ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4115/2014

Decizia nr. 4115/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B., C. Alba, D. Ciumbrud, să se dispună anularea parțiala a deciziei B. comunicată reclamantului la data de 03 mai 2012; să se constate că reclamantul are toate drepturile conferite de calitatea de licențiat și profesor definitiv, inclusiv dreptul de a susține un examen de titularizare; să se dispună suspendarea actului atacat, decizia B. din 03 mai 2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauzei cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecata din data de 17 aprilie 2013 reclamantul și-a precizat acțiunea introductivă, solicitând instanței să constate că cererea privind anularea parțiala a deciziei B., comunicată reclamantului la data de 03 mai 2012 a rămas fără obiect și să constate că reclamantul are toate drepturile conferite de calitatea de licențiat și de profesor definitiv, inclusiv dreptul de a susține un examen de titularizare și să oblige pârâtul B. să îi recunoască aceste drepturi.

În motivarea acțiunii a susținut că a absolvit în anul 2007 Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul Universitarii E. din București, fiind eliberata diploma de absolvire din partea B.. Reclamantul a arătat ca este profesor definitiv, lucrând la Liceul agricol din Ciumbrud.

C. Alba a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive fata de împrejurarea ca Ministerul este cel care a refuzat primirea reclamantului la examen, Inspectoratul validând cererea de participare.

B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința

nr. 138 din 24 aprilie 2013 și sentinței nr. 169 din 5 iunie 2013 ale Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,

s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulata de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtele C. Alba și D., pentru lipsa calității procesuale pasive.

S-a admis acțiunea precizata formulata de reclamantul A. în contradictoriu cu paratul B. și a fost constatat refuzul nejustificat al paratului în privința participării reclamantului în calitate de candidat la Concursul pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante din învățământul preuniversitar - Sesiunea 02 august 2012.

S-a constatat participarea reclamantului în calitate de candidat la Concursul pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante din invatamantul preuniversitar - Sesiunea 02 august 2012, potrivit înscrisului aflat la fila 57 din dosar.

A fost respinsă cererea de anulare parțiala a Deciziei paratului din data de 03 mai 2012.

S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii de suspendare a Deciziei din data de 03 mai 2012 emisă de pârât.

A fost obligat pârâtul sa plătească reclamantului suma de 2000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariul avocațial.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că reclamantul deține diploma de licența din 05 februarie 2008 de B. fiind absolvent al Facultatii de Matematica și Informatică București din cadrul Universitații E. și certificatul de acordare a definitivării în învatamant din 23 aprilie 2010 emis de Universitatea F. din Cluj Napoca.

S-a apreciat că reclamantul are dreptul sa participe la concursul de titularizare, calitatea de licențiat fiind recunoscuta reclamantului prin diploma emisa, act ce nu a fost revocat si se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie actelor administrative si care da dreptul posesorului de a se folosi de acesta, în condițiile în care produce efecte juridice.

S-a constatat că în cauză nu a fost emis un act din partea B. prin care sa interzică reclamantului participarea la concurs, refuzul de primire în sesiune fiind comunicat catre C. Alba și nu direct reclamantului, fiind întemeiat pe dispozițiile art. 161 din Oriunul B. nr. 5560/2011 emis de Minister.

Față de împrejurarea că reclamantul deține diploma de licenta eliberata de B. și a obținut certificatul de definitivat la examenul organizat de Universitatea F. din Cluj-Napoca s-a considerat ca refuzul pârâtului B. este nejustificat, reclamantul având drepturile conferite de calitatea de licențiat si profesor definitiv, inclusiv posibilitatea de a participa la concursul de titularizare pe post pentru posturile libere din învățământul preuniversitar.

Recursul;

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a dezvoltat următoarele critici față de soluția adoptată de prima instanță, indicând incidenta motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

S-a arătat că instanța de fond a admis acțiunea reclamantului și a dispus asupra a doua aspecte care nu au fost cerute, respectiv a constatat refuzul nejustificat al pârâtului în privința participării la concursul de titularizare din 2 august 2012 și a constatat participarea la concursul din 2 august 2012.

Totodată, s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de la pct. 2 din acțiunea introductivă, menținută și in cuprinsul precizării depuse la data de 17 aprilie 2013, respectiv de a constata că are toate drepturile conferite de calitatea de licențiat și de profesor definitiv, inclusiv dreptul de a susține un examen de titularizare și obligarea pârâtei B. să ii recunoască aceste drepturi.

A solicitat recurentul pronunțarea unei hotărâri prin care să se oblige instituția pârâtă să ii respecte și să ii recunoască drepturile oferite de calitatea de licențiat și de profesor definitiv, apreciind că sentința nu produce efecte juridice.

Considerentele și soluția instanței de recurs;

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

În fapt, prin acțiunea formulată și precizată ulterior, recurentul - reclamant a solicitat, in esență, să se constate că

are toate drepturile conferite de calitatea de licențiat și de profesor definitiv, inclusiv dreptul de a susține un examen de titularizare și să oblige pârâtul B. să îi recunoască aceste drepturi.

Recurentul a formulat prezenta cale de atac apreciind că prin admiterea acțiunii sale instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii prin care a solicitat a se recunoaște aceste drepturi pentru viitor, caz de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Constată instanța de control judiciar că soluția instanței de fond este in concordanță cu jurisprudența conturată in cadrul Înaltei Curți de Casație și Justișue in sensul că, raportat la normele care reglementează atribuțiile ministerului pârât, respectiv Legea nr. 1/2011 și H.G. nr. 536/2011, dar și reglementările legale relevante pentru speță - Ordinul B. nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în învățământul superior și Legea învățământului în vigoare la momentul eliberării diplomei de licență a reclamantului, nu se poate reține că autoritatea publică pârâtă are vreo atribuție de a emite acte prin care să recunoască diploma de licență, acte deja eliberate de instituțiile de învățământ superior cu aprobarea intimatului-pârât B.

Diploma de licență și certificatul de definitivat sunt documente oficiale și câtă vreme nu au fost revocate de emitent sau anulate irevocabil prin hotărâre judecătorească, se prezumă că au fost eliberate în condiții de legalitate, deci produc efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din acestea

Înalta Curte reține că diplomele de licență obținute în România sunt recunoscute de plin drept, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei unei alte formalități.

La aceeași concluzie a ajuns și Curtea de apel, care a reținut că cele două acte, care nu au fost desființate prin revocare sau anulare, produc efecte juridice.

Constată Înalta Curte că, în condițiile în care drepturile ce decurg din diploma de licență și certificatul de definitivat sunt nesocotite, protejarea acestora se poate realiza la cererea părții vătămate, însă doar în cadrul unui demers judiciar promovat în contradictoriu cu instituția/autoritatea care îi nesocotește aceste drepturi, in concret.

Astfel, în speță s-a reținut refuzul nejustificat în privința participării reclamantului in calitate de candidat la Concursul pentru ocuparea posturilor/catedrelor vacante din învățământul preuniversitar - Sesiunea 2 august 2012.

In ceea ce privește pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligat B. a recunoaște aceste drepturi „pentru viitor”, cererea nu poate fi primită in raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, care definesc contenciosul administrativ ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor in care conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 138 din 24 aprilie 2013 și sentinței nr. 169 din 5 iunie 2013 ale Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.