada în care se poate exercita dreptul de valorificare, dovedesc o practică neunitară, imprevizibilă și discreționară a B., ce a afectat dreptul său la promovare în funcția de execuție.

Contestatoarea a considerat că, astfel cum este reglementat în prezent dreptul de valorificare, doar prin Regulamente elaborate de B., este cel mai adesea doar un drept ipotetic, întrucât trebuie exercitat conform regulilor schimbate frecvent de intimat, în funcție de modificările intervenite și criteriile adoptate, chiar și după susținerea examenului propriu-zis. A susținut că e

ste necesară o soluție de principiu cu privire la aspectele de mai sus, care să nu fie prevăzută doar în Regulamente, în regulile de pe ordinea de zi a unor ședințe ale Plenului

B.

sau creată pe cale jurisprudențială, ci să fie prevăzută în Statutul judecătorilor și procurorilor, având în vedere importanța reglementării pentru cariera magistraților.

În condițiile reglementării legislative lacunare cu privire la aspectul menționat, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 - art. 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, prevederi care nu conțin o dispoziție de principiu cu privire la dreptul de valorificare și la concursul dintre acesta și cererile de transfer, și care reglementează incomplet concursul de promovare al judecătorilor.

Contestatoarea a arătat că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (4) și alin. (5) din Constituția României, care reglementează principiile separației puterilor în stat și obligativității respectării Constituției, a supremației și previzibilității legii, precum și art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, referitoare la reglementarea prin lege organică în domeniile: organizarea și funcționarea B., a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, contestatoarea a învederat, în esență,

că organizarea unor concursuri de promovare de către B., trebuie să se realizeze ținând seama de statutul magistratului și trebuie reglementată prin lege, care să prevadă aspectele esențiale ale acestui concurs, între care sunt și cele referitoare la consecințele organizării concursului, inclusiv posibilitatea de valorificare a notei obținute, mai ales în situația în care vine în concurs cu cererile de transfer, fiind astfel necesară reglementarea prin lege, care poate fi supusă controlului de constituționalitate.

În ceea ce privește faptul că, în mod abuziv, B. nu a procedat la distribuirea posturilor de judecător alocate suplimentar prin H.G. nr. 328/2016 și prin Legea nr. 101/2016, pentru ca aceste posturi să fie avute în vedere la soluționarea cererilor de valorificare, contestatoarea a susținut că modul nejustificat în care intimatul a acționat este dovedit și de faptul că,

imediat după respingerea cererilor de valorificare, acesta a înscris pe ordinea de zi a ședinței din 06 septembrie 2016, Nota Direcției resurse umane și organizare nr. 8/12353/2016, privind distribuirea posturilor de judecător alocate suplimentar prin H.G. nr. 328/2016.

Intimatul nu a arătat motivele pentru care nu a inclus aceste posturi la soluționarea cererilor de valorificare, deși posturile respective, fiind alocate suplimentar, erau aplicabile prevederile art. 30 alin. (1) din Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului B., în sensul că s-au vacantat în termenul de valorificare.

Contestatoarea a precizat că a atacat în contencios administrativ și Hotărârea nr. 939 din 23 august 2016 a Plenului B., publicată pe site-ul instituției ulterior respingerii cererii sale de valorificare și a susținut că lipsa posturilor vacante la data de 23 august 2016, a fost generată de însăși modalitatea nelegală în care intimatul a înțeles să supună dezbaterii solicitările de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție, fără ca, în prealabil, să procedeze la distribuirea posturilor alocate suplimentar prin H.G. nr. 328/2016 și prin Legea nr. 101/2016.

Prin cererea precizatoare depusă la dosar la data de 11 ianuarie 2017, contestatoarea a solicitat, ca la analizarea temeiniciei cererii sale, să fie avute în vedere și criticile formulate împotriva Hotărârii nr. 939 din 23 august 2016 a Plenului B., considerând că motivele invocate cu privire la modalitatea nelegală în care intimatul a înțeles să supună dezbaterii solicitările de valorificare a rezultatelor concursului, fără distribuirea prealabilă a posturilor de judecător alocate suplimentar, pot fi analizate în prezenta contestație.

