ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5788/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra acțiunii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la data de 20.12.2020, petenta A., a formulat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, cerere având ca obiect obligarea la soluționarea cererii de acordare a cetățeniei române.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie au formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat, excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei, excepția netimbrării cererii și excepția litispendeței, aceeași cerere formând obiectul dosarului nr. x/2020 înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, cu termen de judecată stabilit la data de 14.04.2021.

Examinând excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și justiție, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 131, art. 132 și art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază, raportat la dispozițiile procedurale incidente, că este întemeiată și o va admite pentru argumentele expuse în continuare.

Înalta Curte reține că prin cererea formulată, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, obligarea la soluționarea cererii de acordare a cetățeniei române.

Raportat la obiectul cauzei, Înalta Curte constată că sunt incidente dispozițiile art. 97 din C. proc. civ., care reglementează competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: 1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept; 4. orice alte cereri date prin lege în competența sa".

Cererea de chemare în judecată nu constituie recurs declarat împotriva hotărârilor curților de apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recurs în interesul legii sau cerere pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept. De asemenea, deși, potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 4 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă orice alte cereri date prin lege în competența sa, cererea de chemare în judecată formulată în cauză nu constituie o cerere dată prin lege în competența sa.

În raport de temeiul juridic al acțiunii și obiectul acesteia, sunt incidente dispozițiile art. 37

1

din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, care prevăd că "Litigiile privind actele administrative, emise sau adoptate în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, altele decât cele prevăzute de art. 19 alin. (4), art. 31 alin. (6) și art. 32 alin. (7), precum și litigiile privind refuzul nejustificat al emiterii acestor acte sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Hotărârea pronunțată de tribunal poate fi atacată cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel."

Totodată, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 21 și art. 23 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care stabilesc sfera cauzelor ce revin în competența de soluționare a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Din cuprinsul acestor texte de lege rezultă că secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție deține o competență legală circumscrisă, majoritar, soluționării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale, iar în prezenta cauză nu este incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute de lege, care stabilesc competența materială în primă instanță în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În raport cu obiectul cauzei deduse judecății, Înalta Curte constatând că în cauză sunt incidente prevederile art. 37

1

din Legea cetățeniei române nr. 21/1991, în conformitate cu care "Litigiile privind actele administrative, emise sau adoptate în aplicarea dispozițiilor prezentei legi, altele decât cele prevăzute de art. 19 alin. (4), art. 31 alin. (6) și art. 32 alin. (7), precum și litigiile privind refuzul nejustificat al emiterii acestor acte sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului", va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casației și Justiție.

Declină cererea formulată de reclamanta A., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.