ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2313/2016

Decizia nr. 2313/2016

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 mai 2016, sub nr. x/1/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, arătând că a fost vătămat în drepturile sale prin răspunsurile oferite de autoritățile publice subordonate pârâtului, respectiv prin refuzul de a fi încadrat ca profesor titular cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată în urma promovării examenului de titularizare pe care l-a susținut în anul 2015, la disciplina matematică.

În drept, acțiunea reclamantului a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României, în raport de modalitatea în care a fost formulată cererea introductivă, a solicitat instanței să pună în vedere reclamantului să precizeze în scris care sunt temeiurile de fapt și de drept ale pretențiilor pe care dorește să le valorifice în contradictoriu cu autoritatea pârâtă și totodată, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, întrucât obiectul prezentei cereri nu se referă la exprimarea vreunui refuz nejustificat, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004, care să provină de la autoritatea executivă. Aceasta nu a încălcat drepturile subiective ale reclamantului și nu are atribuții și competențe pentru realizarea pretențiilor acestuia.

II. Soluția Înaltei Curți

Examinând excepția necompetenței materiale, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 mai 2016, sub nr. x/1/2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând să se constate un refuz nejustificat de soluționare/emitere act administrativ de către autorități publice subordonate pârâtului, cu consecința obligării pârâtului la emiterea unui act prin care să fie încadrat ca profesor titular pe perioadă nedeterminată, în urma susținerii și promovării examenului de titularizare la disciplina matematică în anul 2015.

Prin citația emisă pentru termenul din data 28 septembrie 2016, comunicată reclamantului la data de 22 august 2016, a fost adusă la cunoștința acestuia obligația de a complini lipsurile cererii de chemare în judecată, precum și să exprime un punct de vedere cu privire la instanța competentă să soluționeze cererea dedusă judecății în cadrul acestui dosar, astfel cum prevăd dispozițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., republicat.

Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare în fond a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al valorii obiectului litigiului (când acesta are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora).

Având în vedere faptul că în cauză nu sunt atacate acte administrativ-fiscale, competența de soluționare a litigiului se stabilește exclusiv în raport de rangul autorității publice chemată în judecată.

În lipsa precizărilor necesare din partea reclamantului asupra obiectului cererii, Înalta Curte observă că, în litigiul de față, chemat în judecată este Guvernul României.

Prin urmare, aplicând criteriul rangului autorității, Curtea de Apel este competentă să soluționeze acest litigiu, față de împrejurarea că pârâtul Guvernul României este o autoritate publică centrală.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale, conform art. 96 pct. 1 C. proc. civ., republicat și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanță care va proceda la verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A., astfel cum prevăd dispozițiile art. 200 C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale.s

Declină competența de soluționare a cauzei privind acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2016.

Procesat de GGC - N