ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 711/2017

Decizia

nr. 711/2017

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2652 din 14 noiembrie 2013, Tribunalul Covasna a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a SC A. SA

și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA prin administrator special SC B. SA împotriva pârâtelor SC C. SRL și SC D. SRL

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel SC B. SA, ce a fost respins prin Decizia civila nr. 721 din 22 octombrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civila și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin Decizia civilă nr. 445 din 13 februarie 2015 a înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SA prin Administrator Special SC B. SA împotriva Deciziei nr. 721 din 22 octombrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Instanța a reținut, în sinteză, că persoanele juridice supuse înregistrării, cum sunt societățile comerciale, dobândesc capacitate de folosință de la data realizării acestei operații și încetează de-a avea ființă prin comasare, divizare sau dizolvare, iar dizolvarea și radierea SC A. SA din Registrul Comerțului, au fost dispuse ea urmare a închiderii procedurii falimentului, în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, prin sentința civilă nr. 347 din 6 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj.

Cum radierea din registrul comerțului marchează chiar sfârșitul calității de persoană juridică a unei societăți comerciale și cum, în prezent, SC A. SA este radiată din Registrul Comerțului, instanța a concluzionat că acesteia i-a încetat capacitatea de folosință, situație în care nu mai poate avea nici aptitudinea de a fi titulară de drepturi și obligații pe plan procesual.

Totodată, s-a reținut că acționarii societății radiate nu sunt succesorii de drept ai SC A. SA și că nu a operat transmiterea calității procesuale.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta, la data de 1 februarie 2016, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.,

în sinteză, invocând faptul că atât Curtea de Apei Ploiești, prin Decizia nr. 13 din 18 ianuarie 2016, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 3361 din 30 octombrie 2014, au statuat cu autoritate de lucru judecat calitatea și capacitatea procesuală a acționarilor, de succesori în drepturi ai societății dizolvate, respectiv calitatea Asociației pentru Salvarea Patrimoniului SC A. SA de reprezentant al acționarilor societății dizolvate.

Prin încheiere din data de 29 martie 2016, judecata cauzei a fost suspendată, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deoarece niciuna dintre părți, deși legal citată, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a cerut judecarea cauzei în lipsă.

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe roi, din oficiu, la data de 4 aprilie 2017, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același cod.

Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.

Ca atare, perimarea apare ca o sancțiune determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac.

În speță, din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de Ia 29 martie 2016, data suspendării cauzei, nemaifiind întocmit niciun act de procedură, motiv pentru care sunt îndeplinite condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea procesului.

În consecință, se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SA prin administrator special SC B. SA fiind perimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SA, prin administrator special SC B. SA împotriva Deciziei nr. 445 din 13 februarie 2015 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 mai 2017.