ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3794/2015

Decizia nr. 3794/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul Neamț reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Neamț, decontarea serviciilor medicale sau medicamente în lipsa prezentării cardului național de sănătate, obligarea acestora la ștergerea datelor cu caracter personal, administrativ și medical care o vizează, înregistrate în SIUI și SIPE; anularea art. 15 lit. l), u), x), art. 33 lit. c), art. 99 lit. f) și art. 134 lit. k), art. 140 din contractul cadru privind condițiile acordării asistenței medicale, anularea Ordinului M.S. nr. 674/2012; reclamanta a invocat și excepția de nelegalitate a H.G. nr. 117/2013, a Ordinului M.S. nr. 674/2012, precum și excepția de neconstituționalitate a art. 330-338 din Legea nr. 95/2006, cu cheltuieli de judecată.

Potrivit încheierii din data de 20.02.2014, prin care s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, această instanță a fost învestită cu anularea parțială a contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate 2013-2014; anularea Ordinului Ministerului Sănătății nr. 674/2012 și obligarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și Ministerului Sănătății la elaborarea contractului-cadru prevăzut la art. 217 din Legea nr. 95/2006.

Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 61 din 9 mai 2014, a respins ca inadmisibilă acțiunea (cu cele trei capete de cerere) formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

3.1. Hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii, întrucât instanța de fond, pe de o parte, și-a însușit judecata din fața tribunalului ca fiind a sa proprie, iar, pe de altă parte, s-a pronunțat asupra excepției calității procesuale pasive a Guvernului României, deși tribunalul se pronunțase anterior asupra excepției.

Prima instanță, în scopul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, a considerat că judecata a început înaintea sesizării sale. În același timp, a constatat că în cazul excepției invocate de Guvernul României este chemată să judece o cauză nouă și distinctă, nefiind legată de actele de procedură întocmite de tribunal.

3.2. Instanța de fond a făcut aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, care prevede că plângerea prealabilă se exercită înainte de sesizarea instanței competente.

Prin instanță a făcut trimiterea la articolul sus-menționat, pe care nu l-a citat în întregime, excluzând ipoteza „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente”, din această formulare rezultând importanța datei sesizării Curții de Apel Bacău și nu a Tribunalului Neamț.

Recurenta invocă și nepronunțarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 iulie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ..

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., sens în care a fost pronunțată Încheierea de ședință din 30 septembrie 2015.

II. Analiza motivelor de casare

Recursul este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Curtea de Apel Bacău a fost investită, după disjungerea capetelor de cerere 4, 5 și 8 din acțiunea formulată pe rolul Tribunalului Bacău, cu anularea parțială a contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014, anularea Ordinului comun al Ministrului Sănătății și C.N.A.S. nr. 674/2012 și obligarea acestor pârâți la elaborarea contractului-cadru prevăzut la art. 217 din Legea nr. 95/2006 care să prevadă că adeverința de asigurat constituie document justificativ al calității de asigurat.

În ceea ce privește criticile asupra admiterii excepției lipsi calității procesuale pasive a Guvernului României se constată că sunt întemeiate, deoarece contractul-cadru pentru anii 2013-2014 a fost aprobat prin H.G. nr. 117/2013, iar eventuala obligare a pârâților la elaborarea contractului-cadru prevăzut la art. 217 din Legea nr. 95/2006, va fi realizată tot în urma emiterii unei hotărâri de guvern.

Cu privire la soluționarea excepției de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, se va reține că intimații-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au invocat excepția prin întâmpinările depuse la dosarul ce s-a aflat pe rolul Tribunalului Bacău.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a susținut că din cuprinsul răspunsului la plângerea prealabilă nr. 2250/05.04.2013 nu rezultă că reclamanta a solicitat anularea Ordinului comun M.S./C.N.A.S. nr. 674/252/2012.

Intimata-pârâtă C.N.A.S. a arătat în cuprinsul întâmpinării că plângerea prealabilă nu a fost efectuată în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a actelor atacate.

Instanța de fond, admițând excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, a reținut că procedura a fost îndeplinită abia la 12.12.2013, în timpul judecății.

Hotărârea este nelegală, deoarece conform art. 193 C. proc. civ., neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.

Or, intimata-pârâtă a susținut împrejurarea neefectuării procedurii prealabile într-un termen de 30 de zile de la publicarea actelor atacate în Monitorul Oficial, Partea I, ceea ce este eronat, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1

1

), conform cărora în cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.

Referitor la motivele invocate de intimatul-pârât Ministerul Sănătății instanța de fond nu le-a analizat, mai mult, la dosar nu a fost depusă plângerea prealabilă inițială formulată de reclamantă.

Judecătorul fondului nu a ținut seama că reclamanta și-a completat acțiunea cu un capăt de cerere și a îndeplinit procedura prealabilă anterior depunerii cererii la instanță.

Ținând seama că anterior formulării acțiunii introductive, reclamanta a îndeplinit cerințele art. 7 alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, respingerea acțiunii ca inadmisibilă este excesivă în raport cu dispozițiile legale incidente.

Ținând seama și de faptul că procedura prealabilă se solicită a fi parcursă înainte ca partea să adreseze instanței de contencios administrativ competente, iar aceasta este, în cazul de față Curtea de Apel Bacău și nu Tribunalul Neamț, se constată și încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.

În concluzie, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi admis, sentința urmează a fi casată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va analiza și necesitatea sesizării Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 61 din 9 mai 2014 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2015.