În subsidiar, contestatoarea a solicitat disjungerea capătului de cerere referitor la obligarea intimatului să aibă în vedere la soluționarea cererii de valorificare a rezultatelor concursului de promovare și posturile de judecător alocate suplimentar prin H.G. nr. 328/2016 și prin Legea nr. 101/2016, și anume posturile eliberate ca urmare a distribuirii, precum și a măsurilor luate imediat după distribuirea acestor posturi, cu declinarea competenței de soluționare a acestei cereri în favoarea instanței de contencios administrativ competente.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul B. a solicitat respingerea contestației ca nefondată, învederând, în esență, că la data emiterii hotărârii atacate, la Tribunalul Dolj nu exista niciun post vacant de judecător, respectiv niciun post care să fi devenit vacant cu o dată ulterioară expirării termenului de valorificare, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul termenului de valorificare a rezultatelor concursului.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de către contestatoare, intimatul a apreciat că este inadmisibilă, întrucât prin această excepție se tinde la completarea și modificarea dispozițiilor legale pretins neconstituționale. De asemenea, o eventuală constatare a neconstituționalității articolelor de lege care fac obiectul excepției, nu are nicio înrâurire asupra soluției date în prezenta cauză, raportat la temeiul de drept al cererii de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației;

Examinând Hotărârea nr. 950 din 23 august 2016 adoptată de Plenul B., prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 950 din 23 august 2016 a Plenului B., în ceea ce privește soluția adoptată la art. 2, prin care s-a dispus respingerea cererii de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din data de 3 aprilie 2016, formulată de doamna A., judecător la Judecătoria Slatina.

Motivul respingerii de către intimat a cererii de valorificare formulate de contestatoare, l-a constituit lipsa unui post de execuție vacant de judecător la Tribunalul Dolj, secția I civilă, la data împlinirii termenului de valorificare, respectiv, a unui post de execuție care va deveni vacant cu o dată ulterioară împlinirii termenului de valorificare, ca urmare a unor măsuri dispuse de B. în interiorul termenului de valorificare a rezultatelor concursului.

Din probatoriul administrat în cauză, se constată că doamna judecător A. a participat la concursul de promovare efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, organizat la data de 3 aprilie 2016, optând pentru promovarea efectivă la Tribunalul Dolj, secția I civilă.

Potrivit rezultatelor finale ale concursului de promovare, contestatoarea a obținut media generală 8,350 și note mai mari de 5 la toate materiile de concurs și s-a clasat pe poziția a patra, prin hotărârea atacată fiind respinsă și cererea de valorificare a rezultatelor concursului de promovare, formulată de doamna Popescu Nicoleta, judecător la Judecătoria Craiova, clasată pe poziția a doua (art. 1).

Pentru promovarea efectivă la Tribunalul Dolj, secția I civilă, a fost scos la concurs un singur post, ocupat prin promovare de către candidatul care s-a clasat pe prima poziție, respectiv, doamna judecător C., conform Hotărârii nr. 450 din 26 aprilie 2016 a Plenului B.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului B. nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, „Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante, pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 3 luni de la data validării concursului”.

Conform prevederilor art. 27 din același Regulament, „pentru a fi declarat admis la concurs, candidatul trebuie să obțină cel puțin media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs menționate de art. 17”.

În ceea ce privește concursul de promovare efectivă a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, organizat la data de 3 aprilie 2016, rezultatele finale au fost validate în ședința Plenului B. din data de 26 aprilie 2016, termenul de 3 luni privind valorificarea rezultatelor concursului de promovare împlinindu-se la data de 26 iulie 2016.

Prin urmare, la data emiterii hotărârii atacate, la Tribunalul Dolj, secția I civilă, nu figura niciun post de execuție vacant de judecător, respectiv niciun post care să fi devenit vacant cu o dată ulterioară expirării termenului de valorificare, context în care, în mod legal intimatul a respins cererea de valorificare formulată de judecătorul contestator.

