ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5558/2021

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/26.01.2018, reclamantul Spitalul Clinic de Pneumofiziologie Constanța, în contradictoriu cu pârâții - CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, MINISTERUL SANATATII și GUVERNUL ROMÂNIEI, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului - cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015, modificata și completata în anul 2015 de H.G. nr. 205/2015, potrivit cu care: (3) în cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligației de la art. 92 alin. ao) se aplică următoarele sancțiuni: - a) la prima constatare se diminuează cu 10% valoarea lunară de contract pentru luna în care s-a produs această situație; - anularea dispozițiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 26 a Ordinului nr. 338/186/2015 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a H.G. nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015, potrivit cu care: (3) în cazul în care în derularea contractului se constată nerespectarea obligației de la art. 6 lit. ao), se aplică următoarele sancțiuni: - la prima constatare se diminuează cu 10% valoarea lunară de contract, pentru luna în care s-a produs această situație".

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 152/CA din data de 03 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: "Respinge excepțiile ca nefondate. Admite acțiunea formulată de reclamantul - SPITALUL CLINIC DE PNEUMOFIZIOLOGIE CONSTANȚA, în contradictoriu cu pârâții - CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, cu sediul în București, str. x, sect. 1, GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în București, Palatul Victoria, Piața Victoriei nr. 1, sect. 1. Dispune anularea dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 400/2014 și a dispozițiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 26 a Ordinului nr. 338/186/2015 al Ministerului Sănătății și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Dispune publicarea prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în Monitorul Oficial al României - Partea I."

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate Împotriva sentinței civile nr. 152/CA din data de 03 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., recurentul Ministerul Sănătății a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. Referitor la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susținut recurentul Ministerul Sănătății că instanta de fond a încălcat regulile de procedură, având în vedere că s-a pronunțat în ședinta publică din data de 03.10.2018, iar sentința civilă a fost redactată după data de 23.03.2019, când a intervenit decesul d-nei judecător. Astfel, art. 426 alin. (5) C. proc. civ. stabilește că hotărârea se redactează și se semnează în maxim 90 zile pentru motive temeinice. Or, în prezenta cauză, acest termen a fost depășit, încă din luna ianuarie 2019. Solicită astfel a se constata că instanta de fond a încălcat termenul procedural stabilit de art. 426 alin. (5) C. proc. civ. și practic a fost îngrădit dreptul pârâților la declararea unui recurs temeinic pe motivarea instantei, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil, în termen optim previzibil, dreptul la apărare și principiul contradictorialității. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține recurentul, invocând și dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. că, din hotărârea instanței de fond, considerentele lipsesc cu desăvârșire, astfel că Ministerul Sănătății se află în imposibilitate de a formula un recurs față de dispozitivul Sentintei civile nr. 152/03.10.2018, fiindu-i îngrădit dreptul la apărare. Invocând ca practică Decizia nr. 4160 din 15 decembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casatie și Justiție, recurentul Ministerul Sănătății a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Recurentul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, a susținut că sentința atacată este nelegală, prin raportare la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, motivul decesului președintelui completului și redactarea hotărârii în conditiile art. 426 alin. (4) C. proc. civ. intrând în conflict cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. (b) C. proc. civ., respectiv obligativitatea expunerii motivelor de fapt de drept pe care se întemeiază soluția. Intrucât lipsa motivării este determinată de decesul președintelui completului, apreciază că se impune rejudecarea cauzei, susținerile reclamantei care au format convingerea instanței care au condus la admiterea cererii nemaiputând fi motivate. Solicită astfel admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea dosarului spre rejudecare. La rândul său, recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, apreciind că în cauză sunt incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. Dezvoltând motivele de recurs, susține recurenta că, în speța de față, prima instanță nu a motivat sentința civilă atacată, în condițiile în care, motivarea hotărârilor judecătoreștj se impune din perspectiva dreptului la un proces echitabil, întrucât numai pe aceasă cale se poate verifica maniera în care, în circumstantele concrete ale cauzei, a fost solutionat procesul. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care, considerentele reprezintă partea cea mai intinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept_care au format convingerea instanței. Susține astfel că instanța de fond nu a indicat propriile motive de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția în prezenta cauză si nu a arătat, atât motivele pentru care s-a admis cererea reclamantului, cât cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților, prin urmare, lipsa unor asemenea date face imposibilă verificarea modului în care s-a făcut judecata. Procedând astfel, instanța a încălcat nu numai dispozițiile C. proc. civ., ci și dreptul recurentei CNAS la un proces echitabil, precum si principiile dreptului procesual civit, recurenta CNAS neavând nici o garanție că argumentele sale au fost examinate de către instanța de fond. În concluzie recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat a se reține că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b), art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., coroborate cu art. 6 parag. 1 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului și, pe cale de consecință, solicită a se admite recursului, a se casa hotărârea recurată și a se trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-reclamant Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanța a formulat întâmpinare la cele trei recursuri, solicitând respingerea acestora, cu menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală, aceasta fiind susținută prin atitudinea lor, de către emitenții actelor normative care între timp au revizuit acesze sancțiuni, tocmai ca urmare a constatării încălcării principiului proporționalității.

Răspunsul la întâmpinare Deși comunicată tuturor recurenților întâmpinarea depusă de intimatul - reclamant Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Constanța, niciunul dintre aceștia nu a formulat Răspuns la aceasta.

Procedura de soluționare a recursurilor În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 03.09.2019 s-a stabilit primul termen pentru judecata celor trei recursuri la data de 16.11.2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra celor trei recursuri ce fac obiectul judecății, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de pârâții Ministerul Sănătății, Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a apărărilor din cuprinsul întâmpinării și a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte apreciază că toate cele trei recursuri sunt fondate, urmând a fi admise. Pentru a ajunge la această soluție instanța de control judiciar constatată că, prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat anularea dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului - cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015, modificata și completata în anul 2015 de H.G. nr. 205/2015, precum și anularea dispozițiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 26 a Ordinului nr. 338/186/2015 al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a H.G. nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014 - 2015. Prima instanță a respins, ca nefondate, excepțiile (excepția necompetenței teritoriale a instanței, excepția lipsei calității procesual active a reclamantului și excepția lipsei de obiect), admițând acțiunea formulată de acesta și pe cale de consecință, dispunând anularea dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 2 a H.G. nr. 400/2014 și a dispozițiilor art. 8 alin. (3) lit. a) din Anexa nr. 26 a Ordinului nr. 338/186/2015 al Ministerului Sănătății și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și publicarea prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă, în Monitorul Oficial al României - Partea I. Învestită cu soluționarea cererilor de recurs formulate de toate cele trei autorități publice pârâte chemate în judecată, respectiv Ministerul Sănătății, Guvernul României și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, este fondat în raport de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. potrivit cărora, hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților. Reține instanța de control judiciar că motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă. Motivarea este de esența hotărârilor judecătorești, înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar precum și exercitarea căilor de atac de retractare. Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. În conformitate cu jurisprudența CEDO, Înalta Curte a apreciat în mod constant că deși dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (cauza Boldea vs. Romania), această obligație nu presupune existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au stat la baza pronunțării acesteia. Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanța de control judiciar constată că hotărârea pronunțată de prima instanță nu satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia nefiind redate motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii. În consecință, Înalta Curte găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., apreciază că nu se mai impune și analizarea criticilor circumscrise de recurentul Ministerul Sănătății cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Având în vedere principiul respectării dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa în tot sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.