ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1160/2017

Decizia nr. 1160/2017

Deliberând asupra contestației de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 193/F din 20 octombrie 2017, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de condamnatul A. privind sentința penală nr. 127/F din data de 05 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere că prin contestația la executare formulată, condamnatul A. a arătat că au fost contopite în mod greșit pedepsele cu închisoarea care i-au fost aplicate prin sentința penală nr. 127/F din data de 05 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, atașându-se la dosar și copia Mandatului de Executare a Pedepsei Închisorii nr. 188 din 18 septembrie 2014 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Prin sentința penală nr. 1822/F din data de 19 septembrie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2017, Tribunalul București a apreciat că se invocă o împiedicare la executare, aspect ce implică, în raport cu dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C. proc. pen. competența materială a instanței care a pronunțat hotărârea ce se execută, respectiv Curtea de Apel București.

Față de aceste considerente, în baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen. s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București.

În baza art. 50 C. proc. pen. coroborat cu art. 598 C. proc. pen. s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr. x/2/2017, la data de 29 septembrie 2017.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate, dar și din oficiu, Curtea a constatat că potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în patru cazuri expres și limitativ prevăzute de legiuitor, iar motivul invocat de condamnat nu se regăsește printre acestea. Condamnatul a invocat în motivarea contestației împrejurarea că nu au fost contopite corect pedepsele aplicate acestuia, prin sentința penală nr. 127/F din data de 05 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Curtea a constatat, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, că sentința penală cu nr. 127 din 05 martie 2014 a Curții de Apel București, având ca obiect contopirea pedepselor aplicate definitiv condamnatului A., a rămas definitivă la data de 17 septembrie 2014, condamnatul formulând calea de atac a contestației, care a fost soluționată prin Decizia penală nr. 2579 din 17 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa fiind, s-a constatat că sentința penală beneficiază de autoritate de lucru judecat, modalitatea în care instanța a procedat la contopirea pedepselor fiind verificată, atât în fondul cauzei, cât și în calea ordinară de atac.

Curtea a precizat că nu poate proceda, în cadrul unei contestații la executare, la rejudecarea cererii de contopire, așa cum solicită, practic, petentul, deoarece contopirea pedepselor a fost deja efectuată definitiv prin sentința penală nr. 127/F din data de 05 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul A., solicitând admiterea cererii sale astfel cum a fost formulată și contopirea în mod corect a pedepselor aplicate.

Examinând hotărârea contestată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că este nefondată contestația, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Normele procedurale mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Prin cererea adresată Curții de Apel București, contestatorul A. a solicitat să se efectueze o contopire corectă a pedepselor care i-au fost aplicate prin sentința penală nr. 127 din 05 martie 2014 a Curții de Apel București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2579 din 17 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Verificând actele și lucrările dosarului, se constată că prin sentința penală nr. 127 din 05 martie 2014, Curtea de apel a admis cererea contestatorului A. și a contopit pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 344 din 13 august 2013 a Curții de apel București și sentința penală nr. 130 din 01 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilind că pedeapsa totală ce urmează a fi executată este de 16 ani și 10 luni închisoare.

Prin Decizia penală nr. 2579 din 17 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă contestația formulată de Ministerul Public, a fost desființată sentința penală nr. 127 din 05 martie 2014 și, în rejudecare, s-a stabilit o pedeapsă totală de executat de 17 ani închisoare.

Ca atare, asupra corectitudinii modalității în care instanța a procedat la contopirea pedepselor aplicate contestatorului, instanța de control judiciar s-a pronunțat deja printr-o hotărâre definitivă care se bucură de autoritate de lucru judecat, așa cum a arătat și prima instanță.

În mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă contestația la executare prin care se tinde a se soluționa o problemă de fond, rezolvată cu autoritate de lucru judecat, respectiv modalitatea de contopire a pedepselor aplicate contestatorului.

Noua cerere a contestatorului A. este întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., conform cărora contestația la executare se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Contestatorul nu a menționat care ar fi nelămurirea și nici în ce ar consta o eventuală împiedicare la executare, singurul motiv invocat fiind greșita contopire a pedepselor, or acest argument nu se circumscrie cazului prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Constatând, așadar, legalitatea și temeinicia sentinței penale nr. 193/F din 20 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge

ca nefondată contestația formulată de contestatorul A.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 193/F din 20 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2017.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 decembrie 2017.