ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3813/2015

Decizia nr. 3813/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 32 din 13 februarie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltate Rurală și Pescuit, a anulat Decizia nr. 27971 din 3 septembrie 2013, emisă de pârâtă și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 21181 din 9 iulie 2013, emis de A.P.D.R.P. - O.J.P.D.R.P. Harghita și a dispus ca pârâta să restituie reclamantei suma de 20.000 lei, achitată potrivit Notei de restituire nr. 5872 din 27 noiembrie 2013 și a sumei de 35.000 lei, achitată potrivit Notei de restituire nr. 4408 din 15 noiembrie 2013.

Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (devenită Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale pe parcursul soluționării cauzei), invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că instanța de fond a încălcat normele de drept material reprezentate de O.U.G. nr. 66/2011, precum și prevederile legale care reglementează acordarea ajutorului financiar nerambursabil prin F.E.A.D.R.

Este combătută aprecierea potrivit căreia reclamanta a respectat Planul de afaceri anexat cererii de finanțare, arătându-se că numai pentru 6 capete bovine s-au prezentat facturi fiscale și documente de plată, restul animalelor fiind cumpărate de pe piața liberă, fără documente justificative.

Condiția asigurării standardului comunitar nu are nicio legătură cu necesitatea respectării obligației de a achiziționa 16 bovine de lapte cu pedigree din rasele Montbeliarde-Holstein de la crescători autorizați, subliniază recurenta, fiind vorba de două obligații distincte. Beneficiarului i se acordă finanțare nerambursabilă în termenii și condițiile stabilite în contractul de finanțare, cheltuielile fiind eligibile numai în măsura în care respectă termenii și condițiile acestuia.

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a arătat că potrivit Instrucțiunilor de plată pentru beneficiarii măsurii 112, documentul de bază privind achiziționarea animalelor este documentul veterinar de intrare sau pașaportul animalului, neexistând o prevedere expresă în sensul obligativității prezentării unei facturi. Animalele au fost cumpărate de la persoana fizică A., care, la rândul său, le-a cumpărat de la alte persoane fizice, care nu emit facturi, fiind încheiate contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar și, respectiv, întocmite pașapoartele corespunzătoare care conțin toate elementele de identificare.

Intimata și-a însușit considerentul fondului referitor la schimbarea, în anul 2013, a circumstanțelor mediului de afaceri și la dezechilibrul contractual, care ar fi inechitabil să fie suportat exclusiv de către beneficiarul finanțării.

Referitor la nerespectarea planului de afaceri în privința culturilor vegetale, intimata a menționată că „neregula este rămasă fără obiect” în raport de propriile constatări ale recurentei.

În cauză s-a parcurs procedura de filtrare a recursului, finalizată prin încheierea de la 23.07.2015, de admitere în principiu a recursului declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Totodată, constatându-se că problema de drept dedusă judecății nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau alin. (6) C. proc. civ., în temeiul alin. (7) al aceluiași text legal s-a fixat termen în ședință publică.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

La data de 24 noiembrie 2015, recurenta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat concluzii scrise, reiterând în rezumat aspectele litigioase din perspectivă proprie.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și a apărărilor intimatei, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a supus controlului de legalitate decizia nr. 27971 din 3 septembrie 2013 prin care A.P.D.R.P. i-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare întocmit de Oficiul Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Harghita, stabilindu-se în sarcina sa un debit în valoare totală de 63.544,50 lei, la care se adaugă accesoriile aferente, reprezentând cheltuială neeligibilă.

În esență, între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă și Întreprinderea Individuală A., în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanțare C 112010972100025/18.05.2010, în cadrul măsurii 112 „Instalarea tinerilor fermieri”, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 107.057 lei pentru realizarea proiectului intitulat „Instalarea întreprinderii individuale A. în ferma mixtă, localitatea Sântimbru, jud. Harghita”.

În urma verificării documentare a proiectului în baza suspiciunii de neregulă/fraudă IDR 0.1 nr. 10825 din 10 aprilie 2013 s-a constatat că beneficiarul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale în sensul că:

- în planul de cultură pentru anul 3, categoria de cultură grâu nu se regăsește în baza de date A.P.I.A., iar în ceea ce privește categoria de folosință cartofi suprafața este diminuată de la 7,8 ha la 7,07 ha, iar în loc de 16 capete bovine s-au achiziționat doar 6 capete;

- contractele de achiziție de bunuri nu sunt în conformitate cu acțiunile prevăzute în Planul de afaceri, deoarece a fost planificată achiziționarea a 16 capete de vaci de lapte din rasa Montbeliarde-Holstein, iar reclamanta a putut prezenta facturi fiscale și documente de plată numai pentru 6 capete bovine. Restul bovinelor a fost cumpărat de pe piața liberă fără documente justificative, contrar instrucțiunilor de plată anexate la contractul de finanțare, cu aceeași forță juridică.

