ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 278/RC/2017

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91 din data de 3 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (persoană vătămată B.) prevăzută de art. 207 alin. (1) și (4) C. pen., la 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani care se execută conf. art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe durata pedepsei principale.

În baza art. 351 C. pen. cu aplic. art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de camătă.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani care se execută conf. art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe durata pedepsei principale.

În baza art. 38 și 39 lit. b) din C. pen./2014, s-a constatat concursul de infracțiuni și s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani, o lună și 10 zile închisoare compusă din pedeapsa cea mai grea la care se adaugă sporul de o lună și 10 zile, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani care se execută conf. art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 91 și 92 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculată de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 93 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să respecte pe această durată măsurile de supraveghere prevăzute la lit. a)-e).

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus condamnatului să execute următoarele obligații:

a) să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională;

b) să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

d) să nu părăsească teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul să presteze pe parcursul termenului de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Bolintin Vale, județul Giurgiu, pe o perioadă de 90 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.

S-a dispus ca un exemplar al sentinței să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea art. 68 alin. (1), lit. b) din C. pen., în privința executării pedepselor complementare aplicate.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 14 ianuarie 2016 la 15 ianuarie 2016 luată de Inspectoratul de Poliție al Județului Giurgiu și durata arestării preventive de la 15 ianuarie 2016, la zi, luată de Judecătoria Bolintin Vale.

În baza art. 241 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive.

În baza art. 399 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În baza art. 112 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea imobilului cu nr. cadastral înscris în C.F. a Unității Administrativ Teritorială Bolintin Vale, situat în Bolintin Vale, județ Giurgiu, compus din locuință P+M în suprafață desfășurată de 234 mp și teren în suprafață de 623 mp, cv 10 parcela 648, dobândit de fiul inculpatului, D., prin contractul de vânzare cumpărare din 17 februarie 2014 de B.N.P, E.

În baza art. 274 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept:

- fapta inculpatului care a împrumutat în perioada 2011 - 2015 mai multe persoane (ex: B., C.), cu diverse sume de bani, pentru care percepea o dobândă variabilă, ca îndeletnicire, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de camătă prev. art. 351 C. pen.;

- fapta inculpatului care a constrâns-o prin amenințări pe persoana vătămată să-i mai dea încă 200.000 de lei (în afara înțelegerii pe care o aveau pentru suma împrumutată), în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial pentru sine, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile 74 din N.C.P., ansamblul circumstanțelor reale și personale, iar pentru infracțiunea de camătă au fost reținute dispozițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 91 cp pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Referitor la latura civilă, instanța de fond a reținut că partea vătămată B. nu s-a constituit parte civilă. De asemenea, niciuna dintre persoanele care au luat bani cu dobândă nu și-au manifestat intenția de a participa în procesul penal ca persoane vătămate/părți civile, cu excepția numitei B.. Mai mult, unele dintre acestea nici nu au recunoscut că au luat bani cu dobândă, aspect care poate fi interpretat și ca o temere față de consecințe, în cazul în care ar da declarații care să îl incrimineze pe inculpat, dar și ca o lipsă de interes a acestora. Având în vedere cele de mai sus, nu s-a putut stabili o sumă reprezentând procentul încasat de inculpat drept dobândă.

În ceea ce privește imobilul dobândit în urma săvârșirii infracțiunii de camătă de la C. și Curt Ștefania, având în vedere faptul că persoanele vătămate nu au dorit să participe în proces ca persoane vătămate, s-a dispus confiscarea în baza art. 112 lit. e) C. pen., având în vedere că acesta este un bun dobândit prin săvârșirea unei fapte penale.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale și inculpatul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia penală nr. 1462 din data de 6 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I a penală, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale împotriva sentinței penale nr. 91 din data de 3 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale, în Dosarul nr. x/192/2016.

A fost desființată, în parte, sentința apelată și în fond, rejudecând:

În baza art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului, pentru o perioadă de 5 ani, exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), h), j) C. pen. și dreptul de a mai comunica cu victima B. sau membri de familie ai acesteia ori de a se apropia de victima la o distanta mai mica de 500 metri, precum și dreptul de a se apropia de locuința victimei la o distanță mai mică de 500 metri.

