Decizia nr. 3766/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 150/2014 a Curții de Apel Târgu

Obiectul litigiului dedus judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 30 aprilie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună: - anularea Deciziei nr. 11145 din 2 aprilie 2014 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit; - anularea Procesului-verbal de constatarea neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 31 ianuarie 2014 și înregistrat sub nr. x/11.02.2014, de către echipa de control a Oficiului Județean de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Mureș; - exonerarea de la plata sumei de 61.372 RON și repunerea părților în situația anterioară prin constatarea valabilității contractului de finanțare.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 150/2014 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis, în parte, plângerea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în sensul anulării Deciziei nr. 11145 din 2 aprilie 2014 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/11.02.2014, emise de pârâtă, exonerării reclamantului de la plata sumei de 61.372 RON, respingerii restului pretențiilor și obligării pârâtei la plata către reclamant a sumei de 3.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței nr. 150/2014 din 18 decembrie 2014 a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (prin reorganizarea fostei Agenții de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform O.U.G. nr. 41/2014), susținând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), respectiv a dispozițiilor Regulamentelor CE nr. 1698/2005 și nr. 1974/2006, O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, a contractului de finanțare și a Ghidului Solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR. În motivarea recursului, au fost invocate următoarele critici privind hotărârea primei instanțe; 3.1 În mod greșit și ignorând cu desăvârșire dispozițiile regulamentelor europene aplicabile finanțării nerambursabile alocate României prin FEADR, instanța de fond reține că "într-adevăr, reclamantul nu a respectat planul de culturi așa cum l-a asumat prin contractul de finanțare însă, în cauză nu s-a dovedit existența prejudiciului, dimpotrivă, reclamantul a dat dovadă de bună credință, acționând cu profesionalism și minimizând pierderile", apreciind că "pârâta a interpretat extrem de rigid toate dispozițiile legale în materie, atât cele interne, cât și cele comunitare, denaturând scopul pentru care se acordă aceste finanțări nerambursabile". Astfel, potrivit art. 13 alin. (3) din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006, pe care instanța de fond îl ignoră: "Autoritatea competentă evaluează respectarea planului de dezvoltare în termen de maximum cinci ani de la data adoptării deciziei individuale de acordare a ajutorului. Statele membre definesc, ținând seama de circumstanțele în care planul de dezvoltare este pus în aplicare, condițiile de suspendare a ajutorului deja primit, în cazul în care se constată că, la data evaluării, tânărul agricultor nu a respectat dispozițiile planului de dezvoltare". În situația în care, cu ocazia verificărilor efectuate, Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a descoperit că beneficiarul nu și-a îndeplinit obiectivele privind structura planului de cultură inițial (cele două solicitări privind modificarea planului de cultură nu au fost aprobate), din Planul de afaceri și nu a realizat în totalitate investițiile propuse pentru atingerea obiectivelor din Planul de afaceri, în conformitate cu Ghidul Solicitantului aferent Măsurii 112, va proceda la recuperarea sprijinului acordat. Acțiunile prevăzute a fi realizate prin Planul de afaceri aprobat fac parte integrantă a Cererii de finanțare, beneficiarul A.. fiind selectat în detrimentul altor solicitanți de fonduri nerambursabile prin luarea în considerare inclusiv a planului de afaceri. În acest sens, chiar beneficiarul fondurilor nerambursabile, prin Declarația pe proprie răspundere din data de 22 iunie 2010 în dosarul Cererii de finanțare, s-a angajat că va realiza, cu respectarea legislației naționale în vigoare, toate activitățile prevăzute în Planul de afaceri. Ghidul solicitatului pentru Măsura 112 prevede în mod expres că în cazul nerealizării activităților din planul de dezvoltare, sancțiunea este recuperarea integrală a finalizării nerambursabile. 3.2 Instanța de fond a apreciat că reclamantul a procedat în mod corect la modificarea planului de dezvoltare raportându-se la condițiile climaterice, nedând valoare dispozițiilor contractuale care prevăd în mod detaliat condițiile în care se poate considera că ne aflăm într-un caz de forță majoră. Susținerea reclamantului, care a justificat neîndeplinirea condițiilor contractuale și de condițiile climaterice care au determinat modificarea planului de culturi, preluată ca atare de către instanța de fond, nu este în acord cu prevederile art. 17 - forța majoră din Anexa I - Prevederi Generale din contractul de finanțare. Astfel, potrivit clauzelor contractuale, beneficiarul avea obligația de a notifica A.P.D.R.P. în termen de maxim 5 zile apariția cazului de forță majoră și să transmită documente justificative în acest sens în maxim 15 zile. Atât din cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și din probatoriul administrat este evident că reclamantul nu a respectat niciunul dintre aceste termene și implicit prevederile contractului însușit de către părți. 