ÎCCJ, Decizia nr. 81/2017

Decizia penală nr. 81/2017

Asupra contestației la executare de față;

Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 341 din 15 mai 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2013, în aplicarea art. 5 C. pen., între altele, în baza art. 13 din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C. pen. anterior, iar în baza art. 81 C. pen. anterior a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de încercare de 3 ani.

A pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. anterior și, în baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.

II. Împotriva sentinței penale anterior menționate au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., X., Y., W. și Z., precum și partea civilă AA.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, la data de 13 iulie 2015, sub nr. x/1/2013.

III. Prin Decizia penală nr. 114 din data de 22 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, a admis apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, de inculpatele W. și Z., precum și de partea civilă AA. împotriva Sentinței penale nr. 341 din 15 mai 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2013.

A desființat, în parte, sentința apelată și, rejudecând, între altele, cu privire la contestatorul condamnat A., a majorat pedeapsa principală aplicată acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., de la 1 an închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare.

A menținut modalitatea de executare a pedepsei și a majorat termenul de încercare de la 3 ani la 4 ani.

Totodată, între altele, a respins apelul declarat de inculpatul menționat.

IV. Cu privire la decizia penală anterior menționată, la data de 3 februarie 2017, a formulat contestație la executare condamnatul A., fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub numărul de dosar x/3/2017.

În susținerea contestației, au fost invocate dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., respectiv, pe de o parte, faptul că a fost pusă în executare o hotărâre care nu este definitivă, iar pe de altă parte, împrejurarea că acest aspect reprezintă o împiedicare la executarea deciziei contestate, cu referire la interdicțiile și decăderile menționate în dispozitiv.

V. Prin Sentința penală nr. 341 din data de 15 februarie 2017 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2017, Tribunalul București, secția I penală, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și, în baza art. 50 raportat la art. 598 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., a declinat soluționarea cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

VI. La data de 21 februarie 2017 cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub numărul de dosar x/3/2017, iar prin Sentința penală nr. 118 din data de 7 martie 2017 pronunțată în dosar, instanța a trimis contestația la executare, formulată de condamnatul A., la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această soluție, Secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a avut în vedere că, pe de o parte, contestatorul condamnat a precizat că nu mai susține cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, că în raport de singurul caz de contestație invocat de contestatorul condamnat, prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., în cauză, au devenit incidente prevederile art. 598 alin. (2) teza a II-a din același cod, care stabilesc că procedura contestației la executare trebuie exercitată la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, anume Completul de 5 judecători al instanței supreme.

VII. La data de 15 martie 2017 contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători, sub numărul de dosar x/1/2017.

Susținerile formulate, concluziile apărătorilor aleși ai contestatorului condamnat A., ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al contestatorului condamnat au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 10 aprilie 2017, ce face parte integrantă din prezenta decizie, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

VIII. Examinând contestația la executare formulată de condamnatul contestator prin prisma susținerilor invocate, în raport de prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție o constată ca fiind nefondată, pentru considerentele ce urmează:

Contestația la executare este un mijloc procesual prin care se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârilor penale definitive, în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și procesual penal care se referă la executarea unei hotărâri penale.

Astfel, acest mijloc procesual se exercită în vederea soluționării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., contestația contra executării unei hotărâri penale se poate face atunci când se ivește o împiedicare la executare cu privire la hotărârea care se execută.

În înțelesul textului menționat, există împiedicare la executarea unei hotărâri penale atunci când intervin cauze legale care opresc executare, cum ar fi, de exemplu, împrejurarea că, deși executarea hotărârii a fost suspendată într-o cale de atac extraordinară sau în alt caz de suspendare legală, persoana condamnată este privată de libertate în executarea unei pedepse legal suspendată.

În cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., pe calea contestației la executare, dacă există vreo împiedicare la executarea unei hotărâri penale, instanța va anula formele de executare.

În speță, Completul de 5 judecători constată că, contestatorul condamnat a invocat în mod formal, drept temei juridic al prezentei cereri, cazul de contestație prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., întrucât, în realitate, motivele de fapt susținute nu se circumscriu ipotezei prevăzute de textul de lege arătat, neconstituind o cauză legală aptă de a opri executarea deciziei contestate, critica susținută de contestator privind redactarea nediferențiată a textului art. 406 alin. (4) C. proc. pen., care nu face distincție între caracterul relativ sau absolut, permanent sau temporar a împiedicării membrului completului de judecată de a semna hotărârea judecătorească pronunțată.

Astfel, contestatorul condamnat susține că, ulterior ieșirii la pensie a doi dintre membrii Completului de 5 Judecători care a pronunțat hotărârea contestată, aceasta nu mai putea fi motivată, deoarece nu mai reprezintă punctul de vedere exprimat de judecătorii care au deliberat, la data de 22 aprilie 2016, în vederea luării deciziei.

În conformitate cu dispozițiile art. 393 alin. (1) C. proc. pen., obiectul deliberării îl constituie chestiunile de fapt și apoi chestiunile de drept, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că deliberarea poartă asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului, asupra stabilirii pedepsei, asupra stabilirii măsurii educative ori măsurii de siguranță, dacă este cazul să fie luată, precum și asupra deducerii duratei măsurilor preventive privative de libertate și a internării medicale.

