ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1531/2017

Decizia nr. 1531/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. au solicitat în contradictoriu cu pârâta S. SA obligarea acesteia la plata sumei de 900.000 euro reprezentând contravaloare daune morale pentru suferințele încercate de reclamanți urmare a decesului rudelor lor apropiate într-un accident rutier.

Tribunalul Specializat Ciuj, prin sentința nr. 3258 pronunțată în data de 9 decembrie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta S. SA ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis în paite acțiunea față de pârâta Ș. SA și a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 20.000 lei către reclamanta A., a sumei de 13.000 lei, fiecare, către reclamanții D. și B., a sumei de 1.000 lei, fiecare, căîre restul reclamanților, sume acordate cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții. Prin cererea de apel reclamanții au solicitat modificarea instanței de fond în sensul majorării cuantumului daunelor morale.

Curtea de Apei Cluj, secția a II-a civilă, a admis apelul declarat de reclamanți, a schimbat în parte hotărârea primei instanțe în sensul în care a obligat pârâta Ș. SA la plata sumei de 30.000 euro către reclamanta A., 35.000 euro, fiecare, către reclamanții D. și B., 30.000 lei, fiecare, către restul reclamanților, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta Ș. SA. Prin cererea de recurs, pârâta a solicitat modificarea deciziei recurate în sensul diminuării daunelor morale acordate reclamanților.

La data de 5 mai 2016, recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 9, care a dispus efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., precum și întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 decembrie 2016, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta SC Ș. SA împotriva deciziei nr. 291 din 10 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, și a fixat termen de judecată pe fond, la data 17 ianuarie 2017, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 17 ianuarie 2017, Înalta Curte a suspendat judecarea recursului, conform prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

La termenul din data de 10 octombrie 2017, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, în vederea discutării perimării cererii de recurs, având în vedere că termenul de perimare, calculat conform art. 181 alin. (3) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 17 iulie 2017.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni”.

Conform art. 420 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, părțile, deși legai citate, nu s-au prezentat în instanță Ia termenul din data de 17 ianuarie 2017, stabilit pentru soluționarea recursului și, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea pricinii, constatându-se că niciuna dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.

În raport de considerentele reținute, având în vedere că au trecut mai mult de 6 luni de la data suspendării judecății pricinii și că, în această perioadă, nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare și actul de procedură nu trebuia efectuat din oficiu, potrivit art. 416 alin. (3) teza I C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta SC Ș.SA împotriva deciziei nr. 291 din data de 10 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a lI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2017.