ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 371/A/2016

Asupra apelului de față, în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 903/A din 31 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

în baza art. 431 C. proc. pen. rap. la art. 426 C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 530/A din 24 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosar nr. x/300/2013.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe contestator la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel,

instanța a reținut că prin cererea înregistrată la data de 06 aprilie 2016, petentul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 530/A din 24 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/300/2013 (nr. x/2015).

În motivarea contestației, petentul a arătat că în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale și totodată există și autoritate de lucru judecat, iar temeiul contestației îl reprezintă dispozițiile art. 426 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 530/A din 24 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/300/2013 (nr. x/2015)

sa reținut că în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 295/F din data de 29 mai 2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în Dosarul nr. x/300/2013.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de probațiune Ilfov a executării pedepsei principale rezultante de 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința apelată, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat, potrivit art. 92 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

-

să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

-

să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

-

să anunțe serviciului de probațiune, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

-

să comunice serviciului de probațiune schimbarea locului de muncă;

-

să comunice serviciului de probațiune informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei comunei Jilava sau al Primăriei com. Măgurele, astfel cum se va decide de către consilierul de probațiune, potrivit art. 404 alin. (2) C. proc. pen.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 C. pen. privitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), d) și k) C. pen. să se execute pe o perioadă de 1 an de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și k) C. pen. se va executa doar în cazul revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Instanța de apel a reținut că prin sentința penală nr. 295 din 29 mai 2015, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 272 alin. (1), (2) din V.C.P., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) din V.C.P. (șase infracțiuni) în infracțiunile prevăzute de art. 276 din N.C.P. (solicitare formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu în etapa Camerei preliminare).

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 272 alin. (1), (2) din V.C.P., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) din V.C.P. (șase infracțiuni) în infracțiunile prevăzute de art. 272

1

alin. (1), (2) din V.C.P., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) din V.C.P., art. 5 alin. (1) din N.C.P. (șase infracțiuni) (solicitare formulată de

reprezentantul Ministerului Public-Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 2 București).

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 272

1

alin. (1), (2) din V.C.P., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) din V.C.P. (șase infracțiuni) în infracțiunile prevăzute de art. 278 din N.C.P., art. 279 din N.C.P., art. 206 din N.C.P. (solicitare formulată de apărătorul persoanei vătămate B.).

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile prevăzute de art. 272 alin. (1), (2) din V.C.P., fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) din V.C.P., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) și b) din V.C.P. (șase infracțiuni) în infracțiunile prevăzute de art. 278 din N.C.P., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din N.C.P., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) din N.C.P., art. 5 alin. (1) din N.C.P. (șase infracțiuni).

1.

În temeiul art. 278 din N.C.P. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din N.C.P., art. 5 alin. (1) din N.C.P., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de încălcarea solemnității ședinței în formă continuată (persoană vătămată C.).

În temeiul art. 67 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P., pe o perioadă de 1 an, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în speță.

În temeiul art. 65 alin. (1) din N.C.P. cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P. de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în speță.

În temeiul art. 67 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P., pe o perioadă de 1 an, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în speță.

În temeiul art. 65 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P. de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate prin prezenta sentință.

În temeiul art. 67 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P., pe o perioadă de 1 an, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în speță.

În temeiul art. 65 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în speță.

În temeiul art. 67 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P., pe o perioadă de 1 an, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în speță.

În temeiul art. 65 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea, ca executată a pedepsei principale aplicate în speță.

În temeiul art. 67 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P., pe o perioadă de 1 an, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în speță.

În temeiul art. 65 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P. de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în speță.

În temeiul art. 67 alin. (1) din N.C.P., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P., pe o perioadă de 1 an, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în speță.

În temeiul art. 65 alin. (1) din N.C.P. cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în speță.

În temeiul art. 38 alin. (1) din N.C.P. - art. 39 alin. (1) lit. b) din N.C.P., au fost contopite pedepsele aplicate în speță - șase pedepse cu închisoarea de 3 luni - urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din restul pedepselor neexecutate - 5 luni închisoare, în final, inculpatul A., urmând să execute pedeapsa închisorii de 8 luni.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) din N.C.P., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P., pe o perioadă de 1 an, de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate prin prezenta sentință.

În temeiul art. 45 alin. (5) din N.C.P. raportat la art. 45 alin. (3) lit. b) din N.C.P., cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), k) din N.C.P., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate în speță.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act că persoanele vătămate B. (cu domiciliul ales la Judecătoria Cornetu-com. Cornetu, jud. Ilfov), E. (cu domiciliul ales la Judecătoria Cornetu-com. Cornetu, jud. Ilfov), H. (cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, sector 3) nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă G., împotriva inculpatului și, pe cale de consecință, s-a dispus obligarea inculpatului la plata, către această parte civilă, a sumei de 1 leu, cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. (cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu-com. Cornetu, jud.

