ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1563/2016

Decizia nr. 1563/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, petenta Unitatea Administrativ-Teritorială a Județului Galați (Consiliul Județean Galați) a solicitat restituirea cauțiunii consemnată în Dosarul nr. x/44/2012, aflat pe rolul Curții de Apel Galați, având ca obiect suspendarea notei de constatare a neregulilor și de stabilirea a corecțiilor financiare nr. 134679 din 27 ianuarie 2012 emisă de Ministerul Mediului și Pădurilor - Direcția Generală A.M.POS Mediu până la soluționarea cererii privind anularea respectivului act administrativ.

Prin Încheierea din data de 13 noiembrie 2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea de restituire a cauțiunii formulată de petenta Unitatea Administrativ-Teritorială a Județului Galați (Consiliul Județean Galați) și a dispus restituirea către reclamanta U.A.T. Județul Galați a cauțiunii în cuantum de 5.000 RON consemnată la CEC Bank SA prin Ordinele de plată nr. 691 din 30 martie 2012 și 642 din 29 martie 2012.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Curții de Apel Galați la data de 14 martie 2012.

Potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare."

Totodată, potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 134/2010, legiuitorul a prevăzut că, „Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi."

Potrivit prevederilor art. I din O.U.G. nr. 4/2013 privind modificarea Legii nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, „Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, intră în vigoare la data de 15 februarie 2013."

Ca atare, în mod eronat, instanța de judecată a indicat ca și temei de drept pentru restituirea cauțiunii, prevederile art. 1064 din Noul cod de procedură civilă.

Totodată, cererea de restituire cauțiune a fost stabilită de instanța de judecată ca o condiție legală pentru soluționarea cererii de suspendare a executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 134679 din 27 ianuarie 1012.

Astfel, cererea de restituire a cauțiunii reprezintă o cerere cu caracter accesoriu față de cererea principală, fiind necesar a fi soluționată ca atare, sub imperiul normelor legale în funcție de care a fost soluționată cererea principală, în speță sub imperiul vechiului Cod de Procedură Civilă.

Prin întâmpinare Unitatea Administrativ-Teritorială - Județul Galați a invocat excepția nulității recursului și excepția lipsei de interes a recursului.

Intimata a invocat prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. susținând că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 din Noul Cod de procedură civilă.

Astfel, raportat la aceste prevederi legale și la faptul că încheierea atacată a fost pronunțată în temeiul prevederilor noului cod de procedură civilă, având în vedere că și cererea care a fost soluționată prin respectiva încheiere a fost formulată în temeiul noului cod de procedură civilă, este evident că și calea de atac pronunțată împotriva încheierii din 13 noiembrie 2015 este supusă prevederilor noului cod de procedură civilă.

De asemenea, s-a susținut că recurentul nu justifică interes în formularea recursului.

Examinând cauza și încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge atât excepțiile invocate de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială - Județul Galați cât și recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Cu privire la excepția nulității recursului, ca argument principal, este invocată împrejurarea că, în cauză, ar fi aplicabile dispozițiile noului Codului de procedură civilă, în timp ce recursul este întemeiat pe dispoziții ale vechiului cod de procedură civilă.

Înalta Curte constată că acțiunea introductivă privind suspendarea executării actului administrativ a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 14 martie 2012.

Prin urmare, cererea de restituire cauțiune trebuie analizată în temeiul dispozițiilor incidente din vechiul Cod de procedură civilă, în raport de caracterul accesoriu al acestei cereri, față de cererea principală, având ca obiect suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-134679 din 27 ianuarie 2012, care a atras, pentru admisibilitate, plata cauțiunii, conform art. 50 alin. (9) din O.U.G. nr. 66/2011.

Chiar dacă, instanța de fond a indicat prevederile art. 1064 din Noul Cod de Procedură Civilă o atare eroare nu poate conduce la anularea recursului.

În ceea ce privește interesul, în promovarea recursului împotriva încheierii din 13 noiembrie 2015, Înalta Curte constată că acesta este determinat de soluționarea prezentei cauze în raport de dispozițiile legale care guvernează raportul juridic dedus judecății, pentru a fi respectat dreptul la apărare al tuturor părților implicate în prezentul litigiu, potrivit art. 24 din Constituția României, republicată.

Cu referire la recursul formulat, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și argumentat a dispus restituirea cauțiunii.

Potrivit art. 723

1

alin. (3) C. proc. civ. „Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate”.

Înalta Curte constată că prima ipoteză este îndeplinită în cauză, deoarece acțiunea având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei actelor administrative a căror suspendare s-a solicitat a fost soluționată.

De asemenea, din actele și lucrările dosarului rezultă că și acțiunea în anularea actelor administrative a fost soluționată .

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege sus-menționat, mai ales că nu a fost formulată cerere pentru plata unei despăgubiri.

Recurenta-pârâtă, deși apreciază că nu sunt realizate condițiile impuse de articolul menționat, nu a susținut și nici nu a făcut vreo dovadă în sensul că, în termen de 30 de zile de la data soluționării irevocabile a fondului cauzei, ar fi formulat vreo cerere pentru plata de despăgubiri.

Cauțiunea a fost instituită ca o condiție a suspendării executării actului administrativ fiscal, pentru acoperirea eventualelor daune suferite prin efectul suspendării acestuia, iar, pe de altă parte, prin acest mecanism, s-a urmărit să se prevină și să se limiteze eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către părți.

În cazul actelor administrativ-fiscale cauțiunea se plătește în vederea soluționării cererii de suspendare, având în vedere caracterul executoriu, din oficiu, al actului administrativ.

Cauțiunea prevăzută de art. 215 C. proc. fisc. are drept scop constituirea la îndemâna autorității emitente a actelor de impunere fiscală a unei garanții pentru acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, însă aceasta nu reprezintă o garanție instituită pe numele creditoarei-recurente, în general, cu privire la orice obligații fiscale ale petentei, ci doar cu privire la prejudiciul suferit urmare a măsurii dispuse de către instanță.

De altfel, această abordare a fost reglementată mai clar prin dispozițiile noului cod de procedură civilă (republicat), care în art. 1064 alin. (4) prevăd expres că, dacă cererea pentru care s-a depus cauțiunea a fost respinsă, aceasta se restituie, din oficiu, de către instanța de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, iar susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile invocate de intimata-reclamantă Unitatea Administrativ-Teritorială - Județul Galați.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva Încheierii din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2016.

Procesat de GGC - LM