ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1587/2021

Ședința publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016 la data de 18.04.2016 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, a formulat contestație împotriva Ordinului nr. 180/P/21.03.2016 de respingere a cetățeniei române solicitând anularea ordinului de respingere a cetățeniei române nr. 180/P/21.03.2016 și a Raportului și Avizului Comisiei pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie; constatarea existenței dreptului reclamantului de a i se aproba solicitarea de cetățenie română în baza din Legii nr. 21/1991, obligarea pârâților să soluționeze dosarul de cetățenie în sensul emiterii de către Autoritatea Națională pentru Cetățenie, prin Comisia pentru Cetățenie, a unui Raport favorabil acordării cetățeniei române reclamantului și a Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie să emită ordinul de acordare a cetățeniei române reclamantului, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și obligarea pârâtului să execute hotărârea judecătorească sub sancțiunea unei penalități de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Prin sentința civilă nr. 6343 pronunțată la 07.11.2016, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016 a respins acțiunea formulată pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale Pentru Cetățenie, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 6343 pronunțată la 07 noiembrie 2016 de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Intimata Autoritatea Națională pentru Cetățenie a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului și prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca tardiv formulat, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

La data de 24 aprilie 2017 a fost înregistrată cererea recurentului de renunțare la judecată potrivit art. 406 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1923 pronunțată în data de 27 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 6343 pronunțată în data de 07 noiembrie 2016pronunțate de către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații-pârâți Autoritatea Națională pentru Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, ambii cu sediul în București, ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei civile nr. 1923 pronunțată la 27 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. care, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile, să se ia act de renunțarea la judecată formulată și, rejudecând cauza să se anuleze în tot sentința pronunțată de instanța de fond.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A., este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că hotărârea recurată, decizia civilă nr. 1923 pronunțată în data de 27 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, este definitivă, fiind pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 6343 pronunțată în data de 07 noiembrie 2016 pronunțate de către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În prezenta cauză, recurentul a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..

Înalta Curte mai constată că recurentul-reclamant a formulat, din nou calea de atac a recursului împotriva unei decizii definitive pronunțată de o instanță de recurs și în dispozitivul căreia se menționa cu claritate caracterul definitiv al acesteia.

Având în vedere exercitarea căii de atac inadmisibile, aspect de natură a contura reaua-credință a recurentului în exercitarea dreptului prevăzut de art. 483 și urm din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că în speță sunt incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

Potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.,:

"(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va dispune anularea recursului ca inadmisibil și, totodată, va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. și va aplica recurentului A. amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 1923 din 27 aprilie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Aplică recurentului A. amendă judiciară în cuantum de 500 RON, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Definitivă.

Cu drept de reexaminare asupra măsurii amenzii judiciare în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2021.