ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2910/2016

Decizia nr. 2910/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2 din 03 martie 2014, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiune în constatare solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la această dată, să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 1883 din 13 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A.

S-a constatat calitatea pârâtului A., născut la data de 05.09.1936, în Bălănești, comuna Bîrgăuani, jud. Neamț, de lucrător al Securității.

Recursul

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu trimiterea spre rejudecare în vederea administrării probei cu înscrisuri suplimentare și cu un martor, pentru a se dovedi procedura aplicabilă la momentul invocat, în cazul cercetărilor penale speciale sub supravegherea procurorului militar desemnat în dosar.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței fondului în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În esență, s-a apreciat de către recurent că, în considerentele sentinței, instanța de fond a reținut aspecte care susțin teza constatării calității de colaborator al securității fără a analiza și preciza în concret probele și raționamentele pe care se bazează, preluând susținerile reclamantei.

Astfel, reținerea greșită a stării de fapt prezentată exclusiv de nota de constatare, cu explicații și comentate de investigatorii C.N.S.A.S., face ca motivarea hotărârii să fie străină cauzei.

S-a mai considerat că prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a încălcat principiul imparțialității justiției, prin nerespectarea dreptului la apărare al pârâtului, prin neverificarea veridicității probelor depuse la dosar, precum și prin respingerea cererii pârâtului de înfățișare de către C.N.S.A.S. a înscrisurilor originale adiacente.

De asemenea, a fost criticat de către recurent faptul că judecătorul fondului nu a constatat lipsa dovezilor directe și a probelor care să ateste că acesta a avut un rol activ în instrumentarea unui dosar informativ sau de supraveghere a numitului B., respectiv a numitei C., precum și stabilirea în sarcina sa a încălcării/ingerinței a dreptului la viață privată și a dreptului de liberă asociere.

S-a susținut că activitatea desfășurată de către recurent nu au avut ca scop sau intenție directă ori indirectă, suprimarea, ingrădirea de drepturi sau libertăți, ci erau activități de cunoaștere, depistare și prevenire a unor acțiuni de anarhie, de instigare ideologică.

Referitor la Dosarul nr. I 195856 s-a arătat in recurs că numele pârâtului apare pe o notă-raport prin care doar a fost informat de măsurile propuse, neavizând materialul, astfel că simpla semnătură nu poate fi apreciată ca și contribuție personală directă in obținerea de informații.

În ceea ce privește cazul privind pe persoana C., s-a afirmat că ofițerul A. a avut o conduită profesională corectă in cadrul atribuțiilor de serviciu, care nu a avut ca urmare suprimarea unor drepturi civile și libertăți.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul-reclamant s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

În esență, s-a susținut că, în mod corect, prima instanță a constatat îndeplinirea celor două condiții necesare pentru reținerea calității de lucrător al Securității, având în vedere că domnul A. în calitatea sa de angajat al fostei Securități, având gradul de maior în cadrul Inspectoratului Județean Vrancea, Serviciul 1 (1989), a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, astfel cum rezultă din înscrisurile întocmite de către recurent în Dosarul nr. I 195856, analizat în baza cererii formulate potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24//2008 cu modificări și completări.

Procedura în fața instanței de recurs

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 18 mai 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1883 din 13 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din 22 iunie 2016 s-a dispus preschimbarea, din oficiu, a termenului de judecată fixat la data de 29 noiembrie 2016.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimatul – reclamant la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

Argumentele relevante

În fapt, potrivit Notei de constatare nr. DI/I/2192 din 27 august 2013, pârâtul A., având gradul de maior în cadrul Direcției VI Cercetări Penale, a participat la actele premergătoare efectuate în acțiunea deschisă asupra domnului B. semnalat că intenționează să înființeze o grupare politică intitulată „Partidul Poporului Român”. În urma analizării materialelor adunate în urma documentării acțiunilor de recrutarea de membrii desfășurate de persoana urmărită pârâtul a apreciat că se impune avertizarea acestuia „în prezența organelor locale de partid și de stat din comuna Răcăciuni și a familiei sale”. De asemenea, tot în scopul prevenirii extinderii activității desfășurate de domnul B., pârâtul a propus și avertizarea numitului M.T., unul dintre primii membri recrutați. Concomitent cu măsura avertizării pârâtul a apreciat că se impune menținerea supravegherii informative a celor avertizați pentru a li se stabili reacția ulterior punerii în aplicare a măsurii.