În baza art. 351 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Au fost interzise inculpatului pentru o perioada de 5 ani exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), h), j) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), h), j) C. pen.

În baza art. 38-39 lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani, sporită cu 1 an, în final, urmând a executa o pedeapsă de 6 ani închisoare.

În baza art. 45 C. pen., au fost interzise inculpatului pentru o perioada de 5 ani exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), h), j) C. pen. și dreptul de a mai comunica cu victima B. sau membri de familie ai acesteia ori de a se apropia de victima la o distanta mai mica de 500 metri precum si dreptul de a se apropia de locuința victimei la o distanță mai mică de 500 metri.

În baza art. 65 C. pen., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), h), j) C. pen. și dreptul de a mai comunica cu victima B. sau membri de familie ai acesteia ori de a se apropia de victima la o distanță mai mică de 500 metri, precum și dreptul de a se apropia de locuința victimei la o distanță mai mică de 500 metri.

A fost dedusă din pedeapsă durata prevenției de la 14 ianuarie 2016 la 3 iunie 2016.

Inculpatul a fost obligat la plata a 5.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare în fond.

Au fost menținute dispozițiile primei instanțe doar sub aspectul măsurii confiscării și al onorariului avocatului din oficiu.

A fost respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat.

Inculpatul a fost obligat la plata a 500 lei cheltuieli judiciare în apel.

S-a dispus ca onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut că aplicarea art. 374 alin. (4) C. proc. pen. este nelegală în condițiile în care inculpatul nu a recunoscut în totalitate infracțiunile reținute în sarcina sa prin rechizitoriul Parchetului.

Potrivit art. 374 alin. (4) C. proc. pen., în cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți și de persoana vătămată, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit procedurii abreviate a recunoașterii vinovăției, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare și solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere.

Or, în cauză inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa ci numai una din cele două fapte, astfel că pentru dovedirea celei de a doua a fost necesară administrarea de probe.

În aceste condiții, finalitatea dispozițiilor procedurii abreviate a recunoașterii vinovăției, aceea de a scurta durata procedurii și de a evita consumul de resurse ale instanței prin acordarea de termene în cauză, nu a fost atinsă astfel că nu există temei legal pentru ca inculpatul să beneficieze de dispozițiile referitoare la reducerea de pedeapsă deoarece conduita sa procesuală nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, neavând efectul cerut de aceasta.

În condițiile în care inculpatul nu a recunoscut că se face vinovat și de comiterea infracțiunii prev. de art. 207 alin. (1) și (4) C. pen., recunoscând numai comiterea infracțiunii prev. de art. 351 C. pen. și s-a procedat la administrarea de probe, este cert că aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen. s-a făcut în condiții de nelegalitate.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, Curtea de Apel a apreciat că este necesară o sporire a cuantumului acestora, ținând seama de împrejurările reale, de împrejurarea că inculpatul a dovedit lipsă de respect față de cele mai importante valori umane, a ignorat total situația economică a persoanei vătămate, săvârșind acte de amenințare.

S-a mai reținut că, din fișa de cazier judiciar a inculpatului, reiese că la data de 21 mai 2015, s-a pus în mișcare acțiunea penală în Dosarul penal având nr. unic x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., iar prin sentința penală nr. 119/2016 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă la data de 14 iunie 2016, prin Decizia penală nr. 797/2016 a Curții de Apel Ploiești, a fost condamnat la 9 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Împotriva Deciziei penale nr. 1462 din data de 6 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I-a penală, la data de 7 februarie 2017, inculpatul A. a declarat recurs în casație invocând ca temei de drept dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea scrisă, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzuta de legea penala, inculpat A. a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea hotărârii penale și înlăturarea greșitei aplicări a legii, pe fondul cauzei urmând a se dispune achitarea, în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzuta de legea penala, pentru infracțiunea de camătă prevăzuta de art. 351 C. pen., întrucât la data săvârșirii faptei - octombrie 2011- aceasta nu era incriminata, infracțiunea de camătă nefiind prevăzuta și pedepsita în C. pen. de la 1968 în vigoare la data săvârșirii faptei și, de asemenea, nu erau incidente dispozițiile art. 3 din Legea nr. 216/2011 publicata în M. Of. la data de 22 noiembrie 2011.

