Decizia nr. 1286/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., Persoană Fizică Autorizată, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit), anularea Deciziei nr. 11144 din data de 2 aprilie 2014, prin care s-a respins contestația înregistrată la agenție sub nr. 7406 din 5 martie 2014, și implicit a Procesului-verbal nr. 1524 din 16 ianuarie 2014 întocmit de către APDRP - Oficiul Județean de Plați pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Mureș. 1.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 153 din 30 ianuarie 2015, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat Decizia nr. 11144 din 2 aprilie 2014 și Procesul verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. 1524 din 16 ianuarie 2014. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, a clauzelor contractuale, cât și a O.U.G. nr. 66/2011. 2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 20 octombrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru, prin Încheierea de ședință din 8 decembrie 2016, a admis în principiu recursul formulat și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din data de 30 martie 2017, dispunând citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496 - 499 C. proc. civ. 3.1. Recursul este întemeiat, fiind admis potrivit considerentelor care vor fi prezentate în continuare. 3.2. Așa cum s-a menționat la pct. 1.2. al prezentei decizii, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat Decizia nr. 11144 din 2 aprilie 2014 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. 1524 din 16 ianuarie 2014. În motivarea soluției adoptate, instanța de fond a reținut, în esență, că procesul-verbal de constatare consemnează o situație de fapt necorespunzătoare realității, pe de o parte și, pe de altă parte, neregula a determinat aplicarea unei sancțiuni disproporționate, deși proiectul nu a fost realizat decât în proporție de 50%. 3.3. În recursul formulat, așa cum s-a menționat la pct. 2.1. al prezentei decizii, a fost invocat motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. În concret, Agenția recurentă a susținut următoarele critici: - în mod greșit și netemeinic, instanța de fond a reținut că reclamantul ar fi respectat întocmai planul de cultură evidențiat în cererea de finanțare; - instanța de fond a ignorat faptul că reclamantul a solicitat modificarea planului de cultură la data de 31 iulie 2013, cerere care, însă, nu i-a fost aprobată de către autoritatea competentă, lucru de care reclamantul nu a ținut cont; - instanța nu a ținut cont că reclamantul nu a respectat clauzele contractului de finanțare, deși se angajase în mod expres să le respecte; - în mod greșit a reținut instanța de fond că, în cauză, trebuiau aplicate prevederile art. 8 alin. (3) din contractul de finanțare, dar în urma verificărilor din teren a rezultat că neregulile nu puteau fi remediate în termenul de 30 de zile, dată fiind specificitatea și ciclicitatea activității în agricultură, fiind imposibil de respectat planul de cultură retroactiv. În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea Sentinței nr. 153 din 19 decembrie 2014, cu consecința respingerii acțiunii. 3.

Reclamantul-intimat a depus întâmpinare prin care a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat. 3.

Din actele dosarului rezultă că la data de 7 februarie 2011, între APDRP, în calitate de autoritate contractantă și PFA A. a fost încheiat Contractul de finanțare nr. C 112011072800014 care a avut ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru Proiectul: „Creșterea capacității productive și a volumului producției destinată comercializării în Ferma agricolă A.”, valoarea contractului fiind de maxim 12.000 euro, în două tranșe de 7.200 euro și, respectiv, 4.800 euro, cu o durată de execuție de 36 luni și o durată de monitorizare de 3 ani de la data ultimei plăți. Prevederile generale (Anexa 1) ale contractului sunt în sensul că beneficiarul este singurul răspunzător în fața autorității contractante pentru implementarea obiectivelor din cadrul planului de afaceri, parte integrantă din cererea de finanțare. La capitolul 3 - obligații s-a stipulat că beneficiarul se obligă să respecte, pe toată durata contractului, criteriile de eligibilitate și de selecție înscrise în Planul de afaceri și să nu modifice substanțial obiectivele prevăzute în planul de afaceri. În cauză, este dovedit faptul că intimatul a solicitat modificarea Planului de cultură prin C1.5 - Nota explicativă nr. 1 din data de 31 iulie 2013, care nu a fost aprobată de către autoritatea contractantă, așa cum rezultă din Nota nr. 5237 din 6 august 2011. Cu ocazia verificării Cererii de plată pentru tranșa a II-a, s-a constatat că intimatul-reclamant a modificat planul de cultură inițial în sensul că: - s-a renunțat la 3,35 ha la cultura grâu comun și grâu spelta; - a crescut suprafața cu 5,59 ha la cultura porumb boabe; - a crescut suprafața cu 0,30 ha la cultura de cartofi; - a crescut suprafața cu 0,25 ha la cultura de legume proaspete în câmp; - s-a înființat o cultură cu suprafața de 0,03 ha la cultura de legume proaspete în spatii protejate; - s-a înființat o cultură cu suprafața de 7,01 ha de cultura de floarea soarelui; - s-a renunțat la 0,03 ha flori și plante ornamentale în spatii protejate. Altfel spus, rezultă că: - nu a fost înființată cultura de flori și plante ornamentale în spații protejate (solarii), fiind înlocuită cu legume (în solarii); - nu a fost respectat obiectivul "restructurării " introducerea culturii de flori și plante ornamentale; - a fost diminuată suprafața de teren din anul 3 - 2013, pentru următoarele tipuri de culturi: cultura grâu comun și grâu spelta de la 12 ha la 8,44 ha; flori și plante ornamentale în spatii protejate de la 0,03 ha la 0,00 ha. Astfel, contrar celor reținute de instanța de fond, rezultă că au fost încălcate prevederile art. 4 alin. (4) din contractul de finanțare care prevăd că a doua cerere de plată se depune în termen de 33 luni de la data semnării contractului de finanțare după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de afaceri, obligatoriu cu implementarea standardelor comunitare și reprezintă 40% din valoarea prevăzută la art. 3 alin. (1). De altfel, în considerentele sentinței pronunțate, chiar și instanța de fond acceptă că planul de cultură nu a fost respectat întocmai, dar susține că, într-o astfel de situație, deveneau aplicabile prevederile art. 8 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanțare. Într-adevăr, potrivit art. 8 alin. (3) din Anexa 1 la contractul de finanțare (prevederi generale): „dacă pe parcursul perioadei de monitorizare, respectiv perioada de 3 ani de la data ultimei plăți se constată că.. proiectului i se aduc modificări substanțiale,.. autoritatea contractantă va soma cu termen beneficiarul să remedieze deficiențele identificate”. În cauză însă, în opinia instanței de recurs, în acord cu punctul de vedere al autorității contractante, remedierea/readucerea lucrurilor la situația anterioară/la situația conformă cu planul de cultură nu mai putea fi realizată, din moment ce realizarea lucrărilor agricole și trecerea timpului sunt procese ireversibile. Astfel fiind, recursul formulat este întemeiat, soluția instanței de fond fiind netemeinică și nelegală. Rejudecând cauza, instanța de recurs a constatat că actele administrative atacate sunt legale și temeinice, măsura recuperării integrale a ajutorului financiar fiind conformă cu dispozițiile legale și clauzele contractului de finanțare.