ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2256/2016

HOTĂRÂRE

17.11.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2256/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 2256/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 București la data de 17.12.2015, reclamanta A., a formulat cerere în tăgada paternității minorului B., născut la data de 23.06.2001, față de pârâtul C., a solicitat să se constate că tatăl biologic al minorului este pârâtul D. (soț), să se dispună ca minorul să poarte numele tatălui biologic.

Judecătoria sectorului 5 București a pronunțat sentința civilă nr. 4967 din 24 iunie 2016, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că obiectul principal al cererii de chemare în judecată este tăgadă paternitate, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece acest text are în vedere situația în care capătul principal de cerere constă în stabilirea filiației. Cum din fișa DEPABD și referatul de anchetă socială reiese că pârâtul locuiește în sat Fundeni, comuna Gura Vitioarei, jud. Prahova, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 București și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, în a cărei rază teritorială își are domiciliul pârâtul.

Prin sentința civilă nr. 1239 din 21.09.2016, Judecătoria Vălenii de Munte a admis excepția necompetenței teritoriaie a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, indiferent ce dispoziții s-ar considera aplicabile (art. 114, art. 113 sau art. 112 coroborat cu art. 107 C. proc. civ.), Judecătoria Vălenii de Munte nu este competentă să judece prezenta cauza, domiciliul minorului fiind în circumscripția teritorială a Judecătoriei sectorului 5 București, la fel și domiciliul pârâtului D. și al reclamantei A.

Examinând conflictul de competență, ivii între cele două instanțe, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării cauzei revine Judecătoriei sectorului 5 București, pentru considerentele ce succed:

Cu titlu preliminar, instanța constată că, în soluționarea cererii de chemare în judecată va trebui analizată prioritar cererea de tăgadă a paternității minorului, urmând ca, subsecvent, să se stabilească o nouă paternitate a acestuia, în contradictoriu cu prezumtivul tată.

Acțiunea care are ca obiect răsturnarea prezumției de paternitate se numește acțiune în tăgada paternității. Această acțiune se înscrie în categoria acțiunilor contestatare de stat, deoarece în cazul judecării se urmărește să se stabilească că nu există raportul de filiație între tatăl prezumat de lege și copil.

În ceea ce privește petitul principal, de tăgadă a paternității, dispozițiile art. 114 C. proc. civ. prevăd că „dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Totodată, se reține că art. 76 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 stipulează că până la organizarea instanțelor de tutelă și de familie, judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având competența stabilită potrivit C. civ. și C. proc. civ.

Problema supusă dezbaterii în speță este incidența prevederilor art. 114 alin. (1) C. proc. civ., respectiv a se determina dacă cererea de chemare în judecată reprezintă o acțiune privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie, iar de C. proc. civ. în competența teritorială a instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Sub acest aspect, se reține că potrivit art. 105 C. civ., sunt supuși unor măsuri speciale de ocrotire minorii și cei care, deși capabili, din cauza bătrâneții, a bolii sau a altor motive prevăzute de lege nu pot să își administreze bunurile și nici să își apere interesele în condiții corespunzătoare.

Așadar, prin lege, minorii sunt prezumați a fi persoane care necesită măsuri speciale de ocrotire, iar prin dispozițiile art. 106 C. civ. se detaliază modul în care se exercită ocrotirea asupra minorilor și majorilor. Astfel, potrivit alin. (1) „Ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege”, în timp ce, conform alin. (2) al aceluiași articol „Ocrotirea majorului are loc prin punerea sub interdicție judecătorească sau prin instituirea curatelei, în condițiile prevăzute de prezentul cod”.

Coroborând dispozițiile legale menționate eu cele cuprinse în art. 483 C. civ., rezultă cu evidență că în sfera acțiunilor privind ocrotirea persoanei fizice date în competența instanței de tutelă și de familie și care sunt reglementate din punct de vedere al competenței teritoriale prin dispozițiile art. 114 alin. (1) C proc. civ, intră și cererea ce face obiectul prezentului dosar.

Cum în speță persoana ocrotită, respectiv minorul B. locuiește la mama sa, A., reclamanta din dosar, în municipiul București, sector 5, astfel cum rezultă din referatul de anchetă socială, reținând incidența art. 114 alin. (1) C. proc. civ., norma specială care instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la norma generală reglementată de art. 107 din cod, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 București.