În motivarea recursului în casație formulat, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin 1 pct. 12 C. proc. pen. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii penale și înlăturarea greșitei aplicări a legii, apreciind că soluția instanței de apel de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de camătă prev. de art. 351 C. pen. fiind data cu încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție în materie penala consacrat prin art. 2 parag. 1 și 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului, impunându-se casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea administrării probatoriului.

S-a arătat că soluția de casare a sentinței penale apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond se impunea a fi dispusa în raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României care instituie principiul preeminentei dreptului internațional, respectiv excepția de la acesta, în sensul aplicării cu prioritate a dreptului intern doar în ipoteza în care acesta conține dispoziții mai favorabile și în raport de dispozițiile art. 2 parag. 1 și 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului prin care este consacrat principiul dublului grad de jurisdicție în materie penala. Acest principiu este reglementat ca o garanție instituita în favoarea acuzatului - orice persoana declarata vinovata de o infracțiune de către un tribunal are dreptul sa ceara examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioara.

S-a mai arătat că nici în fata instanței de apel nu au fost administrate probe cu privire la infracțiunea de camătă, instanța de apel având posibilitatea ca în condițiile art. 420 alin. (5) C. proc. pen. să readministreze probele administrate la prima instanța și să administreze probe noi în condițiile art. 100 C. proc. pen.

În concluzie, s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de lege.

În temeiul art. 441 C. proc. pen., inculpatul A. a solicitat suspendarea în tot a executării hotărârii recurate.

Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de inculpatul A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 1 martie 2017, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu, conform art. 440 C. proc. pen., a fost stabilit la data de 19 aprilie 2017, fără citarea părților, fiind repartizat aleatoriu Completului C8- filtru.

Prin rezoluție, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.

Constatându-se îndeplinită procedura de comunicare prevăzută de art. 439 C. proc. pen., a fost întocmit raportul de către magistratul asistent.

Prin Încheierea din data de 19 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/192/2016 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1462 din data de 6 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/192/2016 (nr. x/2016).

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 31 mai 2017, cu citarea inculpatului A. la locul de deținere și a persoanei vătămate B..

S-a dispus emiterea unei adrese la Baroul București în vederea desemnării unui apărător din oficiu pentru inculpat.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind suspendarea executări hotărârii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Verificând condițiile de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1462 din data de 6 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I-a penală, îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 C. proc. pen.

În acest sens, s-a reținut că cererea de recurs în casație a fost formulată la data de 7 februarie 2017 în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea către acesta a deciziei instanței de apel, conform art. 435 C. proc. pen.

S-a reținut că Decizia penală nr. 1462 din data de 6 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția I-a penală, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație conform art. 434 C. proc. pen.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a arătat că în cuprinsul cererii sunt indicate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Referitor la primul motivul de recurs în casație, achitarea în temeiul art. 10 lit. b) teza I-a C. proc. pen. - fapta nu e prevăzută de legea penală - pentru infracțiunea de camătă prevăzuta de art. 351 C. pen., s-a arătat că motivele invocate de inculpat se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., astfel că pentru respectarea dreptului la un proces echitabil prev. în art. 21 alin. (3) din Constituția României se impune ca examinarea și pronunțarea asupra recursului în casație să fie făcută într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin art. 440 C. proc. pen.

Critica inculpatului referitoare la condamnarea sa pentru infracțiunea de camătă prevăzută de art. 351 C. pen., în condițiile în care acesta susține că nu s-au administrat probe de către instanța de apel, reținându-se, în opinia sa, încălcarea principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, nu a fost primită, reținându-se că acesta nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care este incident în ipoteza în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și nici altui caz de casare dintre cele prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., astfel că sub acest aspect, recursul în casație nu a fost admis în principiu.

În ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de inculpatul A., în temeiul art. 441 C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că nu se impune admiterea acesteia, în raport cu împrejurările concrete ale cauzei și conținutul motivelor invocate în susținerea recursului în casație.

