ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 139/2017

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 139/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr. 139/2017

Deliberând asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin

Decizia penală nr. 1163 din 11 iulie 2016 pronunțată de Curtea

de Apel București în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016) s-a respins, ca

nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul

A. împotriva Deciziei penale nr. 416 din data de 3 martie 2016

pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, în Dosarul nr. x/3/2006 și a obligat contestatorul la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, a

reținut următoarele:

Prin Decizia penală nr. 892 din

data de 24 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2006 (x/2012), în baza art. 598

alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a fost respinsă, ca

nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul

A. împotriva Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016, cu privire la lămurirea

dispozitivului și a fost disjunsă cauza în ceea ce privește

contestația la executare vizând existența împiedicărilor la

executare, conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.,

dosarul fiind înaintat spre repartizare aleatorie.

Pentru a decide astfel, s-a

reținut că petentul condamnat A., prin contestația la executare

formulată, a solicitat lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr.

416 din 03 martie 2016, sub următoarele aspecte:

a. Dispozitivul hotărârii nu

stabilește defalcat sumele reținute în sarcina fiecăruia dintre

inculpați.

Sub acest aspect, Curtea a arătat

că, în procesul penal, răspunderea civilă delictuală

implică solidaritatea în executarea obligațiilor civile, aspect ce a

fost menționat, în clar, în dispozitiv, și explicitat în considerente.

Mai mult, atunci când răspunderea civilă a unora dintre

inculpați a fost limitată la o anumită sumă, s-a specificat

și acest lucru.

b. Existența unor nelămuriri

cu privire la întinderea și conținutul măsurilor de sechestru

asigurător dispuse, nelămuriri care sunt atrase de faptul că nu

a fost individualizat prejudiciul pentru fiecare inculpat.

Cu privire la acest argument, Curtea a

apreciat că limitele măsurilor sechestrului asigurător au fost

specificate la limita obligațiilor civile, care au fost de asemenea

menționate, pentru o parte din inculpați în solidar și în raport

cu întregul prejudiciu, pentru un număr de inculpați în solidar, dar

limitat la o anumită sumă, astfel încât, nici sub acest aspect nu s-a

putut reține existența vreunei nelămuriri.

c. Existența unor nelămuriri

cu privire la întinderea răspunderii patrimoniale a fiecăruia dintre

inculpați.

Referitor la acest aspect, Curtea a

constatat că, în considerente, s-a explicitat deja faptul că

solidaritatea pentru întreg prejudiciul a fost reținută în cazul

inculpaților trimiși în judecată și pentru fapta de

asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, astfel încât, nu

sunt necesare lămuriri suplimentare.

Cu privire la contestația la

executare vizând existența unor împiedicări la executare a dispus

disjungerea cauzei și trimiterea cauzei spre repartizare.

A mai arătat Curtea că a

fost atașat Dosarul de fond nr. x/3/2006, în care s-a pronunțat

Decizia penală nr. 416 din 3 martie 2016 pronunțată în Dosarul

nr. x/3/2006 (x/2012) al Curții de Apel București, secția I

penală, și Dosarul nr. x/3/2006 în care s-a pronunțat Decizia

penală nr. 892 din 24 mai 2016 ale Curții de Apel București,

secția I penală.

Astfel, în data de 25 mai 2016, pe

rolul Curții de Apel București, secția I penală, sub nr.

x/2/2016, a fost înregistrată contestația la executare formulată

de petentul contestator A. împotriva Deciziei penale nr. 416 din data de 03

martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală, în Dosarul nr. x/3/2016.

Curtea de Apel București a

constatat că, în motivarea cererii, au fost invocate prevederile art. 598

lit. c) C. proc. pen., arătându-se că s-a ivit o împiedicare la

executare.

Analizând actele cauzei prin prisma

motivelor invocate, Curtea de Apel a constatat următoarele:

Prin Decizia penală nr. 416 din

data de 03 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2016, printre altele, s-au dispus

următoarele:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și partea civilă B. împotriva

Sentinței penale nr. 901 din 11 noiembrie 2011 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală.

S-a desființat sentința

penală apelată și pe fond rejudecând:

C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de

inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen., ca

urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același

inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției

răspunderii penale.

S-a constatat că inculpatul a

fost arestat preventiv în perioada 15 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de

inculpatul C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca

urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același

inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției

răspunderii penale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același

inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.,

ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a constatat că inculpatul a

fost arestat preventiv în perioada 28 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de

inculpatul D. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute

de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a

intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același

inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției

răspunderii penale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același

inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.,

ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a constatat că inculpatul a

fost arestat preventiv în perioada 19 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de

inculpatul E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca

urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același

inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției

răspunderii penale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același

inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen.,

ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a constatat că inculpatul a

fost arestat preventiv în perioada 15 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de

inculpatul F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca

urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același

inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției

răspunderii penale.

S-a constatat că inculpatul a

fost arestat preventiv în perioada 15 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de

inculpatul G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca

urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același

inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii

penale.

S-a constatat că inculpatul a

fost arestat preventiv în perioada 23 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata

H. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.

244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției

răspunderii penale.

