ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1797/2017

Decizia nr. 1797/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 7979 din 02 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale Pentru Cetățenie.

Hotărârea este definitivă conform legii.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat, la data de 08.07.2015, recurs motivat, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea procesului în fond, admiterea în tot a acțiunii în anulare introductive de instanță și anularea în tot a Ordinului Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 367/P/06.07.2013 prin care recurentului-reclamant i-a fost retrasă cetățenia română.

Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2015, recurentul a solicitat instanței sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții legislative: art. 25 alin. (1) lit. d) și art. 32 alin. (7) fraza finală din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei român, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 12, art. 13, art. 14, art. 16, art. 20, art. 22, art. 293, art. 297 și art. 298 C. proc. civ., republicat și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Prin decizia civilă nr. 4983 din 24 octombrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de trimitere a întrebării prejudiciale cu privire la disp. art. 32 alin. (7) din Legea nr. 21/1991, ca inadmisibilă, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp.art. 32 alin. (7) din Legea nr. 21/1991 și, admițând excepția inadmisibilității, a respins recursul formulat de recurentul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 7979 din 02 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații pârâți Autoritatea Națională Pentru Cetățenie, Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, ca inadmisibil.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea căii de atac promovate și sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată.

Recurentul-reclamant A. a formulat critici care se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în care sunt reglementate condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate.

Astfel, a susținut că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul soluționării unui recurs împotriva unei hotărâri de primă instanță pe care legea specială o declară definitivă, iar prin excepția de neconstituționalitate s-au criticat, pe de o parte, dispoziția legislativă referitoare la caracterul definitiv al hotărârii de primă instanță, care atrage inadmisibilitatea recursului în cadrul căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate (cu privire la această dispoziție legislativă instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale), iar, pe de altă parte, dispoziții legislative substanțiale și procedurale interesând soluționarea pe fond a litigiului (cu privire la aceste dispoziții legislative instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale).

Recurentul a constatat că recursul său din acțiunea în cadrul căreia a ridicat excepția de neconstituționalitate a fost respins ca inadmisibil, deci instanța nu a ajuns la judecarea pe fond a acestuia și a presupus că, din acest motiv, instanța a apreciat că numai dispoziția legislativă în temeiul căreia a respins recursul ca inadmisibil (privind caracterul definitiv al sentinței recurate) are legătură cu cauza, deoarece nu a trecut de faza admisibilității recursului și nu a ajuns să cerceteze fondul recursului (iar celelalte dispoziții legislative criticate aveau legătură cu soluționarea pe fond a recursului în cauza unde a fost ridicată excepția de neconstituționalitate).

A susținut că, procedând astfel, instanța a interpretat, a aplicat greșit și a încălcat legea, deoarece condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale nu pot fi interpretate izolat, ci sistematic. Astfel, distinct de condiția de admisibilitate ca excepția de neconstituționalitate să vizeze dispoziții care au legătură cu soluționarea cauzei, art. 29 din Legea nr. 47/1992 instituie și o altă condiție de admisibilitate, și anume ca excepția de neconstituționalitate să fie ridicată în cursul unui proces judiciar, precizând expres că ea se poate ridica în orice fază a acestuia. Din interpretarea sistematică a acestor două condiții de admisibilitate rezultă că dispoziția legală criticată prin excepția de neconstituționalitate trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei într-o fază procesuală, dar cu privire la întreaga fază procesuală, iar nu doar la o chestiune privită izolat.

Or, în concret, faza procesuală în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate este recursul, iar toate dispozițiile legale criticate aveau evident legătură cu soluționarea acestuia, fie sub aspectul admisibilității, fie pe fond. Faza procesuală a recursului este unică și legătura dispozițiilor legale criticate există raportat la soluționarea recursului, indiferent că este vorba de soluționarea recursului din perspectiva admisibilității ori pe fond. Faptul că instanța a respins recursul ca inadmisibil nu înseamnă că dispozițiile legale criticate care vizau fondul recursului nu aveau legătură cu această fază procesuală, privită în integralitatea sa.

Prin urmare, și dispozițiile legale criticate, aplicabile pentru fondul recursului, au legătură cu soluționarea fazei recursului (în procesul unde a fost ridicată excepția de neconstituționalitate), privită ca o fază procesuală unică, deci excepția de neconstituționalitate îndeplinește această condiție de admisibilitate și pentru normele legislative pentru care instanța a refuzat sesizarea Curții Constituționale.

Recurentul solicită deci admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată de el în cursul procesului judiciar și cu privire la celelalte dispoziții legislative.

III. Analiza motivelor de casare. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În cadrul Dosarului nr. x/3/2013 al cărui obiect este anularea Ordinului nr. 367/P/07.06.2013 al Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, reclamantul A. a invocat, în calea de atac a recursului, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. d) și art. 32 alin. (7) fraza finală din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei român, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 12, art. 13, art. 14, art. 16, art. 20, art. 22, art. 293, art. 297 și art. 298 C. proc. civ., republicat, și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Prin hotărârea recurată, instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale numai cu privire la dispozițiile art. 32 alin. (7) fraza finală din Legea nr. 21/1991 și a respins în rest cererea cu privire la restul dispozițiilor legislative.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești (…) privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

În sensul dispozițiilor art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992, curtea de apel s-a pronunțat cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, analizând îndeplinirea condiției prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol - referitoare la legătura dintre excepția de neconstituționalitate invocată și soluționarea cauzei - astfel că, în mod neîntemeiat susține recurentul că instanța s-ar fi pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate depășind atribuțiile puterii judecătorești și fără constata că dispozițiile legale criticate care vizau fondul recursului nu aveau legătură cu această fază procesuală, privită în integralitatea sa.

Susținerile recurentului subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi primite, instanța de fond reținând în mod just faptul că dispozițiile art. 25 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 21/1991 a cetățeniei român, republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 12, art. 13, art. 14, art. 16, art. 20, art. 22, art. 293, art. 297 și art. 298 C. proc. civ., republicat, și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cererii, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind legala sesizare a Curții Constituționale, nu au legătură și nu sunt utile în soluționarea excepției de inadmisibilitate a recursului și a cauzei pe fond.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale respectă dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, astfel că sunt neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de recurent, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 4938 din 24 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește modul de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2017.