3.3 Instanța de fond nu a ținut cont și de o altă neregulă pe care a săvârșit-o reclamantul. În urma verificării Dosarul cererii de plată tranșa I, s-a constatat că beneficiarul, nu numai că nu și-a îndeplinit toate obiectivele din Planul de cultură, obligație imperativă asumată prin contractul de finanțare, dar a procedat și la modificarea planului de cultură inițial fără acordul APDRP. Autoritatea competentă în gestionarea fondurilor comunitare nu poate fi obligată să aprobe o modificare de plan de dezvoltare, având în vedere responsabilitatea în care această autoritate o are în gestionarea fondurilor comunitare atât față de autoritățile comunitare de control, cât și față de cele naționale, cu atât mai mult cu cât proiectul reclamantului a fost selectat în detrimentul altor solicitanți de fonduri comunitare care nu s-au hazardat să declare că vor face mai mult decât e posibil și au făcut o analiză concretă, ținând seama și de condițiile climaterice și alți factori care pot influența planul de dezvoltare. În consecință, recurenta a solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a solicitat prin întâmpinare, în principal, anularea recursului ca nemotivat în conformitate cu art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în întregime a sentinței atacate, ca fiind legală și temeinică.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Prin încheierea din data de 3 octombrie 2017 s-a constatat că raportul întocmit în procedura de filtrare a recursului respectă cerințele art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și s-a dispus comunicarea acestuia, cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare. Prin încheierea din data de 19 iunie 2018 s-a dispus respingerea excepției nulității recursului invocată de intimatul-reclamant A., admiterea în principiu a recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și fixarea unui termen de judecată pe fond a recursului la data de 6 noiembrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare. Litigiul dedus judecății vizează controlul de legalitate cu privire la Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/11.02.2014 încheiat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - OJPDRP Mureș și menținut prin Decizia nr. 11145 din 2 aprilie 2014 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Pentru a dispune încetarea contractului de finanțare și retragerea sprijinului financiar în valoare de 61.372 RON, cu ocazia verificării dosarului cererii de plată tranșa a II-a, s-a constatat că reclamantul în calitate de beneficiar, nu numai că nu și-a îndeplinit toate obiectivele înserate în Planul de afaceri, obligație asumată prin contractul de finanțare, dar a și procedat la modificarea Planului de cultură inițial, fără acordul APDRP. Problema esențială care se impune a fi dezlegată în cauză este aceea de a stabili dacă a existat sau nu o neregulă în accepțiunea art. 16 alin. (1) din Anexa I - Prevederi Generale la contractul de finanțare, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006 și art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 (act normativ în vigoare la data încheierii contractului de finanțare). Prima critică adusă sentinței recurate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale și contractuale incidente în cauză au fost în mod corect interpretate și aplicate de către prima instanță. Astfel, existența unei abateri de la legalitate, regularitate și conformitate a fost în mod corect analizată ținând seama de obligația asumată de beneficiar conform art. 1 alin. (3) din Anexa I - Prevederi Generale la contractul de finanțare, respectiv aceea de a implementa obiectivele prevăzute cu "maximum de profesionalism, eficiență și vigilență, în conformitate cu cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract". Relevante în acest sens, sunt demersurile inițiate de reclamant în anul III de implementare a Planului de afaceri pe linia limitării efectelor negative cauzate de evoluția schimbărilor climatice, coroborate cu refuzul nejustificat exprimat de autoritatea pârâtă cu privire la cele două cereri de aprobare a modificării Planului de culturi, cereri formulate în lunile ianuarie și mai 2013, însoțite de memorii și documente justificative. Este neîntemeiată și a doua critică adusă hotărârii primei instanțe, având în vedere că toate susținerile recurentei vizează condițiile în care se poate considera că operează forța majoră potrivit prevederilor contractului de finanțare. Or, în speța de față, în susținerea nelegalității actelor administrative contestate, reclamantul nu a invocat forța majoră pentru a fi exonerat de executarea obligațiilor, ci condițiile climatice nefavorabile pentru a dovedi necesitatea adaptării culturilor în scopul îndeplinirii obligațiilor contractuale asumate. Nici a treia critică formulată de recurentă nu poate fi reținută, întrucât toate abaterile reținute în sarcina reclamantului prin procesul-verbal contestat au făcut obiectul analizei primei instanțe. În plus, instanța a făcut a corectă aplicare în cauză a principiului proporționalității, având în vedere atât dispozițiile de drept intern reprezentate de art. 2 alin. (1) lit. n) și art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, cât și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, exemplificată în considerentele sentinței recurate. În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că urmează să dispună, în temeiul art. 496 din același cod, respingerea recursului, ca nefondat.