ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1461/2016

Decizia nr. 1461/2016

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1173/A din data de 19 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Deciziei penale nr. 1207/A din data de 14 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul condamnat a fost obligat la plata sumei de 260 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 272 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 35 RON, să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, la data de 30 iunie 2016 (data poștei) condamnatul A. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penale nr. 1207 din 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/3/2005, solicitând admiterea acesteia, desființarea punctului III alin. (1) al deciziei numai cu privire la dispozițiile date de instanță referitor la suma de 293.030,16 euro, echivalent în lei la data plății.

În motivarea contestației condamnatul a susținut că decizia penală contestată a fost dată cu interpretarea greșită a legii și cu încălcarea drepturilor sale procesuale, prin dispoziția de confiscare a sumei de 293.030,16 euro aflată în contul său personal.

În drept, condamnatul a invocat dispozițiile art. 598 lit. c) teza finală C. proc. pen., art. 21 alin. (1) și (3), art. 44 și art. 129 din Constituția României, art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând contestația la executare formulată, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut că potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen. se poate face contestație împotriva executării hotărârii în cazul în care se ivește vreo împiedicare la executare.

Curtea de Apel a reținut că, prin Decizia penală nr. 1207 din data de 14 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/3/2005, s-a dispus, printre altele, confiscarea sumei de 293.030,16 euro de la inculpatul A.

Cu privire la dispoziția de confiscare, Curtea de Apel a apreciat că, condamnatul nu se află în situația unei împiedicări la executare în ce privește dispoziția de confiscare a sumei de bani, practic acesta critică temeinicia acestei dispoziții care nu poate face obiectul contestației la executare, decizia penală fiind definitivă și intrată în puterea lucrului judecat.

Împotriva Deciziei penale nr. 1173/A din data de 19 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, condamnatul A. a formulat contestația de față.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1173/A din data de 19 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție, statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv, exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală, admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Din analiza lucrărilor dosarului rezultă că, în cauză, contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva unei decizii definitive pronunțată de Curtea de Apel, ca instanță de apel.

În aceste condiții, contestatorul A. nu mai are posibilitatea exercitării unui căi de atac, întrucât hotărârea pronunțată în soluționarea contestației la executare este una definitivă, la fel ca și decizia împotriva căreia s-a formulat contestația.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de aceste considerente, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1173/A din data de 19 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția I Penală, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 35 RON, să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1173/A din data de 19 iulie 2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 35 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2016.

Procesat de GGC - LM