S-a constatat că inculpata a fost

arestată preventiv în perioada 16 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de

inculpatul I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35

alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a intervenirii

prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același

inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.

5 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a

fost arestat preventiv în perioada 15 ianuarie 2002 - 5 noiembrie 2002.

C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de

inculpatul J. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prevăzute de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) și (2) C.

pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., ca urmare a

intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 16 alin. (1) lit. f) C.

proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de același

inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de

art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 397 rap. la art. 25 C.

proc. pen. și art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului

s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă B.

și a obligat la plata către partea civilă a sumei de

1.730.951,10 lei noi, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii

calculate de la data scadenței obligației și până la data

plății efective, în solidar, pe inculpații: A.; C.; D.; E.; F. -

acesta în solidar și cu partea responsabilă civilmente SC K. SRL prin

lichidator judiciar; G. - acesta în solidar și cu partea responsabilă

civilmente SC L. SRL prin lichidator judiciar; J. - acesta în solidar doar cu

inculpatul C. și în solidar și cu partea responsabilă civilmente

SC M. SRL prin lichidator judiciar și doar în limita sumei de 134.354,45

lei noi la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii calculate de

la data scadenței obligației și până la data

plății efective; I. și H., ambii în solidar doar cu inculpatul

E. și doar în limita sumei de 16.506,40 lei noi, la care se adaugă

obligațiile fiscale accesorii calculate de la data scadenței

obligației și până la data plății efective.

În baza art. 397 rap. la art. 249 C.

proc. pen. s-au menținut măsurile sechestrului asigurător

instituite prin ordonanțele nr. x/2002 emise de I.G.P. - D. C. pen. la

datele de 17 ianuarie 2002 asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților

A., C., D., E. și G., și a luat măsura sechestrului

asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale

inculpaților F., J., I. și H., și ale părților

responsabile civilmente SC K. SRL, SC L. SRL, și SC M. SRL, toate aceste

măsuri în limita cuantumului daunelor materiale stabilite în sarcina

fiecărui inculpat, cu includerea obligațiilor fiscale aferente.

La termenul de judecată din data

de 09 iunie 2016, Curtea de Apel București, în hotărârea atacată

cu prezenta cale de atac (Decizia nr. 1163 din 11 iulie 2016), a constatat

competența completului în soluționarea prezentei contestații cu

care a fost învestită, având în vedere că petentul invocă

existența unei împiedicări la executarea Deciziei penale nr. 416/2016

a Curții de Apel București, pronunțată în apel și

drept urmare, incidența dispozițiilor art. 598 alin. (2), teza

finală C. proc. pen., respectiv a Curții de Apel București,

aceasta fiind instanța de apel a cărei hotărâre este criticată.

În motivarea acestei dispoziții,

(dispusă prin încheierea de ședință la termenul de

judecată din data de 09 iunie 2016) s-a arătat că noțiunea

de instanță a cărei hotărâre se execută implică

atât gradul, cât și compunerea instanței.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea de Apel București, a constatat că

prezenta contestație este nefondată.

S-a reținut că potrivit art.

598 C. proc. pen., contestația la executare se poate formula când se

invocă o cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei sau orice

alt incident ivit în cursul executării, o nelămurire cu privire la

executare, în situația în care se pune în executare o sentință

care nu este definitivă sau în situația în care persoana în contra

cărei se execută hotărârea penală nu este aceeași cu persoana

condamnată.

Curtea de Apel București a

reținut ca fiind învestită cu soluționarea contestației la

executare, astfel că nu poate interveni asupra celor stabilite de o

altă instanță, deoarece instituția contestației la

executare nu este o cale de atac extraordinară, ci este doar un mijloc

procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de

punerea în executare a hotărârii penale definitive - dacă s-a ivit un

incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul

executării pedepsei - dacă incidentul s-a ivit în perioada

executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în

legătură cu executarea ei. Este, prin urmare, un mijloc procesual de

a se asigura punerea în executare a hotărârii penale definitive în

conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal

și de drept procesual penal care se referă la executarea unei

condamnări penale.

Drept urmare, s-a reținut că

pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica

soluția care a căpătat autoritate de lucru judecat.

S-a constatat că în Decizia

penală nr. 416 din data de 03 martie 2016, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2016,

indiferent dacă este sechestru sau nu, despăgubirile pot fi

obținute prin valorificarea tuturor bunurilor inculpatului - mobile/imobile

- sechestrul fiind doar o garanție că acele despăgubiri vor fi

obținute și se va pune în executare dispoziția instanței cu

privire la latura civilă a cauzei.

În ceea ce privește

neindividualizarea prejudiciului pentru fiecare inculpat în parte, Curtea de

Apel București a constatat că inculpații au fost obligați

în mod corect în solidar, întrucât aceștia au acționat în mod unitar

și coordonat, creând un prejudiciu statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 1163 din

data de 11 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016 (x/2016), a formulat cale de

atac, respectiv apel, A..

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14

decembrie 2016, sub nr. x/2/2016.

În cadrul dezbaterii prezentei

căi de atac, intitulată de către A. ca fiind apel, Înalta Curte

a pus în discuția părților admisibilitatea căii de atac.

