ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2142/2016

Circumstanțele cauzei Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României, a solicitat obligarea acestuia de a-i recunoaște și de a-i permite exercitarea directă a drepturilor conferite de art. 21 alin. (1) din Declarația Universală a Drepturilor Omului, în sensul de a se adresa în cadrul unei ședințe Camerei Deputaților pentru a prezenta cu titlu de sugestie legislativă avantajele care ar putea fi generate de adoptarea proiectului legislativ intitulat B., privind îmbunătățirea calității resurselor umane, precum și o nouă direcție de acțiune, pe care România ar trebui să o urmeze pentru soluționarea problemelor majore cu care aceasta se confruntă. Totodată, a pretins obligarea pârâtului de a solicita tuturor deputaților și senatorilor României un raport succint conținând maxim 500 de cuvinte (o pagină format A4) privind rezultatul activității lor din anul 2013 până în prezent, obiectivele propuse pentru anul 2015 și măsurile pe care le vor adopta pentru atingerea acestor obiective, numele, pregătirea profesională și criteriile care au stat la baza alegerii consilierilor lor și modul în care consilierii acestora au contribuit la soluționarea problemelor, precum și precizarea în cadrul acelui raport a existenței relațiilor de rudenie sau de altă natură dintre parlamentari și consilierii lor.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 56/F-CONT din 16 aprilie 2015 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 56/F-CONT din 16 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând generic, motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 23 martie 2016, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea acestuia, iar părțile au formulat puncte de vedere. În procedura de filtru s-a fixat termen pentru examinarea recursului la data de 29 iunie 2016. La termenul din 29 iunie 2016, având în vedere că în raport s-a propus anularea recursului, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 23 martie 2015, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod. Astfel, deși recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu indică și nu dezvoltă acest motiv de recurs prevăzute de textul de lege și nu aduce sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., argumentele înfățișate nu se circumscriu acestui motiv de nelegalitate. Mai mult, prin cererea de recurs recurentul-reclamant reia aceleași motive analizate de prima instanță prin hotărârea pronunțată. În acest caz, relevante sunt dispozițiile art. 489 C. proc. civ. care sancționează nemotivarea recursului și care prevăd că: (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. (3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică. În ceea ce privește conținutul cererii de recurs, dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Or, prin cererea de recurs recurentul-reclamant nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face vreo referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Practic, autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menționat în motivarea cererii de chemare în judecată, neînțelegând să arate care sunt eventualele greșeli de judecată ale primei instanțe ori elementele de nelegalitate și/sau netemeinicie ale sentinței recurate. 6.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din Codul procedură civilă, republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.