Rezultatul deliberării se consemnează într-o minută, care are conținutul prevăzut pentru dispozitivul hotărârii și se semnează de toți membrii completului de judecată, în conformitate cu prevederile art. 400 C. proc. pen.

Minuta Deciziei nr. 114 din data de 22 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, fiind semnată de către toți membrii completului, reprezintă rezultatul procesului de deliberare și a acordului unanim al judecătorilor cu privire la conținutul dispozitivului, argumentele de fapt și drept ce au stat la baza pronunțării deciziei.

Instanța notează că, în conformitate cu art. 552 alin. (1) C. proc. pen., hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării (în speță, la data de 22 aprilie 2016, când s-a pronunțat Decizia nr. 114 a Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/1/2015), moment de la care devine executorie și dobândește autoritate de lucru judecat.

Ca atare, nu are aptitudinea de a constitui un impediment la executare împrejurarea că hotărârea motivată nu a fost semnată de doi dintre judecătorii care compuneau Completul de 5 judecători, ca urmare a pensionării acestora, existența și semnarea minutei constituind acordul membrilor completului de judecată cu privire la soluția pronunțată, considerentele ce o justifică și raționamentul logico-juridic ce au fundamentat această soluție.

Întrucât apărătorii contestatorului condamnat au invocat, în legătură cu decizia contestată, fie inexistența, fie nulitatea acesteia, Completul de 5 judecători consideră necesar a preciza că, în cauză, nu poate exista o similitudine cu situația în care o hotărâre judecătorească ar fi semnată doar de o parte dintre judecătorii care au pronunțat-o, deși nu exista un caz de împiedicare de a semna sau ar fi semnată, fără drept, de alți judecători decât cei care au participat la deliberarea cauzei.

Referitor la dispozițiile art. 406 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., Completul de 5 judecători apreciază că nu este susținută de argumente de text juridic interpretarea dată acestei norme de apărătorii aleși ai contestatorului condamnat, care au susținut că posibilitatea semnării hotărârii judecătorești de către președintele completului sau președintele instanței, după caz, este aplicabilă exclusiv în cazul existenței unei imposibilități temporare, cum ar fi lipsa magistratului din instanță datorată efectuării concediului de odihnă sau plecării în delegații, precum și altor asemenea împrejurări.

Cum textul art. 404 alin. (4) C. proc. pen. nu distinge între motivele care conduc la împiedicarea vreunuia dintre membrii completului de judecată de a semna hotărârea redactată, contrar opiniei contestatorului condamnat, procedura prescrisă de această normă de drept se aplică pentru rezolvarea tuturor situațiilor de împiedicare a semnării hotărârilor judecătorești, potrivit principiilor de interpretare juridică "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" și "actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat".

Cu referire la Punctul de vedere nr. 21317/1154/2011 al Direcției de legislație, documentare și contencios din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, a cărui aplicare la situația concretă a cauzei a solicitat-o contestatorul condamnat, Completul de 5 judecători constată că, potrivit primului paragraf din acest document, întreaga analiză expusă în această opinie legală se referă strict la situația completelor necolegiale, în legătură cu activitatea cărora a fost exprimată temerea că dispariția judecătorului unic care a pronunțat hotărârea judecătorească, înainte de finalizarea acesteia (datorată decesului sau unei boli foarte grave ce nu mai permite exercitarea atribuțiilor de serviciu) poate determina dificultăți reale în activitatea instanțelor, în absența unor norme legale specifice.

Prin urmare, Completul de 5 judecători subliniază, pe de o parte, că analiza realizată în cuprinsul Punctului de vedere anterior menționat nu a fost preluată în legislație, neavând valoare obligatorie, iar pe de altă parte, opinia exprimată de acest document nu este aplicabilă situațiilor completelor colegiale (cum este cazul Completului de 5 judecători).

În speță, s-a făcut aplicarea textului art. 406 alin. (4) teza a II-a C. proc. pen., expres prevăzut de Codul de procedură penală pentru situația particulară a unei împiedicări obiective de semnare a deciziei motivate de către unul sau unii dintre membrii completului de judecată care a pronunțat soluția în cauză.

Urmare aplicării întocmai a procedurii prevăzute de norma legală anterior menționată, hotărârea motivată a fost semnată, pentru magistrații pensionați (între care Președintele Completului de 5 judecători), de către Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Nu în ultimul rând, se apreciază că împrejurarea invocată de contestatorul condamnat în susținerea cererii formulate, referitoare la faptul că pe ultima pagină din hotărârea contestată nu au fost menționate numele redactorului și data redactării, nu este aptă, potrivit legii, de a atrage inexistența sau nulitatea hotărârii, datele la care se referă contestatorul condamnat având caracter pur administrativ.

Pentru considerentele ce preced, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 114 din data de 22 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2015.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obligă contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 114 din data de 22 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/1/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2017.

Procesat de GGC - GV