ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2892/2016

Decizia nr. 2892/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2 din 29 decembrie 2014, contestatorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Președinția României și Parlamentul României au solicitat anularea încheierii de ședința din data de 07.09.2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2012 prin care instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 155

1

C. proc. civ.

În motivarea cererii s-a arătat că instanța nu le-a comunicat contestatorilor încheierea de ședința la adresa indicata de aceștia, motiv pentru care s-a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și casarea încheierii din 07.09.2012 cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

La termenul de judecată din data de 17.02.2015, contestatorii au formulat o completare la contestație, arătând că sentința civilă nr. 511 din 14 februarie 2014 nu le-a fost comunicată niciodată, astfel că au fost în imposibilitate de prezentare și nu au luat la cunoștință de conținutul acesteia.

Prin sentința nr. 424 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Președinția României și Parlamentul României, așa cum a fost completată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 424 din 17 februarie 2015, contestatorii au formulat recurs criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului constatându-se că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nu a fost solicitată nici judecata în lipsă.

Potrivit procesului-verbal din data de 6 octombrie 2016, întocmit potrivit dispozițiilor Hotărârii nr. 24 din 9 decembrie 2015 a Colegiului de conducerea al Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a aprobat redistribuirea administrativă, în sistem ciclic, a dosarelor aflate pe rolul completului nr. 7 și a Evidenței procedurii de redistribuire administrativă, în sistem ciclic, a dosarelor în care s-a dispus suspendarea judecății, Dosarul nr. x/2/2014 a fost repartizat completului nr. 1.

Constatând că, până la data de 1 noiembrie 2016, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol și a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar art. 249 C. proc. civ. prevede că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Având în vedere și prevederile dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cursul perimării este suspendat atâta timp cât dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată. Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., Ș., T., Ț., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. împotriva sentinței nr. 424 din 17 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 noiembrie 2016.