Susținerile contestatoarei potrivit cărora în perioada de valorificare s-au vacantat două posturi la Tribunalul Dolj, fiind admise două cereri de transfer pe aceste posturi, nu pot fi reținute drept argumente în dovedirea nelegalității hotărârii contestate.

Cum pe calea judiciară de față, contestatoarea nu critică soluția de principiu adoptată de Plenul B., referitoare la ordinea de prioritate în ipoteza concursului dintre o cerere de valorificare și o cerere de transfer formulată de un alt judecător decât acela care a promovat pe loc în urma concursului, criticile contestatoarei vizând necesitatea reglementării la nivel de legislație primară a soluției de principiu și a dreptului de valorificare, nu vor fi supuse analizei prezentei instanțe. La formularea acestei aprecieri se au în vedere și considerentele care au stat la baza adoptării Hotărârii nr. 950/2016 a Plenului B., menționate anterior și examinate prin contestația dedusă judecății.

Înalta Curte apreciază nefondate și susținerile contestatoarei potrivit cărora, în mod abuziv, intimatul nu a reținut pentru soluționarea cererii de valorificare și posturile de judecător alocate suplimentar prin H.G. nr. 328 din 27 aprilie 2016 și prin Legea nr. 101 din 23 mai 2016.

Prin H.G. nr. 328 din 27 aprilie 2016, pentru modificarea și completarea H.G. nr. 652/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, precum și pentru modificarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 361 din 11 mai 2016, s-a dispus, printre altele, alocarea suplimentară a unui număr de 244 de posturi de judecător.

Legea nr. 101 din 23 mai 2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune și pentru organizarea și funcționarea D., prevede la art. 71, faptul că în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei legi, prin hotărâre a Guvernului se suplimentează numărul de posturi pentru instanțele judecătorești, în vederea ocupării unui număr de 98 de posturi de judecător, posturi care vor fi repartizate instanțelor judecătorești în funcție de numărul de cauze care au ca obiect cereri ce corespund tipurilor de acțiuni prevăzute de această lege, urmând ca finanțarea acestor posturi să se asigure din fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, până la proxima rectificare bugetară.

Prin Hotărârea nr. 686 din 7 iunie 2016, Plenul B. a aprobat criteriile în vederea distribuirii unui număr de 244 de posturi de judecător, alocate suplimentar instanțelor judecătorești prin H.G. nr. 328/2016, pe grade jurisdicție, cu mențiunea că aceste posturi nu sunt finanțate.

Prin adresa înregistrată la B. sub nr. 13/12353 din 23 august 2016, Ministerul Justiției a comunicat faptul că în urma rectificării bugetare aprobate prin O.G. nr. 14/2016 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2016, bugetul instanțelor judecătorești a fost suplimentat, context în care, se reține că resursele necesare finanțării posturilor de judecător alocate suplimentar, au fost asigurate ulterior împlinirii termenului de valorificare a rezultatelor concursului de promovare, organizat la data de 3 aprilie 2016.

În conținutul aceleiași adrese, Ministerul Justiției a comunicat că fondurile suplimentare alocate instanțelor judecătorești cu ocazia rectificării bugetare vor asigura și finanțarea posturilor de judecător necesare instanțelor, pentru aplicarea art. 71 din Legea nr. 101/2016, urmând ca în cel mai scurt timp să fie adoptată și hotărârea de guvern cu privire la noua majorare a numărului de posturi ce pot fi utilizate de instanțe.

În legătură cu acest ultim aspect, este de subliniat faptul că, până la momentul soluționării cererii de valorificare formulată de contestatoare, nu a fost emisă hotărârea de guvern pentru suplimentarea posturilor, după cum s-a prevăzut prin art. 71 din legea menționată.

De altfel, din cuprinsul Hotărârii nr. 1025 din 6 septembrie 2016, adoptată de Plenul B. cu privire la distribuirea posturilor de judecător alocate suplimentar prin H.G. nr. 328/2016, rezultă că Tribunalul Dolj nu figurează printre instanțele judecătorești propuse pentru suplimentarea schemei de personal, motiv pentru care, distinct de considerentele expuse anterior, nu se poate reține incidența în cauză a prevederilor acestui act normativ.