Curtea de apel a concluzionat în sensul că neregula referitoare la cultura vegetală nu există, întrucât din evidențele existente la data de 13.03.2013 rezultă că atât suprafața cultivată cu grâu, cât și cea cultivată cu cartofi sunt superioare celor asumate prin planul de afaceri, fiind de 6,11 ha, respectiv 7,82 ha față de 6,08 ha, respectiv 7,80 ha (ultimele fiind cele prevăzute în planul de afaceri).

Prima instanță a mai punctat judicios că această situație de fapt rezultă chiar din cuprinsul procesului verbal de constatare a neregulilor atacat fiind o eroare materială evidentă a emitentului.

În privința neregulii referitoare la numărul și calitatea bovinelor achiziționate, curtea de apel a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligația de a deține în anul 3 de implementare a proiectului un număr de 16 vaci de lapte, atât timp cât conform Registrului exploatației emis de D.S.V.S.A. Harghita, la data de 13.03.2013 reclamanta deținea în proprietate 20 capete vaci de lapte și 8 capete juninci.

S-a argumentat că documentele de achiziție sunt conforme cu Instrucțiunile de plată pentru beneficiarii măsurii 112 și că a impune beneficiarului achiziționarea a 16 bovine de lapte din rasa Montbeliarde-Holstein la prețul de piață al acestora din anul 2013 reprezintă o sarcină disproporționată și excesivă în raport cu valoarea totală a sprijinului financiar.

Soluția curții de apel este legală, fiind însușită și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a cadrului normativ la situația de fapt care nu este supusă contestării.

Mai întâi, Înalta Curte remarcă împrejurarea că, deși formal, sentința curții de apel este atacată în întregime, în realitate recurenta nu critică în concret partea referitoare la prima neregulă imputată (privind suprafața culturilor vegetale).

Ca urmare, Înalta Curte reține că în mod corect a fost înlăturată această neregulă, chiar din cuprinsul actului administrativ atacat rezultând că au fost atinse obiectivele prevăzute pentru anul III de implementare a proiectului.

Problema în dispută vizează modul în care beneficiarul și-a îndeplinit obligația de a achiziționa bovinele, în cantitatea și calitatea asumate prin Planul de afaceri, recurenta declarând „conformă dar neeligibilă” cererea de plată tranșa 2 „deoarece a fost planificată achiziționarea de 16 capete vaci de lapte din rasa Montbeliarde-Holstein, iar beneficiarul nu a putut prezenta facturi fiscale și documente de plată decât pentru 6 capete bovine; restul au fost cumpărate de pe piața liberă, fără documente justificative, așa cum se prevede în Instrucțiunile de plată anexate la contractul de finanțare”.

Curtea de apel a motivat convingător că Instrucțiunile invocate de Agenție nu conțin dispoziții în sensul celor afirmate, nefiind condiționată eligibilitatea cheltuielii de prezentarea unei facturi fiscale, așa încât, câtă vreme nu s-au formulat alte obiecțiuni cu privire la documentele justificative depuse de beneficiar acestea trebuiau luate în considerare.

Cât privește acțiunea prevăzută în Plan de a achiziționa o anumită rasă de animale, aceasta comportă o analiză nuanțată.

Într-adevăr, între parametrii contractuali agreați de părți la data semnării contractului de finanțare, 18.05.2010, figura achiziționarea a 16 animale din rasa indicată, în valoare de 69.000 lei (16.000 euro), reprezentând 64% din sprijinul solicitat.

Însă, în contextul economic al anului 2013, când s-a realizat achiziția celor 6 vaci din rasa stabilită, prețul pieții (34.200 lei) nu mai permitea îndeplinirea întocmai a planului de afaceri, depășind 90.000 lei, ceea ce era disproporționat și excesiv în raport cu totalul sprijinului acordat 107.057 lei, care avea, cum s-a arătat și o componentă vegetală.

Refuzul recurentei de a accepta o adaptare a Planului de afaceri, în condițiile în care beneficiarul, tânăr fermier dintr-o zonă montană defavorizată (cod SIRUTA 86519) a realizat achiziția unui număr mai mare de animale decât cel convenit (figurează în Registrul exploatației ținut de D.S.V.S.A. Harghita, la 13.03.2013 cu 20 de capete vaci și 8 capete juninci) este excesiv și nu poate fi explicat prin trimiterea la reglementări ale Uniunii Europene. Astfel, chiar Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei, de care se prevalează Agenția, se raportează la „circumstanțele în care planul de dezvoltare este pus în aplicare” atunci când se pune problema ca statele membre să recupereze ajutorul deja primit.

Ca urmare, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul de față va fi respins ca nefondat. Totodată, ca parte care a pierdut procesul, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 32 din 13 februarie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata sumei de 2.000 lei către intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2015.