ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2302/2016

HOTĂRÂRE

23.11.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2302/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia

nr. 2302/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 16 aprilie 2015, A. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA și prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași și cu Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea parțială a H.G. nr. 620 din 14 august 2013 (prin care a fost modificată Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1638/2004) - în ceea ce privește mențiunile referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului de la pct. 2, 228, 230, 231, 232, 242, 246 și 247 din Anexa nr. 3 la H.G. nr. 620/2013 și modificarea parțială a deciziei de expropriere nr. 73 din 14 ianuarie 2014 și Anexă, în ceea ce privește mențiunile referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate reclamantului de la pct. 2, 228, 230, 231, 232, 242, 246 și 247, în sensul majorării despăgubirilor stabilite pentru imobilele prevăzute la pct. 2, 228, 230, 231, 232, 242, 246 și 247 cu suma de 1.768.854,11 lei (urmând ca valoarea totală a despăgubirilor să fie de 2.159.606,91 lei), după cum a specificat pentru fiecare imobil.

Prin sentința nr. 1033 din 18 septembrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale în cauza având ca obiect expropriere. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Pornind de la dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, la care face trimitere art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, instanța a reținut, în esență, că prin lege s-a instituit, în cazul exproprierilor pentru utilitate publică, o competență teritorială exclusivă în favoarea tribunalului de la locul situării imobilului.

Prin sentința nr. 572 din 20 mai 2016, Tribunalul Bacău, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A dispus suspendarea judecății în temeiul art. 134 C. proc. civ. A trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționarea conflictului de competență ivit.

Tribunalul a reținut că dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 sunt aplicabile în ceea ce privește stabilirea despăgubirii, referitor la competență, art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 stipulând că atare acțiuni sunt de competența instanțelor de drept comun.

Prin urmare, instanța a constatat incidența prevederilor art. 107 și 111 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 130 alin. (3) din cod, motiv pentru care a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, în considerarea argumentelor ce succed:

În cauză, reclamantul a solicitat modificarea parțială a hotărârii nr. 620/2013 și a deciziei de expropriere nr. 73/2014, în ceea ce privește mențiunile referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate, în sensul majorării valorii acestora.

Ca atare, devin incidente în speță dispozițiile speciale privitoare la expropriere, respectiv cele cuprinse în Legea nr. 33/1994 și Legea nr. 255/2010, aplicabile în stabilirea competenței materiale și teritoriale a cauzei, instanța fiind ținută de cadrul procesual stabilit de reclamant, care include și obiectul și temeiul juridic invocat în cerere, în aplicarea principiului disponibilității.

Potrivit art. 22 din Legea nr. 255/2010, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, acțiunea soluționându-se potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Se observă că art. 21 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, la care face trimitere art. 22 mai sus redat, stipulează în sensul conform căruia soluționarea cererilor de expropriere este de competența tribunalului județean sau a Tribunalului București în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

Prin urmare, pentru astfel de acțiuni, legiuitorul a instituit o competență teritorială în favoarea tribunalului de la locul situării imobilului.

În ceea ce privește art. 23 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, acesta face referire la instanțele de drept comun în materie de expropriere (determinată, cum s-a arătat, conform art. 21 din Legea nr. 33/1994) și nu la instanțele de drept comun în materia cererilor patrimoniale, indiferent de izvorul dreptului de despăgubire pretins, pentru a se determina competența teritorială prin aplicarea regulii generale prevăzute de art. 107 C. proc. civ., cum a apreciat ultima instanță care s-a dezînvestit.

În consecință, raportat la limitele judecății, determinate de obiectul cererii de chemare în judecată și de cauza pretențiilor și cum în cauză, imobilele sunt situate în județul Bacău, prin prezentul regulator se va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.