Analizând

, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1462 din data de 06 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/192/2016 (nr. x/2016), atât în raport cu susținerile apărătorului cât și în raport cu actele din dosar Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei „în condițiile legii” este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație declarat de inculpat vizează cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”, acesta solicitând achitarea, în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen. - fapta nu este prevăzuta de legea penala, pentru infracțiunea de camătă prevăzuta de art. 351 C. pen., întrucât la data săvârșirii faptei - octombrie 2011 - aceasta nu era incriminata. Totodată inculpatul susține că, infracțiunea de camătă nu era prevăzută și pedepsită în C. pen. de la 1968 în vigoare la data săvârșirii faptei și, de asemenea, nu erau incidente nici dispozițiile art. 3 din Legea nr. 216/2011 publicata în M. Of. la data de 22 noiembrie 2011.

Înalta Curte constată că motivul invocat de inculpatul A., cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se circumscrie doar formal cazului de recurs în casație indicat.

Astfel, din actele dosarului, în urma cercetărilor efectuate, a rezultat că inculpatul A., persoană care avea ca îndeletnicire darea de bani cu dobândă, a împrumutat în perioada 2011 - 2015 mai multe persoane (printre care și persoana vătămată B.), cu diverse sume de bani, pentru care percepea dobândă variabilă.

În ceea ce o privește pe persoana vătămată B., la sfârșitul lunii octombrie 2011 - fără a se putea stabili cu exactitate data - inculpatul i-a dat bani cu dobândă, ca îndeletnicire, respectiv suma de 220.000 de lei, încasând de la aceasta timp de 36 luni suma de 520.000 lei.

De asemenea, din mijloacele de probă administrate, a rezultat că inculpatul A., în cursul anului 2015, a constrâns-o, prin amenințări pe persoana vătămată să-i mai dea încă 200.000 de lei (în afara înțelegerii pe care o aveau pentru suma împrumutată), în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial pentru sine.

Susținerile inculpatul A., în sensul că, la momentul săvârșirii faptei, octombrie 2011, infracțiunea de camătă nu era prevăzuta și pedepsita de C. pen. de la 1968 și, de asemenea, nu erau incidente nici dispozițiile art. 3 din Legea nr. 216/2011, nu pot fi primite.

Infracțiunea de camătă nu a fost într-adevăr prevăzută în C. pen. anterior, ci într-o lege specială și anume Legea nr. 216/2011, privind interzicerea activității de cămătărie unde în art. 3 se arată că darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Art. 2 din Legea nr. 216/2011 definește camăta ca fiind dobânda pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut, iar noțiunea de „cămătar” este definită ca fiind persoana fizică ce dă împrumuturi bănești în schimbul unei camete.

Legea specială nu definește într-adevăr termenul de „îndeletnicire”, însă acesta trebuie înțeles în sensul de activitate de bază, susținută, a persoanei neautorizate, care încasează camăta în schimbul acordării împrumutului.

Legea nr. 216/2011 privind interzicerea activității de cămătărie a reglementat infracțiunea de camătă până la intrarea în vigoare a noului C. pen., unde în art. 351 este încriminată fapta de camătă, respectiv darea de bani, cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată.

Activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat în perioada 2011-2015, fapta de camătă fiind încriminată prin Legea nr. 216/2011 și ulterior prin dispozițiile art. 351 C. pen.

Este real că în ceea ce o privește pe persoana vătămată B., inculpatul i-a împrumutat acesteia bani cu dobândă în cursul lunii octombrie 2011, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 216/2011, act material care nu intră sub incidența legii sau a disp. art. 351 C. pen.

În ceea ce privesc celelalte persoane cărora inculpatul le-a împrumutat bani cu dobândă, activitatea infracțională s-a desfășurat în perioada noiembrie 2011-2015, astfel că nu se poate susține că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală.

Solicitarea inculpatului de înlăturare a actului material vizând-o pe persoana vătămată B. este în realitate o cerere de schimbare a încadrării juridice a faptei, ceea ce nu se poate realiza pe calea recursului în casație.

Infracțiunea de camătă este o infracțiune de obicei, care se epuizează în momentul executării ultimului act de dare de bani cu dobândă, caracteristic îndeletnicirii, ceea ce în speță s-a realizat în anul 2015.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1462 din data de 06 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,secția I penală, în Dosarul nr. x/192/2016 nr. x/2016).

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 90 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1462 din data de 06 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/192/2016 (nr. x/2016).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 90 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 iunie 2017.