În cadrul prezentei contestații, nu pot fi primite nici criticile contestatoarei vizând nelegalitatea art. 2 din Hotărârea nr. 939 din 23 august 2016 a Plenului B., prin care, s-a apreciat că nu pot fi avute în vedere pentru procedura de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție a judecătorilor și procurorilor, organizat în aprilie 2016, posturile alocate suplimentar prin H.G. nr. 328/2016 și prin Legea nr. 101/2016.

Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 939/2016 adoptată de Plenul B. a fost atacată în contencios administrativ de către contestatoare, în ceea ce privește soluția adoptată la art. 2, prin formularea plângerii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la o dată ulterioară emiterii hotărârii atacate pe calea contestației de față, plângere prealabilă care a fost respinsă de Plenul B. în ședința din 14 noiembrie 2016.

În condițiile în care, soluția adoptată la art. 2 din Hotărârea nr. 939/2016, nu a fost avută în vedere de către intimat la momentul soluționării cererii de valorificare formulată de contestatoare, aspect ce reiese cu evidență din parcurgerea considerentelor care au stat la baza adoptării Hotărârii nr. 950/2016, analizarea criticilor în discuție excede controlului judiciar exercitat prin prezenta contestație.

În ceea ce privește solicitarea formulată în subsidiar de către contestatoare, privind disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea intimatului să aibă în vedere la soluționarea cererii de valorificare și posturile de judecător alocate suplimentar prin H.G. nr. 328/2016 și prin Legea nr. 101/2016, Înalta Curte apreciază că nu constituie un petit distinct al contestației deduse judecății, ci reprezintă, în fapt, apărări formulate în susținerea contestației, motiv pentru care, nu poate da curs respectivei solicitări.

În condițiile arătate, Hotărârea nr. 950 din 23 august 2016 adoptată de Plenul B., este motivată cu respectarea criteriilor legale și nu poate fi apreciată ca fiind discreționară.

B., în calitatea sa constituțională de garant al independenței justiției, are prerogativa de a soluționa cererile de valorificare ale judecătorilor și procurorilor, cu respectarea criteriilor prevăzute în Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului B. nr. 621/2006, cu modificările și completările ulterioare, iar în cauză, după cum s-a arătat, motivele invocate de intimat în respingerea cererii de valorificare formulate de contestatoare au o justificare obiectivă, astfel încât, nu se poate reține existența unor elemente de exces de putere, care să conducă la afectarea legalității hotărârii ce formează obiectul prezentei contestații.

Soluțiile pronunțate de Plenul B. în materia cererilor de valorificare nu denotă o practică neunitară, deoarece fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale respectivei cauze, neputându-se vorbi de persoane aflate în situații identice.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 950 din 23 august 2016 a Plenului B., ca neîntemeiată.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 - art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată.

Examinând cererea ce sesizare a instanței de contencios constituțional, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cerințele legale obligatorii prevăzute de art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv condiția ca textul legal atacat pe calea excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În cadrul contestației de față, s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 - art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată, referitoare la promovarea judecătorilor la tribunale și curți de apel, apreciindu-se că lipsa unei dispoziții de principiu cu privire la dreptul de valorificare și la concursul dintre acesta și cererile de transfer, precum și reglementarea incompletă a concursului de promovare a judecătorilor, ar contraveni dispozițiilor art. 1 alin. (4) și alin. (5) și art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituția României.

Cum în speță, Înalta Curte a stabilit caracterul nefondat al contestației, în raport de temeiul regulamentar avut în vedere la soluționarea cererii de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție, fără a analiza dispozițiile art. 43 - art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată, se reține că aceste prevederi legale nu au legătură cu soluționarea contestației.

Pentru motivele arătate, nefiind îndeplinite cumulativ cerințele legale care reglementează sesizarea

Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, Înalta Curte va respinge această cerere de sesizare.

PENRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 - art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată, invocată de contestatoare.

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 950 din 23 august 2016, pronunțată de Plenul B., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 februarie 2017.