ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 628/2016

Decizia nr. 628/2016

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1544/A din data de 13 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,

în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de petenta A. împotriva încheierii penale de la data de 25 august 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut că, la data de 25 martie 2015 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. x/3/2015 cererea formulată de către petenta A. având ca obiect completarea dispozitivului sentinței penale nr. 499 din 31 iulie 2000 pronunțată în dosarul Tribunalului București, secția I penală.

Prin încheierea din data de 08 aprilie 2015, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 279 C. proc. pen., a respins cererea formulată de către petenta A. ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat apel petenta A.. Prin Decizia penală nr. 726/A din 18 mai 2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost admis apelul, fiind desființată încheierea atacată și s-a trimis cererea petentei spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București, secția I penală.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că, potrivit art. 279 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 278 alin. (2) C. proc. pen., în vederea soluționării cererii de înlăturare a unor omisiuni vădite, părțile pot fi chemate spre a da lămuriri, or, față de conținutul cererii petentei, în cauză se impunea citarea acesteia pentru clarificarea obiectului cererii sale, obiect care nu a fost explicit în cererea introductivă.

Prin încheierea de ședință din 25 august 2015 Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată de către petenta A. ca fiind neîntemeiată.

Împotriva încheierii penale a formulat apel petenta A. Curtea a constatat că prima instanță a respectat dispozițiile deciziei prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, în sensul că a fost citată petenta, care a primit personal citația, însă aceasta nu s-a prezentat pentru a da lămuriri cu privire la cererea sa. Așa fiind, în mod legal prima instanță a analizat cererea petentei așa cum a fost formulată și prin prisma dispozițiilor legale în vigoare la data soluționării acesteia.

S-a mai reținut că în mod legal prima instanță a respins ca nefondată cererea de completare a dispozitivului sentinței penale nr. 499 din 31 iulie 2000, deoarece aspectele invocate țin de fondul cauzei, fiind analizate și cenzurate atât de către instanța de fond, cât și de către instanțele de control judiciar (bucurându-se la acest moment de autoritate de lucru de judecat), totodată nefiind incidente nici dispozițiile art. 278 C. proc. pen. și art. 279 C. proc. pen., nici la cele ale art. 444 C. proc. civ., Curtea a constatat că niciuna din procedurile reglementate de acestea nu sunt aplicabile în cauză.

Împotriva acestei decizii, petenta A., a formulat calea de atac de față, fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 februarie 2016, când s-a fixat termen pentru judecată la data de 18 martie 2016, dosarul fiind amânat pentru termenul din 29 aprilie 2016.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că prezenta cale de atac este inadmisibilă având în vedere că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală,

este definitivă.

Având în vedere că A. a declarat cale de atac împotriva unei hotărâri nesusceptibilă de reformare, Înalta Curte constată că prin promovarea acesteia, petenta a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din Legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În cauză,

petenta A.

a formulat “recurs

„

împotriva unei hotărâri prin care a

fost respins ca nefondat apelul declarat de petentă

, în condițiile în care normele procedural penale nu permiteau formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea Curții de Apel București fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea căi de atac formulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petenta A. împotriva Deciziei nr. 1544/A din data de 13 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petenta la plata sumei de 100 cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de petenta A. împotriva Deciziei nr. 1544/A din data de 13 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă petenta la plata sumei de 100 cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 aprilie 2016.