Astfel, urmarea directă a celor dispuse de pârât în nota raport din 07.02.1977, „la data de 10.02.1977 a fost avertizat în cadrul lărgit numitul B. (...)” deoarece „în a doua jumătate a lunii decembrie 1976, a trecut la organizarea unei grupări politice (...) recrutând deja doi membri pe bază de fișe de adeziuni. Gruparea în cauză trebuia să militeze pentru o democrație mai largă în țara noastră, o mai mare libertate de a pleca și veni în țară, redarea pământului la țărani (...)”. În aceeași zi a fost avertizat numitul M.T. (...) la locul de muncă al celui în cauză, în prezența secretarului Comitetului Comunal P.C.R., a reprezentanților Comitetului Județean U.T.C., a conducerii întreprinderii și a unor salariați”. În acest ultim caz de avertizare „reprezentanții Comitetului Județean U.T.C. au hotărât punerea sa în discuția organizației de bază U.T.C, în vederea excluderii din această organizație”. Persoanele avertizate au rămas în cadrul „supravegherii informative, în vederea stabilirii comportării și reacției în urma măsurilor luate”.

În cererea de sesizare a instanței de contencios administrativ, autoritatea publică intimată a invocat ca temei legal dispozițiile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Într-adevăr, potrivit art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 „persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență”.

Din interpretarea textului de lege enunțat, potrivit și jurisprudenței constate a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, aceasta făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de 11 iunie 2012 rezultă că atunci când nu sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, verificarea unei persoane care a aparținut fostelor structuri ale Securității se poate face doar la cererea unei persoane îndreptățite, adică a unei persoane care a fost subiect al unui dosar de urmărire din partea fostelor structuri ale Securității, sau la cererea soțului supraviețuitor și a rudelor acestuia.

Totodată, cererea de aflare a identității și de verificare a calității de lucrător al Securității îi poate viza exclusiv pe ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei îndreptățite, care a formulat cererea, iar nu și cu privire la ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au formulat cerere de verificare in temeiul dispozițiilor respective.

Din această perspectivă se constată legala sesizare a instanței de judecată.

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri. Astfel, nu se poate reține, ca motiv de nelegalitate, nemotivarea sentinței.

Totodată, nici motivul privind casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare în vederea suplimentării materialului probator, nu este întemeiat, mai ales în condițiile în care instanța de contro judiciar a fost învestită cu un recurs întemeiat exclusiv pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Tot din această perspectivă, a dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va fi analizat și motivul privind depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, care privește în fapt modalitatea în care prima instanță a analizat materialul probator raportat la prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008:

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008: „lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

În ceea ce privește prima condiție, ca persoana verificată să aibă calitatea de ofițer al securității în perioada 1945-1989, rezultă din actele și lucrările dosarului, aspect necontestat de către recurentul-pârât, că acesta a gradul de maior în cadrul I.J. Vrancea, Serviciul 1 - Direcția a VI-a.

Referitor la activitatea desfășurată și care să fii suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, se constată că și această condiție este îndeplinită.

Astfel, din cuprinsul Dosarului I 195856, rezultă că a participat nemijlocit la instrumentarea acțiunii de urmărire informativă față de titularul dosarului, motivat de împrejurarea că acesta intenționa să înființeze o grupare politică de opoziție.

Situația de fapt reținută de prima instanță rezultă din Nota raport din data de 7 februarie 1977, semnată olograf de pârât prin care s-au dispus ca măsuri avertizarea numitului B. precum și măsuri de supraveghere informativă, care au și fost puse in aplicare.

Înalta Curte constată că este îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, din actele depuse de C.N.S.A.S. rezultând că pârâtul, maior de securitate a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale persoanei urmărite.

Astfel, măsurile aprobate de pârât au fost realizate în scopul depistării poziției ostile la adresa statului român, vădind interesul organelor de securitate pentru opiniile și preocupările celui vizat, precum și pentru anturajul acestuia.

Toate aceste acțiuni vizând supravegherea și urmărirea persoanei menționate în actele depuse la dosar, constituie, în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, activități prin care au fost suprimate sau îngrădite parte din drepturile și libertățile fundamentale ale omului, consacrate legislativ în epocă, cum ar fi dreptul la viață privată (art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile civile și Politice) și dreptul la libertatea de exprimare (art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice).

Reținând așadar, față de toate cele mai sus arătate, întrunirea în cauză a tuturor cerințelor cuprinse în art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și totodată netemeinicia criticilor recurentului-pârât;

În conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 1883 din 13 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2016.