Examinând hotărârea atacată

în raport cu prezenta cale de atac, Înalta Curte, pe de o parte constată

că aceasta este contestație și o va recalifica în acest sens,

iar pe de altă parte, constată că este inadmisibilă, având

în vedere următoarele considerente:

Prin contestația la executare

formulată la data de 11 aprilie 2016 și înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, secția I penală, sub nr.

x/3/2006, contestatorul A. a solicitat să se constate:

împiedicări la executarea Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016 în

legătură cu dispoziția de menținere, în ceea ce

privește bunurile mobile și imobile ale contestatorului, a

măsurii sechestrului asigurător instituită prin ordonanțele

nr. 0014/2002 emise de I.G.P.-D. C. pen. la data de 17 ianuarie 2002, precum

și în legătură cu dispoziția de obligare a contestatorului

la plata anumitor sume cu titlu de despăgubire în favoarea

părții civile constituit în cauză;

cu privire la hotărârea executată, și în consecință,

prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea

oricăror forme de executare realizate până în prezent în temeiul

Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016, pronunțată de Curtea de

Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2006.

Contestatorul a invocat disp. art. 600 alin. (1) rap. la art. 598 alin. (1)

lit. c) C. proc. pen.

Urmare acestei contestații la executare,

Curtea de Apel București, secția I penală, s-a pronunțat

prin Decizia penală nr. 892 din 24 mai 2016, în Dosar nr. x/3/2006

(x/2012), prin care, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., a

respins ca nefondată contestația la executare formulată de

contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016 cu

privire la lămurirea dispozitivului și a disjuns cauza în ceea ce

privește contestația la executare privind existența

împiedicărilor la executare (în ceea ce privește măsurile

asiguratorii), conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza a doua C. proc. pen.

și a înaintat-o spre repartizare.

Ca urmare a disjungerii capătului

de cerere a contestației la executare privind existența

împiedicărilor la executare, conform art. 598 alin. (1) lit. c) teza a

doua C. proc. pen., cauza s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel

București, secția I penală, sub nr. x/2/2016 (x/2016)

pronunțându-se Decizia penală nr. 1163 din 11 iulie 2016, care face

obiectul prezentei căi de atac cu care a fost învestită Înalta Curte

de Casație și Justiție la data de 14 decembrie 2016.

Înalta Curte constată că

dispozițiile art. 408 C. proc. pen. reglementează hotărârile

supuse apelului, respectiv:

"(1) Sentințele pot fi

atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel.

(2) Încheierile pot fi atacate cu apel

numai odată cu sentința cu excepția cazurilor când, potrivit

legii, pot fi atacate separat cu apel.

(3)Apelul declarat împotriva

sentinței se socotește făcut și împotriva

încheierilor".

Or, obiectul inițial al cauzei

prezente îl formează contestația la executare [întemeiată pe

dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.], a unei

hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București,

contestație la executare soluționată prin cele două

hotărâri judecătorești, definitive, menționate în

antecedent, raportat la cele două cereri distincte, respectiv

existența unor împiedicări la executarea Deciziei penale nr. 416 din

03 martie 2016 și existența unor nelămuriri cu privire la hotărârea

executată (Decizia penală nr. 416 din 03 martie 2016).

Prin urmare, raportat la obiectul

cauzei, Înalta Curte constată că în mod greșit contestatorul a

formulat prezenta cale de atac intitulând-o "apel", drept pentru care

o va recalifica în contestație.

Analizând admisibilitatea prezentei

contestații, Înalta Curte constată că aceasta este

formulată împotriva unei hotărâri definitive prin care a fost deja

soluționată contestația la executare vizând existența unor

împiedicări la executarea Deciziei penale nr. 416 din 03 martie 2016 a

Curții de Apel București, secția I penală.

În aceste condiții, din moment ce

prin dispozițiile art. 597 - 600 C. proc. pen. este instituită

procedura, cazurile, rezolvarea contestației la executare, respectiv

contestația privind executarea dispozițiilor civile, intervenirea de

către contestator cu o cerere ce vizează contestația la

executare împotriva unei hotărâri soluționată definitiv (în

aceeași contestație la executare) apare ca inadmisibilă. Este

evident că nu se poate promova o contestație privind instituirea unui

astfel de control judiciar deja efectuat de instanța competentă

învestită cu soluționarea contestației la executare la o cerere

de contestație la executare soluționată definitiv ce a

făcut obiectul cauzei.

Prin urmare, se constată că

este inadmisibilă exercitarea unei a doua căi de atac, respectiv

contestație, în afara cadrului procesual, împotriva Deciziei penale nr.

1163 din data de 11 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală, definitivă, prin care a fost

soluționată contestația la executare privind împiedicarea la

executarea deciziei penale, împrejurare în care contestația de

față va fi respinsă ca atare.

Văzând și disp. art. 275

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Recalifică prezenta cale de atac

în contestație.

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația declarată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale

nr. 1163 din data de 11 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția I penală.

Obligă contestatorul la plata

sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 15 februarie 2017.

Procesat

de GGC - CT