Ilfov) împotriva inculpatului și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul la plata, către această parte civilă, a sumei de 1 leu, cu titlul de daune morale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă D. (cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu-com. Cornetu, jud. Ilfov) împotriva inculpatului și, pe cale de consecință, a fost obligat inculpatul la plata, către această parte civilă, a sumei de 1 leu, cu titlul de daune morale.

S-a luat act că prin încheierea dată în cauză la 17 aprilie 2014 s-au dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București-Oficii a sumei de 100 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, av. Vulvoi Patrice.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.600 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Judecătorul fondului a reținut, în esență, că inculpatul A. a folosit cuvinte jignitoare la adresa magistraților procurori și judecători în cuprinsul plângerilor formulate către Parchet sau către instanța de judecată.

Soluționând apelul declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 295 din 29 mai 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, instanța de apel, respectiv Curtea de Apel București, secția I penală, a reținut că inculpatul se face vinovat de faptele pentru care a fost condamnat de prima instanță, dar a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea sub supraveghere, potrivit art. 91 C. pen.

Totodată, instanța de apel a analizat și solicitările inculpatului privind constatarea prescrierii faptelor și constatarea autorității de lucru judecat, apreciind, ca neîntemeiate aceste solicitări ale inculpatului.

Analizând contestația în anulare formulată de către contestatorul A. în raport cu motivele invocate, atât oral, cât și în cererea scrisă, curtea de apel a constatat că este inadmisibilă contestația în anulare formulată de petent și a respins-o în baza art. 431 raportat la art. 426 C. proc. pen.

S-a reținut că potrivit C. proc. pen., respectiv art. 426 lit. b) și i), se poate formula contestație în anulare și se pot invoca motive referitoare la intervenirea prescripției sau existența autorității de lucru judecat, dar din cuprinsul deciziei împotriva căreia petentul a formulat contestație în anulare reiese că prescripția și autoritatea de lucru judecat au constituit și motive de apel asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat prin Decizia penală nr. 295 din 29 mai 2015.

În această situație nu se mai putea invoca în cadrul contestației în anulare prescripția sau existența autorității lucrului judecat, deoarece asupra acestor aspecte s-a pronunțat instanța de apel.

Numai în situația în care aceste aspecte nu constituiau și motive de apel, petentul contestator le putea invoca în cadrul contestației în anulare.

Împotriva deciziei penale nr. 903/A din 31 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a Il-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 a formulat apel contestatorul A., în motivele scrise ale contestației arătând, în esență, că a fost condamnat pe nedrept, deoarece nu a folosit cuvinte insultătoare sau gesturi

obscene de natură să perturbe activitatea instanței, apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de sfidare a organului judiciar.

A invocat dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. j) C. proc. pen., arătând că prin prima sentință s-a menținut ordonanța de clasare dispusă de către Parchetul Tribunalului Ilfov, iar a doua sentință penală este sentința de fond prin care a fost condamnat ilegal, pentru șase infracțiuni pe care nu le-a săvârșit, care sunt dezincriminate și prescrise.

Examinând apelul formulat Înalta Curte urmează a îl respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac de retractare, fiind judecată de instanța care a rezolvat definitiv cauza.

Procedura de soluționare a contestației în anulare presupune două etape și anume, admiterea în principiu și judecata după admiterea în principiu a contestației.

În urma examinării admisibilității în principiu, dacă instanța constată că nu este îndeplinită oricare din condițiile prevăzute de lege pentru introducerea contestației în anulare, pronunță o decizie prin care o respinge, ca inadmisibilă.

În speța de față, soluția pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a fost de respingere, ca inadmisibilă, a contestației în anulare formulată, potrivit dispozițiilor art. 431 C. proc. pen. rap. la art. 426 C. proc. pen., fiind vizată prin calea de atac o decizie pronunțată în apel.

Se constată că împotriva deciziei date în calea extraordinară de atac a fost formulat apel.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că este exclusă promovarea unei căi de atac și, implicit, reformarea soluției pronunțate.

Dacă s-ar admite că împotriva deciziei pronunțate în calea extraordinară de atac a contestației în anulare se poate promova o cale ordinară de atac, s-ar trece peste voința legiuitorului, ajungându-se să se poată ataca cu apel sau contestație hotărâri pentru care legiuitorul nu a prevăzut această cale.

În acest sens s-a pronunțat și Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care, în Decizia nr. 5 din data de 4 martie 2015, a stabilit că hotărârea pronunțată în procedura examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare, împotriva unei sentințe pentru care nu este prevăzută o cale de atac, nu poate fi supusă apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A.

împotriva Deciziei penale nr. 903/A din 31 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către Stat Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 septembrie 2016.