ÎCCJ, Decizia nr. 38/2017

Decizia penală nr. 38/2017 Asupra contestației de față, În baza actelor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 1173/A din data de 19 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din data de 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că prin cererea adresată Curții de Apel București la data de 30 iunie 2016, condamnatul A. a formulat contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 1207 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/3/2005, solicitând admiterea acesteia, desființarea pct. III alin. (1) al deciziei, numai cu privire la dispozițiile date de instanță referitor la dispoziția de confiscare a sumei de 293.030,16 euro, echivalent în lei la data plății. În motivarea contestației, condamnatul a susținut că decizia penală contestată a fost dată cu interpretarea greșită a legii și cu încălcarea drepturilor sale procesuale.

În drept, condamnatul a invocat dispozițiile art. 598 lit. c) teza finală C. proc. pen., art. 21 alin. (1) și 3, art. 44 și art. 129 din Constituția României, art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Analizând contestația la executare formulată, Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut că potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen., se poate face contestație împotriva executării hotărârii, în cazul în care se ivește vreo împiedicare la executare.

Cu privire la dispoziția de confiscare a sumei de 293.030,16 euro de la inculpatul A., cuprinsă în dispozitivul Deciziei penale nr. 1207 din data de 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/3/2005, instanța a apreciat că, în cauză, condamnatul nu se află în situația unei împiedicări la executare, întrucât acesta doar critică temeinicia acestei dispoziții, aspect care nu poate face obiectul unei contestații la executare. S-a mai arătat că decizia penală a cărei executare se contestă este definitivă, fiind intrată în puterea lucrului judecat.

Împotriva Deciziei penale nr. 1173/A din data de 19 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, a formulat contestație condamnatul A., care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu numărul x/2/2016 Prin Decizia penală nr. 1461 din 23 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1173/A din data de 19 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța care a soluționat contestația formulată de condamnat a reținut că în cauză, contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva unei decizii definitive, pronunțată de Curtea de Apel București, ca instanță de apel.

A considerat că, în aceste condiții, contestatorul A. nu mai are posibilitatea exercitării unei căi de atac, întrucât hotărârea pronunțată în soluționarea contestației la executare este una definitivă, la fel ca și decizia împotriva căreia s-a formulat contestația. Împotriva Deciziei penale nr. 1461 din 23 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2/2016, a formulat, în temeiul art. 425 1 C. proc. pen., o nouă contestație condamnatul A., susținând motivele precizate în partea introductivă a acestei hotărâri, la care instanța face trimitere, fără a le relua. Examinând calea de atac declarată de contestator împotriva deciziei atacate, atât prin prisma motivelor invocate de acesta, cât și din oficiu, conform prevederilor art. 425 1 C. proc.

pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată contestația ca fiind inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În prezenta cauză, instanța este învestită cu o contestație, formulată de condamnatul A. în baza art. 425 1 C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive (dosar contestație). Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Prin urmare, în cauză este incident textul art. 129 din Constituția Românie, care prevede că "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", text care se aplică prin coroborare cu principiul liberului acces la justiție, statuat în art. 21 din legea fundamentală și cu exigențele impuse de art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, invocat și de către condamnat. Conform textului art. 425 1 C. proc. pen., indicat de condamnat ca temei al prezentei căi de atac, contestația se poate exercita numai atunci când legea o prevede în mod expres. Or, această cale de atac nu este prevăzută a putea fi exercitată împotriva hotărârilor definitive, cum este cea atacată în prezenta cauză.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen., invocate de contestator, sunt incidente în ipoteza în care hotărârea în materia executării a fost pronunțată în primă instanță. Or, Decizia penală nr. 1173/A din 19 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București fiind definitivă - întrucât Decizia penală nr. 1207/14 octombrie 2014 a Curții de Apel București împotriva căreia s-a formulat contestație era definitivă, fiind pronunțată în apel - în mod corect instanța de fond a concluzionat în sensul respingerii ca inadmisibilă a căii de atac formulate de condamnat.

Pentru considerentele ce preced, întrucât calea de atac formulată privește o hotărâre nesusceptibilă de reformare prin promovarea unei contestații întemeiate pe dispozițiile art. 425 1 C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de condamnat. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al condamnatului se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 1461 din 23 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2/2016. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru contestatorul condamnat A., în sumă de 40 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 februarie 2017. Procesat de GGC - CL