ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

07.09.2017

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizie nr. 289/A/2017

Asupra cauzei penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 423/A din 16 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția i penală, în baza art. 431 C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare promovată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 1588/A din 21 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/236/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a constatat următoarele:

La data de 14 decembrie 2016, condamnatul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1588 din 21 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/236/2016, fără a indica vreunul dintre motivele prevăzute de lege.

Cu ocazia dezbaterilor, petentul a invocat cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 lit. a), c) și d) C. proc. pen.

În susținerea contestației, condamnatul a precizat că hotărârea din apel a fost pronunțată de un alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond (art. 2 pct. 109 din O.U.G. nr. 18/2016); că în dosarul de apel în care a fost pronunțată hotărârea contestată, unul dintre judecătorii din apel, judecătorul B. a fost incompatibilă, în sensul că s-a pronunțat în Dosarul nr. x/236/2014 prin Încheierea nr. 751/CP respingând calea de atac formulată de petent și că în fața instanței de apel procedura de citare a fost nelegal îndeplinită cu numitul C.

S-a reținut astfel, că petentul a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 1588 din 21 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/236/2016, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul promovat în calitate de revizuent împotriva sentinței penale nr. 853 din 21 martie 2016 a Judecătoriei Giurgiu prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii penale din 29 mai 2014 prin care judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Giurgiu a respins, ca nefondată, plângerea acestuia împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penală, dispuse de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, în Dosarul nr. x/P/2012.

Analizând motivele de contestație în anulare formulate, în raport de dispozițiile art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat că acestea au fost invocate în mod formal.

Astfel, în cazul nelegalei citări a altei persoane cu interese contrarii, s-a arătat că doar persoana nelegal citată care a lipsit la judecarea apelului ar putea invoca acest motiv de contestație în anulare, nefiind posibil ca o altă parte, legal citată sau care a participat la judecarea apelului să exercite calea extraordinară de atac. În speță, s-a constatat că petentul A. (apelant în cauza a cărei anulare se cere) a fost prezent în fața Curții cu ocazia dezbaterilor în apel.

În ceea ce privește cazul prevăzut de art. 426 lit. c) C. proc. pen. - hotărârea a fost pronunțată de un alt complet decât cel care a participat la dezbateri, s-a constat faptul că acesta a fost invocat de petent în mod formal, în cauză neexistând o compunere diferită a completului în față căruia au fost angajate dezbaterile de cel care a soluționat cauza.

Referitor la faptul că unul dintre membrii completului s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, s-a constatat faptul că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 64 C. proc. pen., neexistând vreunul dintre cazurile de incompatibilitate instituite de norma procesual penală anterior menționată.

În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 431 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă contestația în anulare, iar în conformitate cu art. 274 C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 500 lei.

Împotriva

Deciziei penale nr. 423/A din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală

, a formulat apel contestatorul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 26 mai 2017.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază apelul declarat de contestatorul A., ca fiind inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Din

interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 C. proc. pen., rezultă că, atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu prevăzută de art. 431 C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse vreunei căi de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen. referitoare la calea de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Examinând

actele dosarului, Înalta Curte constată că numitul A. a declarat apel împotriva

Deciziei penale nr. 423/A din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală

, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnat împotriva Deciziei penale nr. 1588/A din 21 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/236/2016.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Declarând apel împotriva unei hotărâri definitive, contestatorul A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac ce nu întrunește cerințele textelor de lege menționate mai sus și, în consecință, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații: când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel și când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă și cazurile în care titularul dreptului de apel depășește limitele în care i se recunoaște dreptul său de apel, precum și cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeași parte o atacase anterior printr-un alt apel.

În speță, apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza a II - a C. proc. pen., va respinge,

ca inadmisibil, apelul declarat de

petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 423/A din 16 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.